O trecem pe feminin

[Teh]

Salut >:d<
vă mulţumesc de comentarii şi aprecieri ! You really are the best, guys. thaaaaaaaaaaaaaaaaanks ! Am venit şi cu capitolul următor, sper că nu le postez prea repede sau ceva de genu'. Dar dacă tot l'am scris, am zis să îl postez. Aştept în continuare părerile voastre <3 thanks a lot !
Sper să vă placă în continuare.
Lectură plăcută!!

[center]Capitolul Patruzeci ÅŸi Unu[/center]
[center] I still hear your voice when you sleep next to me
I still feel your touch in my dream
Forgive me...[/center]

Am apucat telefonul şi am apăsat butonul „ STOP” . Alarma de dimineaţă, cred că trebuia să schimb melodia. Deja mă enerva. M-am ridicat din pat, dându-mi şuviţele de păr de pe faţă. Am căscat, fără să pun mâna la gură şi m-am întins. Mi-am aruncat privirea pe fereastră, însă nu se vedea nimic din cauza draperiei. Ridicându-mă, am înlăturat-o şi am privit soarele de primăvară. M-am uitat încă odată la ceas şi mi-am mai întins braţele , pentru a doua oară . După ce am mers la baie şi mi-am luat uniforma, plus toată aranjarea de dimineaţă, am fost gata să merg la liceu.
Nu, nu îmi trecuseră sentimentele pentru Dani.
Voiam, totuşi, să mă bucur de ... De viaţă, presupun. Nu stătea nimeni în calea fericirii mele. Nici măcar un băiat ca acela, care voia totul pentru el. Oare care dintre noi doi era egoist? Să îi amintesc eu? El ! Bineînţeles. Eram gata să dau toată personalitatea asta la o parte. Oh, nu ! De fapt, chiar o făcusem.
ÃŽnchisesem ochii.
Greşeala mea. Nu îmi pare rău , dar mi-e învăţătură de minte. Am fost drăguţă în ultima perioadă, o ştiam. Asta se dusese, m-am întors cu forţe proaspete. Poate nu mă ştiau cu toţi cum eram, or să afle acum. Prima pe lista neagră, Sonia. Am lăsat-o să respire liberă prea mult timp. Iar eu, acum trebuia să îmi ocup gândurile cu ceva.
Ca să nu mai trebuiască să sufăr după... Idiotul ăla !
De fapt, pentru mine – acum, toţi erau nişte nemernici. Niciunul nu făcea excepţie. Şi ce dacă Will era drăguţ? Foarte bine, n-are decât să fie. Vai , Mircea era gelos. Nu îmi păsa. Nu era vina mea că mă plăcea. Puteau să se ducă cu toţii dracului.
Dacă s-ar întoarce Dani acum, fie şi doar pentru a-mi spune ceva, l-aş ignora. Sau , aş vorbi cu el normal. Ar fi un efort supra omenesc, dar nu mai doresc să fiu cu el. Am închis ochii odată, mi-a fost de-ajuns. Poate că îl iubeam, sau probabil că nu . Ce mai conta? O să treacă, o să se închidă rana asta -odată şi odată . Şi , dacă n-o s-o facă... Ei bine, mă voi descurca oricum.
Cu mine ÅŸi doar pentru mine.
- Nu mănânci?
Am auzit vocea protectoare a Lilianei. I-am zâmbit larg.
- Mersi, dar nu vreau acum. Mă grăbesc !
M-a salutat şi eu am ieşit din casă, trântind uşa. Iulia trecea chiar prin faţa locuinţei mele atunci când am ieşit eu. Mi-a zâmbit şi ea foarte dulce şi eu am dat din cap.
- Bună .
Am zis liniştită şi am început să merg pe lângă ea. Aceasta a începutsă vorbească despre ce e în lună şi în stele, şi eu am acompaniat-o.
- A plecat, tipu’ ăla?
Mi s-a adresat liniştită, de parcă sub acel ton nu era niciun pic de curiozitate. Şi eu eram Moş Crăciun. Am râs în sinea mea, şi am observat că încă mă doare sufletul atunci când altcineva îl aduce în vorbă. Aş dori... Să uite toţi de el, ca să îmi fie şi mie mai uşor. Să nu îl mai bag în seamă. Să nu mai ştiu că există. Şi pe cine minţeam? Medalionul ăla nenorocit se afla încă pe măsuţa din camera mea, mereu îl priveam şi uneori chiar atingeam. Aş fi vrut să ... Nimic ! Scoate-ţi tot din cap, Ela ! Tu nu ai nevoie de aşa ceva.
Aura fusese foarte furioasă pe Daniel atunci când aflase totul. Eu nu am încercat să îndulcesc povestea, chiar deloc. Şi , pentru prima dată, l-a vorbit urât şi mi-a luat apărarea foarte drăguţ. M-am bucurat să vorbesc cu ea şi am fost tristă pentru faptul că nu eram lângă ea, nu eram capabilă să o îmbrăţişez.
Dar, asta conta mai puţin acum.
Măcar erau persoane care erau alături de mine şi care nu mă compătimeau. Ci, mă iubeau. Erau gata să mă protejeze chiar dacă nu ceream ajutor. Şi asta era reconfortant, chiar şi pentru o persoană ca mine.
- Şi-a luat zboru’.
Am zis simplu, vrând ca vocea mea să fie plictisită, indiferentă pentru acela. A dat din umeri şi a schimbat subiectul, cu tot felul de alte porcării. Încă era cu acel Alin, pe care de abia îl puteam observa – nu mă interesa nici cât „ negru sub unghie ”. Nu, nu îi ziceam şi Iuliei asta. Doar că nu mă interesa viaţa ei privată.
Poate că nu mai voiam să aud de iubiţi şi dragoste; şi ea vorbea doar despre asta. M-am simţit bine când am ajuns în liceu şi ne-am despărţit.
- Bună , păpuşă !
Am auzit pe cineva strigând şi am întors privirea. Era probabil un tip de la clasa a unsprezecea. Înalt, brunet – nişte ochi căprui destul de expresivi. Nu era cine ştie ce bine-făcut, dar nici foarte slab. Îşi ţinea mâinile în buzunar şi mă privea foarte ciudat. Uh, de parcă m-ar fi dezbrăcat. Clar, nu mă simţeam violată.
- Vrei ceva?
Nu voiam să par rece, chiar eram de data aceasta. Nu mă interesa acest băiat pe care , nici măcar nu îl cunoşteam.
- Păi, da.
Uau, câtă sinceritate. M-am întors, nici măcar nu am oferit o expresie amuzată, şi am plecat. Nu l-am băgat în seamă. Nu îmi păsa mie de persoana lui. Totuşi, m-a urmat şi am simţit o mână pe umăr. M-a întors brusc, şi nu am reuşit să reacţionez. Aplecându-se spre mine, şi-a aşezat buzele peste ale mele. Mi-a prins faţa în mâini, pentru a fi sigur că nu scap. Mă ţinea strâns şi a încercat un sărut franţuzesc.
Iar eu, pe dracu !
Nu aveam chef de aşa ceva. Îl dădeam undeva şi pe el şi toţi hormonii lui de căcat.
I-am tras un genunchi între picioare , asta după ce l-am muşcat sălbatic de buza inferioară.
Nu s-a uitat speriat, ci mai degrabă învingător. Am văzut un alt băiat cu un telefon în mână. Care va să zică, făcuseră poze. Vai, ce fain. M-am îndreptat spre tipul cu mobilul şi am încercat să îl iau. Acesta l-a aruncat la un alt amic, şi asta m-a provocat să mă întorc către acela.
Fără să îmi dau seama eram acum în mijlocul lor, şi se jucau cu mine. Mă întorceau pe toate părţile cu telefonul ăla, până ce au ajuns să mă împingă de-adreptul .
- Mişcă!
Am ţipat unuia ce stătea acum în faţa mea. S-a uitat la mine provocator, şi eu nu am suportat. I-am tras un pumn în faţă. Întorcându-mă, l-am mai lovit pe un alt prost şi mă pregăteam să îmi iau tălpăşiţa de acolo, totuşi, unul dintre ei m-a oprit. M-a luat de mână şi m-a tras spre el.
- O cam cauţi.
Vai, ce drăguţ!
Era acelaşi care mă sărutase.
Aş fi vrut să îl scuip dar eram eu însumi prea dezgustată de un asemenea gest, aşa că am dat pass. Dându-mi ochii peste cap, l-am înjurat. Nici nu ştiu exact ce am zis, prima chestie ce mi-a trecut prin minte.
L-am zărit pe Will . Era destul de aproape. Nenorocitul, nu mă ajuta. Ah, bine !
- Hei William, am ceva pentru tine.
Am strigat destul de tare cât să îi atrag atenţia. S-a apropiat, însă ceilalţi nu l-au băgat în seamă. Am fost iar împină.
Blondul se uita la mine râzând, iar eu l-am băgat în seamă.
- Mişcă-ţi fundu’ ăla frumos aici şi ajută-mă.
Da, era un ordin.
Ceilalţi nu ar fi înţeles nici într-o mie de ani ce se afla în spatele acestor vorbe.
Doar eu şi prostul ăla ştiam . Aşa că l-am surprins zâmbind. Era superior şi totodată victorios. M-a luat de mână, scoţându-mă din cercul de băieţi şi s-a întors, apoi, la aceia.
- Telefonul.
A zis sec, aşteptând să îi fie adus obiectul. Unul dintre ei a protestat, presupun că nu îl cunoştea prea bine pe Prinţ. I-a tras un pumn în faţă, şi cred că a durut...
După ce a fost în posesia mobilului, l-a aruncat pe jos şi l-a călcat de câteva ori în picioare. Până a fost sigur că a fost spart.
- Cine v-a permis să vă luaţi de fata mea?
Tăcere.
Uau ! Ce tupeu pe el.
Un nemernic rămâne întotdeauna la fel. Dar nu asta era important acum. Mă zgâriasem puţin pe faţă , nu ştiu când. Am şters sângele şi am vrut să plec. Se auzise soneria. Ştiu că ceilalţi s-ar mai fi holbat la noi dacă nu trebuiau să intre la ore.
Eu i-am cercetat faţa lui William.
- Deci, îmi eşti datoare vândută.
Mi-a şoptit atunci când a trecut pe lângă mine.
Dacă eram cu Dani acum i-aş fi tras un picior îngâmfatului de nu s-ar mai fi văzut.
Dacă nu eram atât de rănită, l-aş fi ignorat.
Dar nu mai eram aşa. Ceva se schimbase în mine. Nu ştiu ce, şi nu înţeleg când. Mă durea să fiu în preajma altor persoane. Străinii mă enervau. Am fugit pentru a-l întrece pe blond, şi atunci când m-am aflat lângă el, l-am privit. Ştiu că observase gestul. Am scos limba la acesta şi nu ştiu ce reacţie avusese, nu am mai vrut să stau să o observ.
Am fugit în clasă.
Toţi ceilalţi ajunseseră.
Mda, şi profesorul din păcate.
- Îmi cer scuze c-am întârziat !
Am spus-o cu voce foarte ridicată. Rahat ! Aveam test. Test – surpriză.
- Aaa... Ştiţi, mai bine eu ies afară... că.. zău, n-are rost !
Asta a provocat râsul întregii clase , chiar şi a profesorului.
- Ai vrea tu.
Am dat din cap.
- Păi, serios, chiar aş vrea ! O să mă car acu’....
Am primit un răspuns negativ şi o invitaţie în bancă.
Spre norocul meu, am reuşit să copiez.

[center]*[/center]

Ziua la şcoală a fost destul de obositoare. Pentru că m-a ascultat la fiecare materie, după testul acela stupid. Şi nu învăţasem prea mult, dar am reuşit să iau nişte note acceptabile şi am fost fericită. Toţi avuseseră ceva cu mine azi ! De fapt, aşa se întâmpla când erai prima la catalog. Of, mi-aş fi schimbat numele doar ca să scap de asta.
Şi am realizat, că pentru întreaga zi, nici nu mă mai gândisem la .. .la Dani. Cât mă preocupasem cu alte lucruri, îmi ieşise din minte. Ce glumă, era încă acolo. Doream să îl ignor.
Cine zice că nu reuşesc?
Hai ! Cu puţin efort... Trebuie.
Azi nici măcar nu putusem să vorbesc cu Bia şi Mădălina în pace . Când în sfârşit s-au terminat orele de curs, ne-am pregătit toate trei să plecăm şi să avem o porţie de bârfă la o terasă din apropiere.
Nici nu m-am aşezat bine că au început întrebările.
- Deci?
- Deci, ce?
Am ridicat din sprâncene spre colega mea. Era foarte curioasă. Bianca a intervenit.
- Off, haide! Deci, a plecat... Åži apoi?
Am dat din umeri. Încerc să uit, aţi uitat? Nu.. Stai ! Eu sunt puternică.
Ce jalnic sună.
Chiar este. Dar trebuie să îmi menţin această aură. Pentru că undeva înăuntrul meu chiar aşa sunt. Şi dacă aş fi fost cu Aura, era altceva. Aş fi devenit foarte vulerabilă. Cu acestea două, era diferit. Am zâmbit şi nu ştiu de ce fusesem atât de sinceră.
- Will m-a obligat să merg să îmi iau la revedere. Aşa, eram acolo şi i-am tras doi pumni – la propriu ! După care, l-am sărutat .Adevăru’ e că nu m-am putut abţine. După, i-am zis „adio” . A încercat el să schimbe sensu’, dar nu l-am lăsat. E un nenorocit profitor. În fine, am trecut şi mă gândesc la next !
Nu minţeam. Tonul îmi era normal, abordat în sens de bârfă. Nu era aşa greu.
- Blondu’ ăsta are multe bucurii la tine , fată. Ce ai de gând să faci cu el?
Am oftat şi am băut puţin suc. Cele două se uitau foarte curioase la mine.
- Nu e vina mea că mă iubeşte !
Strigând aşa, am realizat că ridicasem prea tare tonul. Mi-am astupat gura cu mâinile şi cele două au început să râdă. Şi eu am făcut la fel.
Era bine să fiu cu ele.
ÃŽntre fete.
Nu puteam renunţa la aşa ceva. Dă-o undeva de suferinţă ! Nu era pentru mine !
De parcă aşa ceva era uşor de controlat. Mai degrabă, imposibil. Nu pierzi nimic dacă încerci; asta dacă nu vrei să sari de pe o stâncă, s-ar putea să îţi pierzi viaţa în urma acestei încercări.
Banal.
- Lasă asta, voi cum o mai duceţi? Că nu am mai auzit nimic!
Mădă mi-a spus că are un nou prieten, unul Han ( era la facultate ) şi se înţelegea bine cu el. Doar că nici ea nu era genul care să pună cine ştie ce suflet în relaţii, se distra cu fiecare băiat şi îi trata foarte bine. Mai înşela câte unul, altul. Doar pentru că meritau. Era o nemernică, toate eram. Aşa că nu deranja pe nimeni.
- Pe mine m-a mai căutat Florin, nici nu ştiu ce să îi mai fac. Eu nu sunt la fel de fort ca tine Ela. Îmi place de el, dar ... nu vreau să mai fiu cu el ! Nu ştiu ... e pur şi simplu ! Of !
Aş fi vrut să îi zic că nici eu nu eram aşa puternică. Dar nu puteam. Ceva mă oprea. Am zâmbit superior.
- Bia, dacă cedezi o să regreţi?
Era o întrebare.
- Da.
Mi-a zis hotărâtă, foarte sigură pe sine.
- Şi dacă nu o să mai fi cu el, o să suferi?
S-a strâmbat.
- Nu chiar. Mă descurc. Doar sunteţi voi aici.
S-a uitat călduros la noi şi eu am dat din cap.
- Dă-l dracu!
Acesta a fost verdictu şi noi am ciocnit. Era doar suc, dar asta conta mai puţin în clipa asta.
Era frumos să ai prieteni, să fie cu toţii aproape de tine. În fond, fără ei, ce aş fi fost eu? Şi oricine?
Mda, mai era şi un îngâmfat care mă salva, din când în când. Dar nu o făcea necondiţionat. Eram rea. O făcea doar pentru că, într-un fel sau altul, ţinea la mine. Era treaba lui pentru că eu nu simţeam aşa ceva faţă de el. Sau nu voiam.
Nu conta.
Nu aveam să îmi schimb părerea şi comportamentul. Aceasta era viaţa. Crudă, dulce, cu zahăr, sare, necondimentată, ca naiba. Cum vrea fiecare s-o ia. Eu deja decisesem . Independenţă. Contam eu, plus eu şi în concluzie, doar eu.
Egoism?
Da.
Centrul Universului?
Eu eram.
Narcisism?
ÃŽntotdeauna.
Băieţi?
Subordonaţi.
Eram pierdută în gânduri dar m-a trezit vorbele Mădălinei.
- Acum o să te urască şi mai tare Sonia !
Avea un ton plin de haz.
- Adică...., e deja prea mult pentru săraca fetiţă. I-ai furat bărbatul, ok ipotetic vorbind căci nu e al ei dar e în limbă după el, aşa că e cam acelaşi lucru ( oricum e o ipocrită ) şi i-ai furat atenţia fratelui ( I mean, d’oh ! ) ... Şi, încă odată, l-ai înnebunit pe băiatu’ pe care-l idolatrizează. Eşti aşa rea !
Am ridicat din sprâncene. Bia nu ştia nici ea, era nedumerită.
- Cine?
Curiozitatea brunetei a întrecut-o chiar şi pe a mea. Am chicotit.
- Ce tip?
Am continuat eu. Colega noastră s-a uitat uimită la noi şi după a oftat.
- Nu ştiţi? !
Era practic indignată. După ce a primit răspunsul nostru negativ, a râs şi a continuat să vorbească.
- William. Adică.. Nu e evident? Ok, eu ştiu din surse sigure pentru că Han e prieten cu fratele Cristinei care e prietenă cu Diana.. şi.. Ok, nu contează asta, ideea e că proasta da Sonia îl place de mult pe blond şi s-a prefăcut că e prietenă cu fata cu care a ieşit el de Revelion ( cred că o mai ştii, era o blondă ) doar pentru a fi aproape de... În fine, d’ăsta . Şi.. Of, aţi prins voi ideea. Nu îmi vine să cred că nu ştiţi ! E clar acu’ de ce te urăşte biata de ea atât. Ce vrei, are inima zdrobită.
Am fost singura care a râs la asta. Mi-am astupat gura şi le-am privit demonic pe cele două.
- Ascultaţi aici, paparuda aia o să regrete că s-a născut. Sau, cel puţin că m-a cunoscut.
Au tăcut, moment în care eu le-am făcut cu ochiul . Am continuat cu alte chestii şi au recunoscut că le-am speriat. Fusesem prea serioasă şi aşteptau să le spun că era doar o glumă stupidă.
- Nu este !
Le-am anunţat sigură pe mine.
Nu aveam nimic cu asta. Ok, aproape nimic. Dar mă stresa, şi avea nevoie de cineva care să o înveţe o lecţie. Care va să zică, era o ipocrită. O să aibă nevoie de prieteni, şi nu o să fie nimeni alături de ea.
Doar fratele ei.
E ceva normal. Probabil.
Nu îmi pasă. Poate să mă urască.
Sau nu .
E numai şi numai treaba lui. Are dreptul la orice, oricând – oricum. Eu eram doar o fată oarecare. Ea era sora lui.
Înţelegeam asta. Păcat, ar fi putut fi ceva frumos între mine şi Mircea, dar acum nu mai conta.
Aveam nevoie să îmi vărs furia asta pe cineva şi ... Deja găsiseem victima.
O fiinţă îngrozitoare. Aşa puteam fi definită.

Åži?
„Fetele bune ajung în Rai.
Fetele rele, ajung unde vor ele!”
_
* I still hear your voice when you sleep next to me
I still feel your touch in my dream
Forgive me... -- Cascada – Everytime we Touch ( versuri )
* I mean, d’oh ! – o expresie în sensul de : LOL ( cred că o mare parte din voi o foloseşte ) . Ceva în genul : e absurd.
* fort – puternică,în cazul de faţă.