O trecem pe feminin

[Teh]

Mersi de comentarii >: d<am venit cu următorul capitol.. nu prea ştiu cum a ieşit, dar sper să fie destul de ok : ) ms. că aţi continuat să citiţi.

Lectură plăcută !

[center]Capitolul Treizeci ÅŸi Åžapte[/center]

Aş zice că următoarele zile au fost simple.
Am ieşit mereu cu Dani. Cât de banal suna asta. Şi de fapt, nu era aşa. De fiecare dată când îl vedeam, inima mea o lua razna. Şi nu îmi plăcea prea tare asta. Dar acceptasem ceea ce îmi zisese Bianca. Să trăiesc prezentul. Şi la naiba, cât de bine se simţea asta. Nu a spus niciunul dintre noi „ hai să ne împăcăm”. Nu s-ar zice că mi-a cerut iar să fiu iubita lui. Sau eu să îi cer acest statut.
Era , de fapt, de la sine înţeles că eram împreună. Nu a fost nevoie de cuvinte ca fiecare dintre noi să îşi dea seama de acest lucru.
Eram un cuplu.
Şi cât de aiurea suna asta... Nu vorbisem încă de ce era aici, cum de plecase, ce era cu bursa lui. Bia mi-a zis că nu am curaj să îl întreb ( asta a fost un fel de jignire , dar nu intenţionată ) . Însă, nu e aşa. Nu îmi era teamă să îl întreb, chiar deloc. Poate îmi era un fel de frică de răspunsul lui, dar nici măcar ăsta nu era adevăratul motiv. Ci, simplul fapt că , dacă aş fi întrebat asta, există o şansă foarte ridicată ca toată pacea şi liniştea pe care am dobândit-o alături de el , să se destrame . Să nu mai fiu capabilă să trăiesc doar prezentul, şi mintea mea să înceapă să o ia iar razna. Să se gândească la cum şi în ce fel, viitorul acela absurd.
Sunt doar o adolescentă!
De ce să mă gândesc la asemenea lucruri? Nu mai vreau.
Pe de altă parte, nici el nu a adus vorba de aşa ceva. Deşi am vorbit despre milioane de altfel de lucruri...
Acum mă aflam la şcoală, trebuia să mergem la ora de informatică .
- Haide Ela!
M-a strigat Bianca, era alături de Mădălina. Am plecat, îndreptându-ne spre sala de info. Când, un zgomot şi un grup foarte mare de elevi ne-a atras atenţia. Ţipau, alţii aclamau. Era o bătaie, clar. Şi noi, curioase din fire, am mers să vedem despre cine şi ce este vorba.
Nu vorbeau.
Doar se loveau.
Şi să zicem că era distractiv. Asta până am văzut cine erau autorii bătăii.
Prinţul l-a luat de cămaşă pe Mircea şi l-a trântit la podea. S-a întors, vrând să plece şi să termine disputa. Însă, cel ce se afla jos nu avea de gând să fie în aşa manieră călcat în picioare. S-a ridicat rapid, fără a lua înseamnă lucrurile din jur, şi l-a apucat de cămaşă pe celălalt. Deşi era cu spatele. L-a întors şi i-a trântit un pumn zdravăn în faţă. William şi-a trecut mâna pe obrazul rănit şi a pus una din privirile lui feroce. Îţi putea da frică.
Dar nu în momente ca acestea, când cei doi se băteau.
S-a năpustit asupra colegului meu şi i-a tras un alt pumn. Căzând la podea, fiind împins de băiatul cu ochii verzi, a înjurat ceva. Nu am înţeles ce. A mai primit un pumn în faţă, cred că destul cât să îl rănească la nas ( îi dăduse sângele ). Nu a fost nici el fericit de asta şi l-a dat la o parte pe cel ce se afla de-asupra lui. Schimbând acum poziţiile, i-a înapoiat câteva din lovituri, s-a ridicat şi l-a lovit cu piciorul în stomac. A vrut să plece , dar celălalt l-a prins de picior şi se pregăteau pentru o altă serie de lovituri.
- GATA!
Am urlat destul de tare cât să mă audă toţi de aici. Inclusiv cei doi aflaţi în dispută. S-au uitat la mine nedumeriţi şi William a început să râdă. Mircea nu îndrăznea să facă ceva de genul acesta.
- Ce naiba faceţi?
Am continaut pe acelaÅŸi ton ridicat ÅŸi iritat.
Am auzit pe cineva bombănind ceva. Cred că a fost Sonia.
- Vai, se crede centrul universului. Vezi Doamne, vine ea să salveze situaţia...
În alte circumstanţe aş fi băgat comentariul acesta în seamă şi aş fi tras câteva palme, dar acum nu aveam chef.
- Will, ce dracu?
Am repetat spre acela care , cred eu, era mai raţional în clipe din acestea. Şi-a şters sângele de pe faţă cu mâneca bluzei, s-a aplecat să îşi ia sacoul şi a plecat. M-a privit înainte să dispară, dar nu a zis nimic. Mircea s-a ridicat şi şi-a luat zborul de aici fără vreun cuvânt. Măcar ciondăneala se terminase.
- De ce naiba s-au certat?
Am întrebat mulţimea dar majoritatea au dat din umeri . Am recunoscut una din tipele care mă bătuse data trecută. Sentimentul de răzbunare era destul de scăzut în clipa aceasta, dar aveam să o forţez să îmi zică câteva lucruri. Vedeam pe faţa ei că ştia. Am mers spre ea.
- Care-i motivu’ pentru care au ajuns să se ia aşa la harţă?
A dat din umeri superioară şi eu am zâmbit . Mi-am arcuit buzele într-un mod diabolic. Am tras-o după mine, în baia fetelor. Bianca şi Mădălina m-au urmat. Prima râdea . Aşa făcea ea întotdeauna. Pentru a nu fi văzută de vreun profesor , sau ceva, am ales toaleta fetelor.
Am aruncat-o la perete şi i-am tras o palmă.
- Acum ÅŸtii?
M-a scuipat!
Vai, chiar a făcut asta!
Şi s-ar zice că fetele au mai mult stil de atât. I-am tras un alt dos de palmă, ştergându-mi saliva de pe chip. Cât de scârbos! Dar nu a fost de-ajuns, i-am tras şi un pumn în stomac, vrând să continui, i-am pus mâna în gât şi am început să o strâng. A încercat să mă scuipe iar, dar i-am dat cu genunchiul în burtă şi s-a calmat.
- Ziceau ceva de unu’ Daniel de care ar trebui să scape, şi până la urmă Mircea s-a înfuriat şi l-a lovit pe William.
Am început să râd sarcastică şi i-am dat drumul la gât. A început să respire greu, căzând la podea. M-am uitat încă odată spre ea înainte să ies.
- Ştii, încă nu m-am răzbunat pentru treaba de adunci. Dacă sunteţi fete cuminţi, s-ar putea să vă iert.
Nu ştiu ce reacţie a avut, dar - trecând pe lângă ea, Bianca i-a tras un picior în abdomen şi Mădălina a scuipat-o ( ea era ceva mai vulgară ) .
Deja întârziasem la ora de informatică, dar nu s-a făcut cine ştie ce caz. Aveam profesoară de treabă, doar ne-a întrebat unde am fost ( i-am zis că la baie, ce, nu era adevărat? ) şi ne-a lăsat în pace.
Mai aveam o oră, dar Mircea deja plecase. Eu aveam de gând să îl mai interoghez, deşi îmi era aproape clar că erau nişte idioţi. Cine ştie ce vrusese Will să vorbească despre Dani. Idiotul! Ah, erau amândoi nişte cretini.
Să se bată în halul acesta.
Dar, când mi-a zis Brb că ea crede că cei doi se bătuseră din pricina mea, nu am putut să nu mă simt bine. Să fiu sinceră, mi-a oferit satisfcaţie. Cred că orice fată ar fi în locul meu, ar avea aceaşi senzaţie. Poate că ar fi trebuit să am remuşcări?
Măcar puţine?
Hai , te rog. TotuÅŸi, eu sunt Mirabela.
În incinta liceului mă aştepta o altă surpriză.
O anunţasem pe tipa aia să nu facă fus-fus cu mica întâlnire pe care o avusesem dar ea îşi anunţase grupul. Ei bine, asta era de căcat. Acum erau vreo şapte fete şi noi eram trei. Că vorbeam de fair-play cu câteva ore înainte la ora de sport, ia te uită cât de corectă era toată treaba aceasta!
Am oftat, ne aşteptau chiar la ieşire. Am vrut, evident, să ieşim liniştite – nicio şansă.
Una dintre ele m-a apucat de păr şi trântit pe jos, în timp ce au fost asaltate şi prietenele mele. Mă simţeam groaznic pentru un lucru, că erau şi ele implicate în treaba asta.
Ce naiba, mă !
I-am tras un pumn proastei care m-a împins, dar m-a luat una pe la spate şi nu aveam nicio şansă să mă mişc.
Am primit un alt pumn în faţă. Mă săturasem de bătaie, urma să am semn, per sigur. Bianca a lovit una dintre piţipoance şi le-a aruncat pe jos, începând să îi dea cu picioarele ( vai, cât de sălbatic ) şi Mădălina se descurca cum putea.
Dar eram , totuşi, defavorizate. Tocmai am fost trântită ( IAR) pe jos şi am primit câteva picioare în spate ( dureros ) când am auzit vocea cuiva.
Earm nervoasă, mai degrabă turbam din cauza întâmplării.
Cât de adevărat e : fetele sunt mai răzbunătoare decât băieţii. Şi eu acum trebuia să o păţesc iar.
Oh, şi doar mă gândeam cum să îmi iau revanşa.
Treaba asta nu s-ar termina niciodată. Îmi bătea inima foarte tare, nervii îmi erau întinşi la maxim , nici nu mai puteam gândi cum trebuie.
- Iar faceţi probleme?
Tonul îi era rece şi foarte autoritar. Idioatele alea s-au oprit când i-au văzut chipul şi au fugit ( că tot îmi amintisem azi de laşitate ... ) . Am revenit în poziţia iniţială, în picioare, şi am început să îmi scutur hainele. Eram plină de praf. Cred că şi pe faţă aveam. William avea vreo două bandaje pe faţă.
- Mulţam!
A strigat Brb în locul meu.
- Piţipoance de tot rahatu’.
A adăugat Mădă şi asta m-a făcut să râd.
- Sorry girls!
Am strigat spre ele, încercând să le fac să mă ierte că le-am băgat în porcăria asta. Bruneta mi-a făcut cu ochiul.
- Stai calmă.
Mă pregăteam să plec, când am realizat că eu chiar voiam să îl întreb pe blond ceva. L-am privit fix. Acesta zâmbea.
Oh, superior ca întotdeauna. Îi plăcea, fie să se creadă aşa, sau chiar să devină o astfel de creatură de-asupra tuturor.
Şi de ce venea mereu să mă salveze?
NU AVEAM NEVOIE!
Eram doar îngâmfată.
- Doar n-o să-mi mulţumeşti?
A întrebat acesta curios, realizând şi el că mă uitam fix la acesta. Am dat din umeri.
- Nicio şansă.
Am replicat scurt şi fără emoţie.
A chicotit.
- Aşa mă gândeam şi eu. Deci, ce vrei?
Acum el era cel curios. Oh, ce doream? Păi, nu era evident? Am ridicat din sprâncene.
- Ce naiba a fost toată treaba aia de azi?
Cum puteam să mă exprim altfel?
Aveam tonul destul de iritat, oarecum sarcastic. Unul ce necesita să îi fie hrănită curiozitatea. Chiar acum! În această clipită.
Avea acelaşi surâs. Uf! Sigur nu avea să îmi zică. M-am pripit.
- Ai vrea tu să ştii.
Mda, acesta a fost răspunsul lui. Chiar mă aşteptam la el. M-am întors , mi-am luat jucăriile şi am plecat.
Eu nu mă mai joc!
Am plecat cu cele două prietene ale mele. Bianca tot râdea. Ce mă făceam eu şi cu fata aceasta? I se părea amuzant că fusese bătute. Drăguţ, foarte chiar .
Mădălina a început şi ea să se amuze, din cauza amicei noastre. Eu mi-am dat ochii peste cap.
- Off!
Am strigat indignată, dar adevărul era că mă apucase şi pe mine râsul. Mergeam pe stradă, trei nebune şi toţi se uitau la noi cum ne manifestam. De parcă ne păsa.
- Vai , ce tare a fost!
A strigat Mădălina printre chicote.
- Da, e aşa mişto să fi lovită!
A continuat Brb.
- Acu’ sunteţi şi voi în pielea mea!
Am adăugat eu pe acelaşi ton amuzat. Şi am continuat astfel până ce am ajuns acasă la mine. Liliana s-a speriat când ne-a văzut aşa vesele dar cu hainele pline de praf şi feţele răvăşite.
Eu am zâmbit larg.
- Am primit papară de la nişte creiere înguste!
Aceasta nu s-a putut abţine să nu îmi răspundă cu aceaşi expresie. A oftat şi mi-a zis să merg să mă schimb să îmi spele uniforma. Le-am dat fetelor nişte haine curate din garderoba mea ( deşi nu ne potriveam neapărat la măsuri ) şi le-a băgat şi uniformele lor la spălat.
- Cum le păţiţi voi pe toate?
Ne-a întrebat mama mea vitregă cât stam în bucătărie pentru o gustare. Era atât de drăguţă femeia asta.
- Păi toţi sunt invidioşi pe noi!
A replicat bruneta, pentru ca cealaltă să adauge repede :
- Suntem superbe, d’aia!
Narcisismul era în floare la noi. A avut grijă blonda şi de rănile noastre. Se făucse târziu când cele două au decis să plece spre casele lor. Se uscaseră uniformele şi le-au putut îmbrăca pe acelea.
- Pa Ela !
Au strigat în cor şi eu le-am salutat, după care s-au făcut dispărute.

- Pleci undeva în seara asta?
M-am adresat către Lili mai târziu, pentru că se super aranjase şi se îmbrăcase foarte sexy şi de gală. Ca să zic aşa.
-Tocmai m-a sunat tatăl tău; o să trebuiască să plecăm ceva timp din oraş. Cred că ne întoarcem mâine seară. O să o sun pe mama Biei sau a Mădălinei să dormi la una din ele în seara asta.... Îmi pare rău ! Aş vrea să mergi cu noi, dar e o chestie plictisitoare de adulţi. Dacă vrei totuşi să vii..
Ce bine mă cunoştea!
Normal că nu aveam chef de asta.
Am zâmbit cu subânţeles.
- Las’ că o sun eu pe Brb să vină să mă ia. Cred că dorm la ea. Şi aşa , mâine e cerc şi nu mă duc la liceu.
M-a sărutat pe obraz şi apoi a mers să îşi împacheteze câteva haine. Am mai stat puţin la bârfă. Era destul de repede treaba asta . A vrut să vorbească ea, personal, cu un părinte ca să fie sigură că totul e ok. I-am zis că îi aduc telefonul. Am fugit la mine în cameră, şi ca să fiu sinceră – nu prea aveam de gând să dorm la cineva în seara asta.
- Fată, ascultă aici - te prefaci că eşti mama ta şi zici că eu dorm la tine în seara asta. Da?
Era nedumerită.
- Mirabela, explică!
- Adică, ăştia ai mei pleacă d’acas şi se întorc mâine seară , sau aşa ceva. Tu o să minţi pentru mine că vreau să fac alte planuri pentru azi. Are nevoie şi ea de o convingere.
A înţeles în sfârşit despre ce era vorba şi mi-a zis că nu era o problemă. Era acasă la ea ( deşi părinţii erau plecaţi ) şi o punea pe o menajeră să vorbească.
Zis şi făcut!
Nu îmi amintesc când am făcut ultima dată asta. Cred că niciodată. După ce a închis, soţia tatălui meu a exclamat :
- Era răcită mama Biei! Vai, mi-a vorbit tare frumos! A zis că trimite pe cineva după tine, să fi cuminte – bine?
Mi-am dat ochii peste cap şi am îmbrăţişat-o. Tocmai intrase tata în casă.
- Mira, sigur nu vrei să mergi cu noi? Trebuie să...
L-am pupat pe obraz, eram atât de fericită că nici nu îmi mai păsa de faptul că eram nervoasă pe el. Şi că mă deranja comportamentul său de om de nimic, mda ! Cui îi păsa? O noapte în care eram singură era plină de oportunităţi. Puteam să îmi fac de cap, ce tare! Serios acum..
Ah , eram aÅŸa o pacoste.
Poate.
- O să dorm la o prietenă, deja am vorbit cu ea. Şi Lili a vorbit cu mama ei. E totu’ bine. M-aş plictisi cu voi.. Să vă distraţi şi să îmi aduceţi un suvenir frumos, da?
Încercam să fiu cât mai naturală şi să nu mi se observe entuziasmul. Bătrânul meu s-a încruntat puţin, după care a oftat.
- Doar să nu faci vreo prostie, bine?
Şi acesta era un ton foarte obişnuit. Era şi normal să îmi zică asta, eu mereu îi făceam necazuri. Mi-a observat plasturele de pe obraz şi a început să mă interogheze , că : ce ai păţit ? cine te-a bătut? Iar eu : am căzut, sunt o împiedicată. Câteodată mi se părea prea uşor să îl păcălesc. Ar trebui să fie ilegal. Sau nu . Uneori era satisfăcător să obţii ceea ce doreşti fără cine ştie ce efort.
Mi-a sunat telefonul de câteva ori cât mi-am luat la revedere de la cei doi, dar nu am răspuns pentru că eram ocupată. Mai clar, voiam să le arăt cât de preocupată eram de ei şi plecarea acestora... Şi au vrut să rămână până ce venea maşina aia idioată şi inexistentă după mine, dar am insistat că nu e nevoie şi că eventual o să iau un taxi. Era curios cum de aveau chiar aşa de multă încredere în mine.
Era momentul să am remuşcări.
Bine, nu chiar. Mai târziu aşa ceva, pentru că acum era timpul pentru relaxare. Am aprins televizorul din sufragerie şi aveam de gând să îmi iau nişte îngheţată din frigider, când mi-a suant iar mobilul. De această dată, am răspuns.
- Alo?!
Am strigat veselă , nici nu observasem cine mă sunase. Urcasem până la mine în dormitor.
- Era şi timpul să răspunzi. Ce faci?
Era vocea lui Dani. Inima mea a bătut, instinctiv, mai repede.
- Bine bine... Scuze dar tocmai îşi luau tălpăşiţa ai mei şi nu puteam vorbi.
Uite că ştiu să zic şi adevărul.
- Ce , eşti singură acasă?
Avea un ton îngrijorător şi am început să îi povestesc cum stăteau lucrurile. Şi el să mă certe ( adică, hello! ) că am făcut aşa ceva şi mă trimitea acasă la prietena mea. Sigur, l-am refuzat!
- Nu mi-e frică să stau singură, măi.
I-am zis destul de indignată.
- Hai să ieşim pe afară, da?
Încercam trucul cu schimbatul subiectul, mai mereu mergea. Acesta a început să zică nu ştiu ce lucruri şi după a zis că vine să mă ia şi că rezolvă el treaba asta. Acest lucru semnifica faptul că, nu o să dorm singură în casa asta mare. Mă trata ca pe un copil mic !
- Dani! De ce reacţionezi aşa?
M-am mirat de tonul de mieluşel pe care îl abordasem. Chiar şi el a chicotit.
- Pentru că te iubesc. E normal. Vin să te iau, ok?
Am aprobat şi am început să mă gândesc la diverse lucruri...

Cred că şi eu îl iubeam...