31-03-2011, 02:38 PM
A trăi fără prieteni e ca şi cum ai trăi in deşert, unde seceta devine apăsătoare, iar aşteptarea ploii pare nesfârşită.
În mod cert, nu aş putea trăi fără prieteni. De fapt, nu-mi pot imagina cum cineva poate trăi fara prieteni. Nu e trist să mergi singur prin deşert aşteptand ca ploaia să-ţi indunde gândurile uscate din cauza soarelui dogoritor?
E inevitabil ca persoanele la care ţii să nu te dezamăgaescă, face parte din viaţa! Cât despre "prietenul la nevoie se cunoaşte", nu sunt aşa sigură. Recent, am citit ceva care dovedea contrariul : un prieten bun apare atunci când eşti fericit, pentru a se bucura alături de tine, pentru a te face să te bucuri mai mult, ci nu când ai probleme, căci s-ar teme de un eşec pe care ţi l-ar produce.
În mod cert, nu aş putea trăi fără prieteni. De fapt, nu-mi pot imagina cum cineva poate trăi fara prieteni. Nu e trist să mergi singur prin deşert aşteptand ca ploaia să-ţi indunde gândurile uscate din cauza soarelui dogoritor?
E inevitabil ca persoanele la care ţii să nu te dezamăgaescă, face parte din viaţa! Cât despre "prietenul la nevoie se cunoaşte", nu sunt aşa sigură. Recent, am citit ceva care dovedea contrariul : un prieten bun apare atunci când eşti fericit, pentru a se bucura alături de tine, pentru a te face să te bucuri mai mult, ci nu când ai probleme, căci s-ar teme de un eşec pe care ţi l-ar produce.
destiny is for losers. it's just a stupid excuse to wait for things to happen instead of making them happen.