Cineva de sus ma apara!!

[Crazy Person]

CAP 2 :

Dimineata veni cu pasi repezi, anuntand inca o zi insorita. Ceasul anunta trezirea mea, iar eu nervoasa dau cu mana in el ca sa taca. Era ora 7:30 si eu mai vroiam sa dorm. Credeam ca ziua "speciala" de ieri a fost doar un vis, dar nu a fost asa. Intr-un sfarsit m-am ridicat din pat somnoroasa si m-am dus la baie sa-mi fac siesta de dimineata. Baia era de un alb imaculat. Avea o cada, iar langa ea un dus, o chiuveta si un wc. Dupa 20 de minute petrecute in baie m-am dus inapoi in camera mea luminoasa. Am ales sa ma imbrac intr-o pereche de blugi, un tricou pe care scria "ANGELL" de culoare roz, iar in picioare o pereche de adidasi Puma. Parul mi l-am lasat liber si in urechi mi-am pus niste cercei in forma de inima.
In timp ce coboram scarile acoperite cu un covoras rosu am simtit un miros de oua prajite si sunca. **Ma intreb daca Hina gateste? ar fi destul de bine.**
Aud o voce necunoscuta mie si incep sa ma grabesc speriata. Cand ajung in bucatarie vad un baiat cu parul ca de foc si cu ochi albastri ca cerul senin.
Hinata radea la glumele spuse de el, iar pe mine nici nu ma obseva.
-Cine mai esti si tu? **Bravo Sakura, sti sa incepi o conversatie. Nu stiam ca sunt asa de toanta.**
-Sunt Naruto, prietenul Hinatei. Tu?
-Sakura, dar ce cauti la noi?**Ce intrebare pot sa spun si eu.**
-Saku, eu l-am invitat pe ingerasul meu, ca sa gateasca!!
-Aham...poi tu nu sti sa gatesti?
-Ba da, dar vroiam sa vad daca stie si el, spune Hinata incepand sa rada.
Dupa discutia banala, pot spune ne-am asezat la masa sa mancam. Mancarea era delicioasa, Naruto asta chiar stie sa gateasca. dupa ce am terminat de mancat mi-am spalat vasele dupa care i-am spus Hinatei ca plec sa ma plimb.
Ma plimbam linistita si ma gandeam la Naruto si Hinata cat de mult se pot iubi.** De as avea si eu pe cineva ca el, zambitor si mereu atent cu mine.** Cred ca zambetul lui molipsea si cel mai trist om de pe pamant.
Ma gandeam la mii de lucruri, la vreme , la oameni si la copii care sufereau in orfelinatul din care am plecat. M-am uitat in sus si am vazut ca soarele aproape disparuse, iar norii cei negri se apropiau repede. Ori mi se parea mie, ori era adevarat , dar Dumnezeu parca imi auzise gandul de ii spusese cerului sa stearga cu lacrimile lui durerea din sufletul meu. Imediat cum am vazut ca cerul o sa inceapa sa planga asa ca am fugit sa ma ascund undeva pana trece ploaia. Norocul meu a fost ca m-am ascuns repede sub umbrela uni baiat. Era superb. Avea parul facut tepi de culoare negru ca intunecimea nopti iar ochi negri , in care nu puteai citi nimik.
-Domnisoara, te rog frumos sa iesi de sub umbrela mea, imi zice tanarul iritat de cele intamplate.
-Dar ploua cu galeata, te rog lasama sa ma pazesc de ploaie pana ajung acasa.
-Am zis sa iesi e sub umbrela mea, imediat.
-Ce te superi asa?
-Uite ia umbrela mea, masina mea avenit , La revedere!
-Ciao!
Vedeti ce s-a intamplat, acel brunet dragut s-a transformat intr-un rasfatat si ingamfat de baiat, dupa care s-a urcat in limuzina lui. Era bogat baiatul, ce sa facem.**Doamne, nu pot sa cred ca nu mi-am dat seama ca e un nesimtit..**
Stau sub umbrela brunetului si astept sa vina autobuzul. In sfarsit ajunge. Urc linistita vazand ca ploaia a inceput sa se opreasca. Ma asez pe un scaun si astept sa ajung in cartierul unde stau.
Cam dupa 30 de minute de mers cu autobuzul si de analizat acel brunet misterios in gandul meu ajung in cartier.
O vad pe Hinata sarutandu-se cu frumosul de Naruto si ma indrept spre ea.
Din pacate le stric momentul romantic spunandui Hinatei sa-mi dea cheile de la apartament.

Gata asta e tot ce scriu pe ziua de azi, mancaciosi de ficuri ce santeti.:ha:
Sper sa va placa.
Bye si gambete :D:D:D:D
Va pwp:*:*:*