11-08-2008, 02:10 PM
Last..ultima postare pana pe 22 (cred)
iLove, gomen nasai :D asa fac cand mi-e pofta :D. Well...yuu vorbea la telefon si cealalta persoana ii cerea sa ii spuna ca o iubeste. cam asa era..gresit XD e cu "k" XD anyways..viata..ce sa-i faci? thanks & chuu
Nanana..another weird drawing with yuu-chan(scuzati greselile..nu sunt buna la desene XD) --> Shh
29 Martie
« Nu am mai fost niciodata la fel de fericit ca in acele doua zile si, desi la inceput nu voiam sa admit, am stiut tot timpul ca voi plati pentru acele clipe..
Ne-am distrat tot weekend-ul, iar urmatoarea saptamana a fost linistita, fara nici un eveniment neplacut sau bizar. El m-a sunat de cateva ori, iar asta m-a bucurat, chiar daca de fiecare data a avut o voce tot mai schimbata.
Sfarsitul lunii s-a apropiat tot mai mult de noi, iar in cele din urma, intr-o zi de Joi, Nori mi-a marturisit pe drumul spre casa un lucru pe care mi l-a ascuns mai mult de doua saptamani. La inceput am fost putin socat, gandindu-ma ca asa ceva nu se poate intampla, dar curand am rezolvat micul puzzle. Mi-a spus de cateva ori ca nu este sigur, ca poate fi doar o vorba aruncata de putinii oameni care o stiu pe acea fata – o pianista care s-a mutat de curand in oras si are studio-ul langa al lor -, dar teama nu mi-a dat pace.
Am inspirat adanc, apoi Nori mi-a explicat faptul ca el este bun prieten cu Akio – chitaristul trupei – si ca acestuia i-a parut rau cand a vazut ca Yuuri s-a imprietenit mai mult decat ar fi trebuit cu acea adolescenta. Am ajuns acasa mult prea repede, fiindca am mai vrut sa vorbesc atat de multe lucruri cu Nori, sa ma faca sa ma linistesc,dar am ramas singur.
Am ramas singur in casa aceea, admirand exasperat peretii albastri din cauza luminii sterse, de seara, de afara, apoi m-am retras in camera mea, de la etaj. Mi-am pus ghiozdanul pe scaunul biroului, apoi m-am asezat in pat, privind cu insistenta telefonul mobil aflat pe masa din fata mea.
Minutele din acea ora au trecut chinuitor de incet, dar noaptea s-a lasat repede peste mine, peste oras. Fara sa-mi dau seama, mi-au dat lacrimile cand mi s-a facut frig. Am mai stat pentru un timp in acel loc inghetat, apoi m-am dus la subsol pentru a porni centrala. Mi-am luat un halat din baie, apoi m-am intors alergang, auzind soneria celularului.
Am raspuns tremurand si am simtit alte lacrimi pe obrajii mei cand i-am auzit vocea. Pentru o clipa, am uitat de toate gandurile pe care le-am avut, iar el nu a facut nimic pentru a-mi aminti. Am discutat aproape o ora, timp in care casa s-a incalzit si mi-am lasat halatul sa cada linistit pe podea. A fost vesel si mi-a transmis bucuria si mie, dar cand am auzit cuvintele de « la revedere » mi-am amintit lucrul care ma deruta. Nu l-am putut minti – mi-a simtit nesiguranta – si eu i-am spus exact ce am stiut : ca Nori aflase de la Akio – desi mi-a fost teama ca acesta sa nu aiba probleme – si ca eram speriat.
..mi-a spus, apoi mi-a urat « noapte buna » si a inchis. Mi-am muscat buzele, apoi m-am hotarat sa ma asez in pat. Ar fi putut sa spuna orice altceva ca sa ma linisteasca, dar nu asta. Am crezut ca l-am suparat si am avut impulsul de a-l suna inapoi, dar m-am abtinut. Am adormit cu greu, incercand sa nu ma gandesc la nimic si sperand ca dimineata sa vina repede..
Soarele m-a trezit inainte de vreme, ceasul sunand peste zeci de minute dupa ce mi-am deschis ochii. Am ramas sub asternut, admirandu-mi cartile care erau luminate de razele galbui, apoi m-am hotarat sa cobor scarile, pentru a ma dezmorti. Ajungand in sufragerie, am constatat ca am lasat usa descuiata peste noapte si m-am grabit spre locul in care stiam ca mama isi tinea economiile. Am observat cu bucurie ca totul era la fel cum stiam, apoi m-am intors in dormitor.
Era vineri, iar in acea zi trebuia sa facem trei ore de psihologie, apoi stiinte, deci nu am avut probleme cu pregatirea lectiilor. Urma sa petrecem ore intregi vorbind despre discriminare, iar pentru asta imi trebuia multa forta de concentrare.
Am plecat la limita pentru a nu intarzia la intalnirea cu Nori din statia de autobuz, iar pe drum nici unul dintre noi nu a vorbit. Eu eram prea concentrat cu ascunderea problemelor mele, iar el probabil credea ca sunt suparat pentru ca mi-a spus acele lucruri cu o zi in urma.
La scoala am ajuns in graba, datorita intarzierii cauzate de stralucita idee a soferului de a o lua pe ul alt traseu, dar norocul nostru a fost acela ca si profesoara a venit dupa zece minute de la inceperea orei.
Am avut o discutie libera, despre toate tipurile de discriminare, dar am preferat sa stau tacut, doar urmarindu-i pe ceilalti. Profesoara m-a privit pentru o clipa cand am ajuns la discriminarea sexuala si a fost pregatita sa ma abordeze, dar sunetul care a marcat incheierea primei ore a intrerupt-o. Dupa cele cinci minute de libertate, a revenit in clasa, dar uitase – ca de obicei – faptul ca trebuia sa imi puna o intrebare.
Pe coridorul care ne conducea spre iesirea din cladirea liceului, Nori mi-a dat o foaie mica de hartie pe care era scris un nume si un numar de telefon. L-am privit cu semne de intrebare, i-ar el mi-a spus in soapta sa caut acel numar in telefonul « Lui ». Nu am inteles de ce nu mi-a spus acel lucru dupa ce ieseam, dar cand am vazut lumina zilei mi-am dat seama. Yuuri era la intrarea in curtea liceului, sprijinit de zid si ne-a privit insistent de cand am iesit. Nori m-a impins usor, facandu-mi semn sa ma duc la el, iar eu i-am indeplinit dorinta.
Am alergat spre persoana care m-a facut sa ma ingrijorez in ultimele zile, iar aceasta mi-a zambit, apoi am pornit pe drumul opus celui obisnuit. Am intrat in parcul care a a inceput de cand am trecut de liceu, iar el m-a luat aproape imediat in brate, amandoi fiind ascunsi de restul lumii de catre copacii din jur.
L-am privit, zambind in sinea mea si incercand sa-l incurajez cu privirea : stiam ca urma sa imi spuna ce s-a intamplat..doar si-a cerut scuze. Mi-a repetat acele cuvinte, strangandu-ma mai tare in brate, apoi m-a privit trist.
Mi-a atins obrazul cu mana sa, sarutandu-ma pe frunte, iar eu inca mai speram ca se referea la acea adolescenta. Am inteles la ce s-a referit de abia atunci cand mi-a prins ambele palme intr-ale sale, atingandu-mi degetele cu buzele, apoi luandu-mi cu o mica ezitare singurul lucru care imi dadea incredere. Am incercat sa ma impotrivesc, crezand ca glumeste, dar el m-a impins usor, punand inelul in buzunarul de la geaca sa.
Inca ii mai aud cuvintele, le aud de fiecare data cand este liniste. Stia ca ma poate rani usor si nu a ezitat sa o faca. Acum sunt nervos pentru ca am fost atat de prost, incercand mereu sa nu gresesc cu nimic..
..insa atunci..aproape am plans. Ma lovise un puternic sentiment de abandon total, m-am simtit singur, tradat de propria-mi viata si am vrut sa incerc sa-i vorbesc.
Prea tarziu. El era la cativa zeci de metri in fata. Puteam sa-l ajung in mod normal, dar atunci eram impietrit in acea margine a parcului insorit. Am cazut in genunchi si cred ca am plans cu adevarat, fara sa-mi dau seama de ce. Inca nu realizam ce mi se intamplase, dar m-am gandit la acel lucru tot drumul spre casa.
Aveam cincisprezece ani si trebuia sa trec intr-un final printr-o despartire. « Oricine a trecut cel putin o data prin asta. » obisnuia sa-mi spuna Dana cand eram ingrijorat, auzind ce ii faceau unii baieti.
Intotdeauna am invidiat-o pentru puterea ei, pe care, oricat ar fi incercat, nu a reusit sa mi-o transmita. Am avut impulsul de a o vizita, de a nu ma refugia in camera inca, dar psihic eram foarte obosit, fara sa fiu constient de acest lucru. »
iLove, gomen nasai :D asa fac cand mi-e pofta :D. Well...yuu vorbea la telefon si cealalta persoana ii cerea sa ii spuna ca o iubeste. cam asa era..gresit XD e cu "k" XD anyways..viata..ce sa-i faci? thanks & chuu
Nanana..another weird drawing with yuu-chan(scuzati greselile..nu sunt buna la desene XD) --> Shh
29 Martie
« Nu am mai fost niciodata la fel de fericit ca in acele doua zile si, desi la inceput nu voiam sa admit, am stiut tot timpul ca voi plati pentru acele clipe..
..dar nu credeam ca acest lucru se va intampla atat de curand.
Ne-am distrat tot weekend-ul, iar urmatoarea saptamana a fost linistita, fara nici un eveniment neplacut sau bizar. El m-a sunat de cateva ori, iar asta m-a bucurat, chiar daca de fiecare data a avut o voce tot mai schimbata.
Sfarsitul lunii s-a apropiat tot mai mult de noi, iar in cele din urma, intr-o zi de Joi, Nori mi-a marturisit pe drumul spre casa un lucru pe care mi l-a ascuns mai mult de doua saptamani. La inceput am fost putin socat, gandindu-ma ca asa ceva nu se poate intampla, dar curand am rezolvat micul puzzle. Mi-a spus de cateva ori ca nu este sigur, ca poate fi doar o vorba aruncata de putinii oameni care o stiu pe acea fata – o pianista care s-a mutat de curand in oras si are studio-ul langa al lor -, dar teama nu mi-a dat pace.
Am inspirat adanc, apoi Nori mi-a explicat faptul ca el este bun prieten cu Akio – chitaristul trupei – si ca acestuia i-a parut rau cand a vazut ca Yuuri s-a imprietenit mai mult decat ar fi trebuit cu acea adolescenta. Am ajuns acasa mult prea repede, fiindca am mai vrut sa vorbesc atat de multe lucruri cu Nori, sa ma faca sa ma linistesc,dar am ramas singur.
Am ramas singur in casa aceea, admirand exasperat peretii albastri din cauza luminii sterse, de seara, de afara, apoi m-am retras in camera mea, de la etaj. Mi-am pus ghiozdanul pe scaunul biroului, apoi m-am asezat in pat, privind cu insistenta telefonul mobil aflat pe masa din fata mea.
Minutele din acea ora au trecut chinuitor de incet, dar noaptea s-a lasat repede peste mine, peste oras. Fara sa-mi dau seama, mi-au dat lacrimile cand mi s-a facut frig. Am mai stat pentru un timp in acel loc inghetat, apoi m-am dus la subsol pentru a porni centrala. Mi-am luat un halat din baie, apoi m-am intors alergang, auzind soneria celularului.
Am raspuns tremurand si am simtit alte lacrimi pe obrajii mei cand i-am auzit vocea. Pentru o clipa, am uitat de toate gandurile pe care le-am avut, iar el nu a facut nimic pentru a-mi aminti. Am discutat aproape o ora, timp in care casa s-a incalzit si mi-am lasat halatul sa cada linistit pe podea. A fost vesel si mi-a transmis bucuria si mie, dar cand am auzit cuvintele de « la revedere » mi-am amintit lucrul care ma deruta. Nu l-am putut minti – mi-a simtit nesiguranta – si eu i-am spus exact ce am stiut : ca Nori aflase de la Akio – desi mi-a fost teama ca acesta sa nu aiba probleme – si ca eram speriat.
« Stai linistit.. »
..mi-a spus, apoi mi-a urat « noapte buna » si a inchis. Mi-am muscat buzele, apoi m-am hotarat sa ma asez in pat. Ar fi putut sa spuna orice altceva ca sa ma linisteasca, dar nu asta. Am crezut ca l-am suparat si am avut impulsul de a-l suna inapoi, dar m-am abtinut. Am adormit cu greu, incercand sa nu ma gandesc la nimic si sperand ca dimineata sa vina repede..
***
Soarele m-a trezit inainte de vreme, ceasul sunand peste zeci de minute dupa ce mi-am deschis ochii. Am ramas sub asternut, admirandu-mi cartile care erau luminate de razele galbui, apoi m-am hotarat sa cobor scarile, pentru a ma dezmorti. Ajungand in sufragerie, am constatat ca am lasat usa descuiata peste noapte si m-am grabit spre locul in care stiam ca mama isi tinea economiile. Am observat cu bucurie ca totul era la fel cum stiam, apoi m-am intors in dormitor.
Era vineri, iar in acea zi trebuia sa facem trei ore de psihologie, apoi stiinte, deci nu am avut probleme cu pregatirea lectiilor. Urma sa petrecem ore intregi vorbind despre discriminare, iar pentru asta imi trebuia multa forta de concentrare.
Am plecat la limita pentru a nu intarzia la intalnirea cu Nori din statia de autobuz, iar pe drum nici unul dintre noi nu a vorbit. Eu eram prea concentrat cu ascunderea problemelor mele, iar el probabil credea ca sunt suparat pentru ca mi-a spus acele lucruri cu o zi in urma.
***
La scoala am ajuns in graba, datorita intarzierii cauzate de stralucita idee a soferului de a o lua pe ul alt traseu, dar norocul nostru a fost acela ca si profesoara a venit dupa zece minute de la inceperea orei.
Am avut o discutie libera, despre toate tipurile de discriminare, dar am preferat sa stau tacut, doar urmarindu-i pe ceilalti. Profesoara m-a privit pentru o clipa cand am ajuns la discriminarea sexuala si a fost pregatita sa ma abordeze, dar sunetul care a marcat incheierea primei ore a intrerupt-o. Dupa cele cinci minute de libertate, a revenit in clasa, dar uitase – ca de obicei – faptul ca trebuia sa imi puna o intrebare.
***
Pe coridorul care ne conducea spre iesirea din cladirea liceului, Nori mi-a dat o foaie mica de hartie pe care era scris un nume si un numar de telefon. L-am privit cu semne de intrebare, i-ar el mi-a spus in soapta sa caut acel numar in telefonul « Lui ». Nu am inteles de ce nu mi-a spus acel lucru dupa ce ieseam, dar cand am vazut lumina zilei mi-am dat seama. Yuuri era la intrarea in curtea liceului, sprijinit de zid si ne-a privit insistent de cand am iesit. Nori m-a impins usor, facandu-mi semn sa ma duc la el, iar eu i-am indeplinit dorinta.
Am alergat spre persoana care m-a facut sa ma ingrijorez in ultimele zile, iar aceasta mi-a zambit, apoi am pornit pe drumul opus celui obisnuit. Am intrat in parcul care a a inceput de cand am trecut de liceu, iar el m-a luat aproape imediat in brate, amandoi fiind ascunsi de restul lumii de catre copacii din jur.
« Iarta-ma.. »
***
L-am privit, zambind in sinea mea si incercand sa-l incurajez cu privirea : stiam ca urma sa imi spuna ce s-a intamplat..doar si-a cerut scuze. Mi-a repetat acele cuvinte, strangandu-ma mai tare in brate, apoi m-a privit trist.
« S-a terminat.. »
Mi-a atins obrazul cu mana sa, sarutandu-ma pe frunte, iar eu inca mai speram ca se referea la acea adolescenta. Am inteles la ce s-a referit de abia atunci cand mi-a prins ambele palme intr-ale sale, atingandu-mi degetele cu buzele, apoi luandu-mi cu o mica ezitare singurul lucru care imi dadea incredere. Am incercat sa ma impotrivesc, crezand ca glumeste, dar el m-a impins usor, punand inelul in buzunarul de la geaca sa.
« Imi pare rau, dar stiai ca asta se va intampla, nu ? Nu puteam sa ramanem impreuna toata viata..Mi-am sacrificat un an pentru a fi cu tine. Ar trebui sa fii multumit. »
Inca ii mai aud cuvintele, le aud de fiecare data cand este liniste. Stia ca ma poate rani usor si nu a ezitat sa o faca. Acum sunt nervos pentru ca am fost atat de prost, incercand mereu sa nu gresesc cu nimic..
..insa atunci..aproape am plans. Ma lovise un puternic sentiment de abandon total, m-am simtit singur, tradat de propria-mi viata si am vrut sa incerc sa-i vorbesc.
Prea tarziu. El era la cativa zeci de metri in fata. Puteam sa-l ajung in mod normal, dar atunci eram impietrit in acea margine a parcului insorit. Am cazut in genunchi si cred ca am plans cu adevarat, fara sa-mi dau seama de ce. Inca nu realizam ce mi se intamplase, dar m-am gandit la acel lucru tot drumul spre casa.
Aveam cincisprezece ani si trebuia sa trec intr-un final printr-o despartire. « Oricine a trecut cel putin o data prin asta. » obisnuia sa-mi spuna Dana cand eram ingrijorat, auzind ce ii faceau unii baieti.
Intotdeauna am invidiat-o pentru puterea ei, pe care, oricat ar fi incercat, nu a reusit sa mi-o transmita. Am avut impulsul de a o vizita, de a nu ma refugia in camera inca, dar psihic eram foarte obosit, fara sa fiu constient de acest lucru. »