14-06-2009, 05:58 PM
Mmm.. Se pare ca mi-a luat mai mult timp decat am crezut pana sa scriu acest capitol handy chiar dak este scurt o.o
Oricum, acesta este finalul, care nu stiu daca o sa va placa, dar nah.. i tried
>.>
O.o
Cap 21: Finalul
-Acum probabil si-a terminat bagajul si vrea sa plece� Nu sta ca prostul aici! Te rog, fa ceva, pentru ca eu am incercat orice� ba chiar l-am implorat in genunchi sa nu plece, pentru ca imi este ca un frate si tin la el ca la ochii din cap, spuse fata cu ochii in lacrimi, acoperindu-si chipul cu palmele, incercand sa isi ascunda lacrimile�
Baiatul, fara sa mai stea pe ganduri s-a ridicat instantaneu de pe suprafata moale, doborand de pe masuta ceasca cu cafea pe care nu reusise sa o bea pe toata. Usa casei a fost trantita puternic, iar blondul a disparut in ploaie fara a-i mai rosti vre-un cuvant fetei.
Fara a se gandi cat de tare ar fi putut sa se imbolnaveasca, acesta fugea prin ploaie, iar picaturile reci de apa il loveau, udandu-l pana la piele. Ajuns in fata apartamentului lui Raito, fara sa sovaie, acesta a intrat ca un fulger inauntru, speriindu-l pe saten, care era pe cale sa plece.
-Ce� crezi� ca faci? Spuse blondul gafaind dupa aproape fiecare cuvant.
-Plec, Sen� plec din viata ta, ca sa poti trai linistit fara unu� care sa te enerveze non-stop. Stii cum e� o povara in minus� sau cel putin fara o persoana pe care o urasti. Stiu ca ti-a spus Mika sa ma opresti asa ca nu incerca nimic�
-Ce?! Cine ti-a spus ca te urasc? Striga blondul crispat, prinzand de bratul satenului.
-Nimeni, dar nici de placut nu ma placi, asa ca nu incerca sa ma convingi de contrariu�
-Nu voi incerca sa te conving� Pentru ca nu te plac, zise baiatul dand drumul bratului.
Raito, fara a mai spune un cuvant, trecuse cu pasi mici prin dreapra baiatului, insa inainte de a iesi pe usa, incepuse sa auda suspine puternice� si erau ale lui Sen, caci acum fata ii era inecata in lacrimi amare�
-Eu� eu te iubesc, Raito, de aceea nu pot sa te plac� pentru ca te iubesc� si�desi nu arat acest lucru� pentru ca sunt prea prost sau idiot, sau � orice altceva, dar nu-mi spune ca pleci, pentru ca asta � ar insemna sa-mi cada cerul in cap� Ma distrugi� intelege-ma! Spuse baiatul suspinand �ncontinuu, acoperindu-si chipul cu palma stanga, si cazand in genunchi, continuand sa verse lacrimi calde�
Satenul a incremenit la auzirea acelor cuvinte si a lasat trollerul in fata usii, intorcandu-se spre blond�
-Tu spui asta numai ca sa ma faci sa nu plec, asa este? De fapt nu simti nimic pentru mine, am dreptate? Intreaba acesta, aplecandu-se asupra baiatului si prinzandu-i barbia, facandu-l sa il priveasca in ochi�
-Nu� Eu chiar te iubesc Raito, te rog intelege-ma! Am fost prea las sa iti spun pana acum, dar� te rog� lasa-ma sa-mi demonstrez sentimentele fata de tine! O sa iti spun de o mie de ori ca te iubesc, o sa fac tot ce vrei, dar nu pleca de langa mine, pentru ca nu stiu ce mi se va intampla daca nu esti aici�
-Si cum vrei sa te cred, daca pana acum zece minute nici macar nu ma priveai? Spune-mi si mie�
Blondul nu a raspuns, insa in schimb, a prins de gatul satenului, acaparandu-i buzele intr-un sarut tandru, in acelasi timp asezandu-se in bratele lui si intinzandu-l pe podeaua rece... Intrerupse sarutul pentru a cobori inspre gatul satelului, insa baiatul se opri, imbratisandu-l pe Raito puternic, continuand sa planga si sa suspine...
-Te implor... Nu pleca... reusise blondul sa spuna printre atatea lacrimi si scancete care rasunau in incapere...
Raito si-a asezat mana pe crestetul baiatului, trecandu-si degetele prin parul auriu si rostind cateva cuvinte pe care Sen nu reusise sa le inteleaga din pricina propriilor scantece si suspine, insa pe masura ce timplul trecea, linistea se lasa incetul cu incetul, iar cei doi au ramas imbratisati pe podea. Sen isi sterse lacrimile cu dosul palmii, ridicandu-se de pe saten si asezandu-se in capul oaselor, tinandu-si capul plecat.
-Iarta-ma� spuse blondul, punandu-si mana dreapta pe piept si prinzand in pumn tricoul alb . Iarta-ma ca nu ti-am spus nimic si ca ai crezut ca nu tin la tine, dar� imi este atat de frica sa imi recunosc propriile sentimente pentru ca in urma cu trei ani stiu foarte bine ca doar ti-ai batut joc de mine... si nu mai vreau sa mi se mai intample asa ceva� de aceea imi e frica�
Raito s-a asezat in fata blondului, luandu-i mana dreapta, si sarutand-o, apoi tragandu-l pe baiat in bratele sale. Desi satenul nu ii adresa un cuvant, Sen a inteles ca tot ceea ce isi dorea a fost sa il poata strange in brate fara teama ca ar fi putut fi respins...
-Hmm... Se pare ca nu mai ai de gand sa pleci, se aude vocea brunetei care statea in dreptul usii tinandu-si mainile in san, avand zambetul pe buze.
-Mika?... Spune-mi te rog de cand esti acolo? intreaba Sen incepand sa roseasca puternic.
-Pai nu de mult, doar de cand ai zis "Eu chiar te iubesc, Raito!", spuse Mika incepand sa rada, apropiindu-se cu pasi micuti de cei doi. Acum ca blondu' asta si-a marturisit sentimentele putem trai normal? Adica... daca se poate trai normal cu voi doi...
-Defineste "normal"... spuse satenul ridicand o spranceana si asteptand un raspus, insa care nu l-a mai primit, caci Sen ii intrerupse, schimband subiectul, fiind putin ingrijorat.
-Mika... Ce o sa ma fac daca va afla sora mea?... Cu siguranta nu va fi de acord... Adica.. eu pentru ea inca sunt un copil si va face crize... o cunosc eu... Pana acum nu mi-am facut griji in privinta asta, si nu stiu de ce imi fac acum, dar pur si simplu...
-Stai linistit... stie deja. Instinctul feminin e mai puternic decat credeti, plus ca voi doi nu v-ati vazut niciodata cand stati unul langa altul. Totusi este atat de evident...
Blondul a privit-o pe cea din fata lui oarecum uimit, incercand sa-si gaseasca cuvintele, insa nestiind ce ar fi trebuit sa spuna, a preferat sa taca...
-Mm... Deci acum ca s-a rezolvat si treaba asta... ce-ar fi sa-mi dai un sarut? Spuse satenul lipindu-se de baiat, strangandu-l puternic in brate pregatindu-se pentru a fi sarutat.
-Nici gand lipitoare ce esti! Fara spectatori, ca e jenant! zise blondul aproape strigand, si incercand sa indeparteze asa-zisa "lipitoare", care parea ca nu avea de gand sa-i dea drumul prea curand.
-Haide.. Macar spune-mi ca ma iubesti! Putem merge in cealalta camera...
-Cuvintele alea sunt speciale si nu le spun ca asa vor muschii tai, si nici nu te astepta sa le mai auzi prea curand!
Bruneta ii privea amuzata pe cei doi care se ciondaneau pe diferite motive mai banale sau mai serioase, insa pana la urma stia ca oricum si orice vor face, tot impreuna vor ajunge, de acest lucru era sigura.
Inafara faptului ca dupa mult timp de asteptare, in sfarsit pot sa isi impartaseasca sentimentele fara nicio teama in suflet, cei doi au descoperit ca iubirea face ca toate sentimentele omenesti: teama, durerea, bucuria, speranta, placerea sa nu depinda decat de o singura persoana...
-_-"
Oricum, acesta este finalul, care nu stiu daca o sa va placa, dar nah.. i tried
>.>O.o
Cap 21: Finalul
-Acum probabil si-a terminat bagajul si vrea sa plece� Nu sta ca prostul aici! Te rog, fa ceva, pentru ca eu am incercat orice� ba chiar l-am implorat in genunchi sa nu plece, pentru ca imi este ca un frate si tin la el ca la ochii din cap, spuse fata cu ochii in lacrimi, acoperindu-si chipul cu palmele, incercand sa isi ascunda lacrimile�
Baiatul, fara sa mai stea pe ganduri s-a ridicat instantaneu de pe suprafata moale, doborand de pe masuta ceasca cu cafea pe care nu reusise sa o bea pe toata. Usa casei a fost trantita puternic, iar blondul a disparut in ploaie fara a-i mai rosti vre-un cuvant fetei.
Fara a se gandi cat de tare ar fi putut sa se imbolnaveasca, acesta fugea prin ploaie, iar picaturile reci de apa il loveau, udandu-l pana la piele. Ajuns in fata apartamentului lui Raito, fara sa sovaie, acesta a intrat ca un fulger inauntru, speriindu-l pe saten, care era pe cale sa plece.
-Ce� crezi� ca faci? Spuse blondul gafaind dupa aproape fiecare cuvant.
-Plec, Sen� plec din viata ta, ca sa poti trai linistit fara unu� care sa te enerveze non-stop. Stii cum e� o povara in minus� sau cel putin fara o persoana pe care o urasti. Stiu ca ti-a spus Mika sa ma opresti asa ca nu incerca nimic�
-Ce?! Cine ti-a spus ca te urasc? Striga blondul crispat, prinzand de bratul satenului.
-Nimeni, dar nici de placut nu ma placi, asa ca nu incerca sa ma convingi de contrariu�
-Nu voi incerca sa te conving� Pentru ca nu te plac, zise baiatul dand drumul bratului.
Raito, fara a mai spune un cuvant, trecuse cu pasi mici prin dreapra baiatului, insa inainte de a iesi pe usa, incepuse sa auda suspine puternice� si erau ale lui Sen, caci acum fata ii era inecata in lacrimi amare�
-Eu� eu te iubesc, Raito, de aceea nu pot sa te plac� pentru ca te iubesc� si�desi nu arat acest lucru� pentru ca sunt prea prost sau idiot, sau � orice altceva, dar nu-mi spune ca pleci, pentru ca asta � ar insemna sa-mi cada cerul in cap� Ma distrugi� intelege-ma! Spuse baiatul suspinand �ncontinuu, acoperindu-si chipul cu palma stanga, si cazand in genunchi, continuand sa verse lacrimi calde�
Satenul a incremenit la auzirea acelor cuvinte si a lasat trollerul in fata usii, intorcandu-se spre blond�
-Tu spui asta numai ca sa ma faci sa nu plec, asa este? De fapt nu simti nimic pentru mine, am dreptate? Intreaba acesta, aplecandu-se asupra baiatului si prinzandu-i barbia, facandu-l sa il priveasca in ochi�
-Nu� Eu chiar te iubesc Raito, te rog intelege-ma! Am fost prea las sa iti spun pana acum, dar� te rog� lasa-ma sa-mi demonstrez sentimentele fata de tine! O sa iti spun de o mie de ori ca te iubesc, o sa fac tot ce vrei, dar nu pleca de langa mine, pentru ca nu stiu ce mi se va intampla daca nu esti aici�
-Si cum vrei sa te cred, daca pana acum zece minute nici macar nu ma priveai? Spune-mi si mie�
Blondul nu a raspuns, insa in schimb, a prins de gatul satenului, acaparandu-i buzele intr-un sarut tandru, in acelasi timp asezandu-se in bratele lui si intinzandu-l pe podeaua rece... Intrerupse sarutul pentru a cobori inspre gatul satelului, insa baiatul se opri, imbratisandu-l pe Raito puternic, continuand sa planga si sa suspine...
-Te implor... Nu pleca... reusise blondul sa spuna printre atatea lacrimi si scancete care rasunau in incapere...
Raito si-a asezat mana pe crestetul baiatului, trecandu-si degetele prin parul auriu si rostind cateva cuvinte pe care Sen nu reusise sa le inteleaga din pricina propriilor scantece si suspine, insa pe masura ce timplul trecea, linistea se lasa incetul cu incetul, iar cei doi au ramas imbratisati pe podea. Sen isi sterse lacrimile cu dosul palmii, ridicandu-se de pe saten si asezandu-se in capul oaselor, tinandu-si capul plecat.
-Iarta-ma� spuse blondul, punandu-si mana dreapta pe piept si prinzand in pumn tricoul alb . Iarta-ma ca nu ti-am spus nimic si ca ai crezut ca nu tin la tine, dar� imi este atat de frica sa imi recunosc propriile sentimente pentru ca in urma cu trei ani stiu foarte bine ca doar ti-ai batut joc de mine... si nu mai vreau sa mi se mai intample asa ceva� de aceea imi e frica�
Raito s-a asezat in fata blondului, luandu-i mana dreapta, si sarutand-o, apoi tragandu-l pe baiat in bratele sale. Desi satenul nu ii adresa un cuvant, Sen a inteles ca tot ceea ce isi dorea a fost sa il poata strange in brate fara teama ca ar fi putut fi respins...
-Hmm... Se pare ca nu mai ai de gand sa pleci, se aude vocea brunetei care statea in dreptul usii tinandu-si mainile in san, avand zambetul pe buze.
-Mika?... Spune-mi te rog de cand esti acolo? intreaba Sen incepand sa roseasca puternic.
-Pai nu de mult, doar de cand ai zis "Eu chiar te iubesc, Raito!", spuse Mika incepand sa rada, apropiindu-se cu pasi micuti de cei doi. Acum ca blondu' asta si-a marturisit sentimentele putem trai normal? Adica... daca se poate trai normal cu voi doi...
-Defineste "normal"... spuse satenul ridicand o spranceana si asteptand un raspus, insa care nu l-a mai primit, caci Sen ii intrerupse, schimband subiectul, fiind putin ingrijorat.
-Mika... Ce o sa ma fac daca va afla sora mea?... Cu siguranta nu va fi de acord... Adica.. eu pentru ea inca sunt un copil si va face crize... o cunosc eu... Pana acum nu mi-am facut griji in privinta asta, si nu stiu de ce imi fac acum, dar pur si simplu...
-Stai linistit... stie deja. Instinctul feminin e mai puternic decat credeti, plus ca voi doi nu v-ati vazut niciodata cand stati unul langa altul. Totusi este atat de evident...
Blondul a privit-o pe cea din fata lui oarecum uimit, incercand sa-si gaseasca cuvintele, insa nestiind ce ar fi trebuit sa spuna, a preferat sa taca...
-Mm... Deci acum ca s-a rezolvat si treaba asta... ce-ar fi sa-mi dai un sarut? Spuse satenul lipindu-se de baiat, strangandu-l puternic in brate pregatindu-se pentru a fi sarutat.
-Nici gand lipitoare ce esti! Fara spectatori, ca e jenant! zise blondul aproape strigand, si incercand sa indeparteze asa-zisa "lipitoare", care parea ca nu avea de gand sa-i dea drumul prea curand.
-Haide.. Macar spune-mi ca ma iubesti! Putem merge in cealalta camera...
-Cuvintele alea sunt speciale si nu le spun ca asa vor muschii tai, si nici nu te astepta sa le mai auzi prea curand!
Bruneta ii privea amuzata pe cei doi care se ciondaneau pe diferite motive mai banale sau mai serioase, insa pana la urma stia ca oricum si orice vor face, tot impreuna vor ajunge, de acest lucru era sigura.
Inafara faptului ca dupa mult timp de asteptare, in sfarsit pot sa isi impartaseasca sentimentele fara nicio teama in suflet, cei doi au descoperit ca iubirea face ca toate sentimentele omenesti: teama, durerea, bucuria, speranta, placerea sa nu depinda decat de o singura persoana...
~~THE END~~
-_-"
---MY YAOI BLOG-- *click*
![[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/Banners/_Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png)
![[Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]](http://i219.photobucket.com/albums/cc127/Yzabella_93/fetze/Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif)
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]