Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

S&L:Straluceste! [shounen-ai] [sequel]

#40
Credeam ca am facut eu ceva gresit..

iLove, yup..gomen nasai.Yuppi ^^ a fost corect :D.Hm..atitudinea lui Yuu..putea sa fie si mai rea, dar nu m-a lasat inima XD. thank you so much.
sakura345, don't kill yuu-chan! nu a fost chiar atat de rau.Yup. multe, multe ganduri(imi place sa scriu asa :D).thank you & chuu ^^













Primele scene au decurs conform planului, efectele, imaginile si atitudiea imbinandu-se perfect cu muzica, iar acum trupa a luat o pauza. Nu se grabesc, stiind ca, desi nu au mai filmat de mult timp, solistul fiind un actor bun datorita lectiilor luate in vremea liceului.

-Ai ramas singur? – aude o voce feminina, apoi o observa, intorcandu-si capul, pe Naomi.

Ii zambeste sec, fiind apoi luat in brate de catre fiinta firava de langa el. Fata avea motive sa fie putin ingrijorata : s-a obisnuit cu faptul ca Yuuri sta de fiecare data cu prietenii sai, adorand sa fie in centrul atentiei. Astazi insa, ceva nu se leaga, iar vocalistul nu-i da nici un semn ca ar vrea sa-i destainuie ceva anume. Adolescenta se hotaraste sa nu insiste in momentul in care acesta o imbratiseaza strans, sarutandu-i incet parul.

-Aproape ma terminat! – ii zambeste optimistic, facand-o sa se linisteasca si sa-l sarute jucaus, tachinandu-l.

***

« Ziua s-a terminat cu greu, iar cand am iesit din scoala am respirat usurat, pentru ca plecau. Din pacate, m-am relaxat prea devreme – l-am vazut, insa nu pot spune acelasi lucru si despre el. Zambea, iar asta a avut un impact puternic asupra mea. Nu stiu ce anume am simtit, dar brusc l-am observat atat de departe de mine, intr-un loc in care eu nu mai pot ajunge.

« Nu-i da importanta. » mi-a spus Nori calm, apoi ne-am indreptat spre iesire. Nu am ezitat sa-i multumesc cerului pentru faptul ca Nori era langa mine. In acel moment, mi-am dat seama ca si Dana trebuie sa-l cunoasca. L-am intrebat daca este ocupat si, din pacate, chiar era. I-am spus de ce eram curios si a acceptat sa ne intalnim, toti trei, in weekend.

Am ajuns rapid acasa si am profitat de faptul ca mama era acolo. Sunt rare zilele in care sta cu mine, fiind tot mai ocupata. Am vrut sa-i spun ce s-a intamplat, sperand ca, avand atat de multa experienta, ma va ajuta. N-am putut sa o fac de prima data, dar, peste cateva ore, i-m destainuit totul, iar ea m-a sarutat pe frunte si mi-a zambit.

A facut cateva aluzi, privind televizorul, muzica si alte lucruri, dar nu mi-am dat seama pe atunci la ce se referea. Uitasem de faptul ca nu ii spusesem care este adevarata identitate a lui Yuuri si mi-am dat seama de asta doar cand i-am vazut expresia. Cred ca am rosit, cred ca m-am simtit ridicol, dar sunt sigur ca am fost mai linistit : stia totul si ma putea ajuta.

Aflase de mult cine este acesta, din primele saptamani in care ne-am vazut, dar nu a fost suparata pentru ca i-am ascuns acel lucru. Am discutat toata seara, iar in apropierea orei zece m-am dus in camera si am inceput sa scriu in jurnal. »

***

Seara s-a lasat peste oras incet, facand stelele tot mai vizibile. Solistul a parasit de mult curtea liceului, fiind putin incordat. In ochii sai se oglindesc luminile unui oras vrajit, plin de magie si energie. Urmeaza sa intre in blocul luminat din fata sa, unul inalt, la fel ca si cel in care are apartamentul sau, dar care se afla in centrul Tokyo-ului.

-De ce esti atat de trist..? – este intrebat de-ndata ce intra intr-o sufragerie spatioasa, aranjata modern, cu peretii de multe culori, iar mobila din lemn de abanos.
-Nu sunt. Ma gandeam. – isi trece palmele incet prin parul blond, ca de aur, al fetei de langa el, apoi o saruta incet pe intreaga fata.

O indruma spre canapeaua spatioasa din piele, de langa perete, tinand-o in continuare de mana. Se aseaza alaturi de ea, privind-o intens in ochii de o culoare schimbatoare. Camera este cutreerata de o lumina usor rosiatica, romantica, calmanta.

-Nu trebuie sa te ingrijorezi. – se apropie din nou de ea, strangand-o in brate si sarutand-o cu dorinta si nerabdare.
-Incercam sa fiu politicoasa. – ii atinge usor buzele cu limba, plimbandu-si degetele prin parul de un negru intens al solistului.

Dupa cateva zeci de minute petrecute in sufragerie, s-a lasat linistea. Cei doi au ajuns in dormitor, corpurile lor prabusindu-se unul peste celalalt in patul moale, uimitor de spatios. Lenjeria de pe acesta este rosie, dar lumina vaga o face sa para visinie.
Solistul incepe din nou sa-i sarute corpul, incercand fara succes sa-i indeparteze bluza mulata pe care o poarta acesta.

-Am pus-o special pentru tine. – ii zambeste siret, ajutandu-l sa-i deschida nasturii, lasandu-si la vedere sutienul negru cu dantela.

Cantaretul se simte tentat sa-i atinga bustul cu buzele si limba, dar adolescenta il opreste, impingandu-l provocator spre dreapta, trantindu-l pe asternutul moale. Naomi se aseaza zambind peste corpul acestuia si incepe sa-l sarute, dezbracandu-l in acelasi timp. Vocalistul ii indeparteaza camasa in carouri, apooi isi reia locul, stand deasupra ei.

-Stai cuminte, pisicuto. Nu vrei sa te musc, nu? – o saruta apasat, atingandu-i jucaus, cu limba unele portiuni din gura acesteia.

***






End note: yeah..i'm not good at hetero romance -_-



Răspunsuri în acest subiect
RE: S&L:Straluceste! (shounen-ai) - sequel - de Aly - 30-07-2008, 02:33 PM
RE: S&L:Straluceste! (shounen-ai) - sequel - de Budinca - 26-08-2008, 06:00 PM


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)