03-04-2010, 11:50 AM
Hello, kids ! ^^ Scuzaţi întârzierea, dar am fost puţin cam ocupată săptămâna asta şi acum sunt în Austria, deci de abia acum postez. xD So, I hope you`ll like it !
Capitolul V – Live your life as much as you can
Yu`s P.O.V.
Cum am ajuns în casă m-am aruncat în pat. Fusese o zi . . . drăguță. Da, cred că acesta era cuvântul pe care îl căutam. Pandora se fâțâia prin fața mea, parfumul lui Shin încă fiind impregnat în blana ei. Mi-am apropiat nasul de ea, inspirând adânc și închizându-mi ochii. Ce-mi venea să mă urc pe pisică și să mi-o trag cu ea. Numai faptul că blondul o atinsese, mă făcea să doresc ca acea pisică să fie a mea, fizic. M-am oprit la timp, înainte să devin un micuț zoofil. Eram încă normal. Cel puțin ca fire, dacă nu și ca orientare. În apartament era foarte cald, aproape că mă sufocam, doream să scap din acest loc înghesuit. Dar era totuși prea târziu de plecat. Mă întrebam ce făcea domnișorul Zăhărel. Probabil dormea, visându-mă pe mine. Acest gând îmi făcea tare bine, știam că e aproape. M-am dus în camera alăturată, unde îmi țineam chitara. Am început să cânt, destul de plictisit, la ea, încercând să mă mai anim. Când eram în trupa mea ( trebuie să recunoaștem, eu eram cea mai bună parte de acolo, deci era trupa mea ), acest lucru mă calma mereu. Dar acum, culmea, mă enerva. Am aruncat chitara, nervos, de perete, luându-mi telefonul din buzunar. Am apelat-o pe Chelsea.
- Bună, bombonică ! S-a supărat taică-tu că n-am fost azi la servici ? am întâmpinat-o eu, aparent calm.
- Mersi că m-ai trezit din somn, bombăni ea. Nu, nu s-a supărat. Adică ți-am luat eu apărarea, că altfel cine știe. Ce primesc în schimb ? Poate o vizită la Strify . . .
- Mai lasă-mă naibii cu Strify !
Am închis, întinzându-mă. Poate trebuia să mă culc și eu. Cam era cazul. Ceasul indica o oră destul de târzie, 12 P.M. Mi-am aruncat hainele pe unde am nimerit, rămânând doar în boxeri. M-am băgat în patul alb și pufos, închizând ochii. Shin . . . Dracu ! De ce mă gândeam la el ? Era doar un băiat neimportant, superb, cu un corp de milioane, pe care îl iubeam . . . Am oftat. Îmi aduceam aminte de clipele din turneu în care stăteam în aceeași cameră de hotel și vorbeam până noaptea târziu despre o grămadă de lucruri mărunte. Oare de ce acele clipe s-au sfârșit ? Dintr-o ceartă puerilă dintre mine, Romeo și Strify, trupa s-a despărțit. Oare mai era speranță pentru noi ? Sau măcar pentru mine și Shin ? Îmi lipsise să îi simt corpul plăpând sub degetele mele puternice. Deși înainte erau doar îmbrățișări nevinovate, tot mă simțeam bine când îl atingeam. Am auzit-o pe Pandora torcând și după o secundă se băgase sub pătură, ghemuindu-se la pieptul meu. Era ca un semn că trebuia și eu să mă culc. M-am lăsat pradă viselor, cu o mână pe capul pisicii.
Soarele dimineții era îngrozitor de enervant. M-am ridicat ușor din pat, având grijă să n-o trezesc pe Pandora. Dar micuța pisică nu era în pat. Ciudat, deobicei se trezea după mine. Am mers calm spre bucătărie, uitându-mă mai întâi la calendar. Azi era sâmbătă, deci fără muncă azi. Am răsuflat ușurat. Mi-am scos din frigider niște chestii pentru a-mi face un sendviș, dar nu m-am mai obosit să le pun între două felii de pâine. Le-am îndesat pe toate în gură, mestecând repede. Am aruncat farfuria în chiuvetă ; mi-era prea lene s-o spăl eu. M-am grăbit înapoi în dormitor, de unde mi-am luat un tricou negru și niște blugi, apoi m-am dus la baie. Am intrat în duș, lăsând picăturile de apă să-mi cuprindă corpul perfect. Arătam ca un zeu. Căldură apei îmi făcea foarte bine, mă calma. Am ieșit, îmbrăcându-mă. Mă tenta ideea de a sta toată ziua dezbrăcat, dar dacă aveam musafiri, nu știu când de comfortabil s-ar fi simțit dacă m-ar fi văzut gol. Mi-am auzit telefonul sunând și m-am dus după el, în dormitor.
- Yu, dragule, azi împlinim o lună de când suntem împreună. Nu-i așa că-i minunat ? mă întâmpină glasul mâțâit al lui Chelsea.
- Da, un motiv de sărbătoare, i-am răspuns un pic absent. Ce-ar fi dacă am ieși în seara asta ? Poate la restaurantul SoHo ?
- Este minunat, iubitule ! Ne vedem acolo la șapte. Te iubesc !
Am închis telefonul, zâmbind. Era plăcut să știu că această copilă mă iubea, deși eu nu mă simțeam decât atras de ea. Cu Shin era altă poveste. Pe el îl plăceam . . . îl iubeam. Deși nu aveam de gând să i-o spun vreodată. Nu eram fraier. Eram exact opusul. Totuși, aș fi vrut ca Shin să fie al meu și doar al meu. Și va fi ! mi-am promis.
Acum, un lucru greu era, ce cadou să-i fac lui Chelsea ? Nu eram bun la cadouri s-au chestii de genul acesta. Poate Shin avea aptitudini din astea. M-am hotărât să merg să-l întreb. Am ieșit din apartamentul meu, mergând și bătând la ușa lui Shin, care răspunse imediat. M-a poftit în casă, ușor uimit de vizita mea. Ne-am așezat pe canapeaua crem din sufragerie și l-am privit atent.
- Shin, cum să-ți spun . . . Eu am un prieten foarte bun care împlinește o lună de când e cu iubita lui. Și nu știe ce cadou să-i ia. Vreo idee ? l-am întrebat, rânjind patetic.
- Păi, să ne gândim. Flori ? Nu, prea comune. Ciocolată ? Nu, o să aibă impresia că e prea slabă. Un inel de logodnă ? Fetele adoră chestiile astea.
- Un inel de logodnă ?! Și dacă nu vrea să se căsătorească cu ea ?
- Tipul îi dă oricum inelul și la nuntă face cum face să scape de ea. Simplu !
Părea o idee bună. Deși nu suna a Shin. L-am întins pe blond pe canapea, lipindu-mi buzele de ale lui. Mi-am strecurat limba printre ele, explorându-i toată gura. Simțeam gust de mentă. Însemna că se spălase pe dinți. Și eu făcusem asta, dar el probabil o făcuse cu mai multă meticulozitate. Shin mereu era mai atent la detalii. Am rupt ușor sărutul, privindu-l. I-am făcut cu ochiul, m-am ridicat de pe canapea și am plecat.
- Pa, zăhărel ! i-am aruncat, înainte de a trânti ușa.
Am ieșit din bloc, căutând un magazin de bijuterii. Am presupus că trebuia să fie unul prin apropiere. Am cotit la dreapta, pentru a ieși pe bulevardul principal. Cum mă așteptam, chiar la doi metri în fața mea, era un astfel de magazin. Am intrat, aparent calm, și i-am spus vânzătorului cerințele mele. Acesta a zâmbit și mi-a arătat mai multe modele. L-am ales pe unul din argint cu un diamant, de opt carate. Exact genul lui Chelsea. Era cazul să merg acasă, să mă schimb pentru ieșirea cu păpușica Barbie. Speram să pot scăpa de ea în ziua nunții. Te rog, Doamne !
Capitolul V – Live your life as much as you can
Yu`s P.O.V.
Cum am ajuns în casă m-am aruncat în pat. Fusese o zi . . . drăguță. Da, cred că acesta era cuvântul pe care îl căutam. Pandora se fâțâia prin fața mea, parfumul lui Shin încă fiind impregnat în blana ei. Mi-am apropiat nasul de ea, inspirând adânc și închizându-mi ochii. Ce-mi venea să mă urc pe pisică și să mi-o trag cu ea. Numai faptul că blondul o atinsese, mă făcea să doresc ca acea pisică să fie a mea, fizic. M-am oprit la timp, înainte să devin un micuț zoofil. Eram încă normal. Cel puțin ca fire, dacă nu și ca orientare. În apartament era foarte cald, aproape că mă sufocam, doream să scap din acest loc înghesuit. Dar era totuși prea târziu de plecat. Mă întrebam ce făcea domnișorul Zăhărel. Probabil dormea, visându-mă pe mine. Acest gând îmi făcea tare bine, știam că e aproape. M-am dus în camera alăturată, unde îmi țineam chitara. Am început să cânt, destul de plictisit, la ea, încercând să mă mai anim. Când eram în trupa mea ( trebuie să recunoaștem, eu eram cea mai bună parte de acolo, deci era trupa mea ), acest lucru mă calma mereu. Dar acum, culmea, mă enerva. Am aruncat chitara, nervos, de perete, luându-mi telefonul din buzunar. Am apelat-o pe Chelsea.
- Bună, bombonică ! S-a supărat taică-tu că n-am fost azi la servici ? am întâmpinat-o eu, aparent calm.
- Mersi că m-ai trezit din somn, bombăni ea. Nu, nu s-a supărat. Adică ți-am luat eu apărarea, că altfel cine știe. Ce primesc în schimb ? Poate o vizită la Strify . . .
- Mai lasă-mă naibii cu Strify !
Am închis, întinzându-mă. Poate trebuia să mă culc și eu. Cam era cazul. Ceasul indica o oră destul de târzie, 12 P.M. Mi-am aruncat hainele pe unde am nimerit, rămânând doar în boxeri. M-am băgat în patul alb și pufos, închizând ochii. Shin . . . Dracu ! De ce mă gândeam la el ? Era doar un băiat neimportant, superb, cu un corp de milioane, pe care îl iubeam . . . Am oftat. Îmi aduceam aminte de clipele din turneu în care stăteam în aceeași cameră de hotel și vorbeam până noaptea târziu despre o grămadă de lucruri mărunte. Oare de ce acele clipe s-au sfârșit ? Dintr-o ceartă puerilă dintre mine, Romeo și Strify, trupa s-a despărțit. Oare mai era speranță pentru noi ? Sau măcar pentru mine și Shin ? Îmi lipsise să îi simt corpul plăpând sub degetele mele puternice. Deși înainte erau doar îmbrățișări nevinovate, tot mă simțeam bine când îl atingeam. Am auzit-o pe Pandora torcând și după o secundă se băgase sub pătură, ghemuindu-se la pieptul meu. Era ca un semn că trebuia și eu să mă culc. M-am lăsat pradă viselor, cu o mână pe capul pisicii.
Soarele dimineții era îngrozitor de enervant. M-am ridicat ușor din pat, având grijă să n-o trezesc pe Pandora. Dar micuța pisică nu era în pat. Ciudat, deobicei se trezea după mine. Am mers calm spre bucătărie, uitându-mă mai întâi la calendar. Azi era sâmbătă, deci fără muncă azi. Am răsuflat ușurat. Mi-am scos din frigider niște chestii pentru a-mi face un sendviș, dar nu m-am mai obosit să le pun între două felii de pâine. Le-am îndesat pe toate în gură, mestecând repede. Am aruncat farfuria în chiuvetă ; mi-era prea lene s-o spăl eu. M-am grăbit înapoi în dormitor, de unde mi-am luat un tricou negru și niște blugi, apoi m-am dus la baie. Am intrat în duș, lăsând picăturile de apă să-mi cuprindă corpul perfect. Arătam ca un zeu. Căldură apei îmi făcea foarte bine, mă calma. Am ieșit, îmbrăcându-mă. Mă tenta ideea de a sta toată ziua dezbrăcat, dar dacă aveam musafiri, nu știu când de comfortabil s-ar fi simțit dacă m-ar fi văzut gol. Mi-am auzit telefonul sunând și m-am dus după el, în dormitor.
- Yu, dragule, azi împlinim o lună de când suntem împreună. Nu-i așa că-i minunat ? mă întâmpină glasul mâțâit al lui Chelsea.
- Da, un motiv de sărbătoare, i-am răspuns un pic absent. Ce-ar fi dacă am ieși în seara asta ? Poate la restaurantul SoHo ?
- Este minunat, iubitule ! Ne vedem acolo la șapte. Te iubesc !
Am închis telefonul, zâmbind. Era plăcut să știu că această copilă mă iubea, deși eu nu mă simțeam decât atras de ea. Cu Shin era altă poveste. Pe el îl plăceam . . . îl iubeam. Deși nu aveam de gând să i-o spun vreodată. Nu eram fraier. Eram exact opusul. Totuși, aș fi vrut ca Shin să fie al meu și doar al meu. Și va fi ! mi-am promis.
Acum, un lucru greu era, ce cadou să-i fac lui Chelsea ? Nu eram bun la cadouri s-au chestii de genul acesta. Poate Shin avea aptitudini din astea. M-am hotărât să merg să-l întreb. Am ieșit din apartamentul meu, mergând și bătând la ușa lui Shin, care răspunse imediat. M-a poftit în casă, ușor uimit de vizita mea. Ne-am așezat pe canapeaua crem din sufragerie și l-am privit atent.
- Shin, cum să-ți spun . . . Eu am un prieten foarte bun care împlinește o lună de când e cu iubita lui. Și nu știe ce cadou să-i ia. Vreo idee ? l-am întrebat, rânjind patetic.
- Păi, să ne gândim. Flori ? Nu, prea comune. Ciocolată ? Nu, o să aibă impresia că e prea slabă. Un inel de logodnă ? Fetele adoră chestiile astea.
- Un inel de logodnă ?! Și dacă nu vrea să se căsătorească cu ea ?
- Tipul îi dă oricum inelul și la nuntă face cum face să scape de ea. Simplu !
Părea o idee bună. Deși nu suna a Shin. L-am întins pe blond pe canapea, lipindu-mi buzele de ale lui. Mi-am strecurat limba printre ele, explorându-i toată gura. Simțeam gust de mentă. Însemna că se spălase pe dinți. Și eu făcusem asta, dar el probabil o făcuse cu mai multă meticulozitate. Shin mereu era mai atent la detalii. Am rupt ușor sărutul, privindu-l. I-am făcut cu ochiul, m-am ridicat de pe canapea și am plecat.
- Pa, zăhărel ! i-am aruncat, înainte de a trânti ușa.
Am ieșit din bloc, căutând un magazin de bijuterii. Am presupus că trebuia să fie unul prin apropiere. Am cotit la dreapta, pentru a ieși pe bulevardul principal. Cum mă așteptam, chiar la doi metri în fața mea, era un astfel de magazin. Am intrat, aparent calm, și i-am spus vânzătorului cerințele mele. Acesta a zâmbit și mi-a arătat mai multe modele. L-am ales pe unul din argint cu un diamant, de opt carate. Exact genul lui Chelsea. Era cazul să merg acasă, să mă schimb pentru ieșirea cu păpușica Barbie. Speram să pot scăpa de ea în ziua nunții. Te rog, Doamne !
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.
iata
portile luminii.