30-01-2010, 07:58 PM
Bună :X ! Am venit iar cu miliardele de mulţumiri faţă de toţi cei care au citit şi comentat. Mă bucur că v-a plăcut. Nu ştiu dacă există greşeli în acest capitol, sper că nu [ sincer nu l-am recitit ca să văd ] în fine mulţuuuuuuuuuumesc :X sper să vă placă în continuare şi am venit cu 16. E cam lung... sper să nu deranjeze pe nimeni. Şi mie nu mi se pare prea reuşit, dar aştept şi părerile voastre =)
Ah cât despre tipul care a deranjat-o pe Ela în capitolul trecut, e unul fără importanţă. Un crezin care s-a trezit să o deranjeze :D
Lectură plăcută!
[center]Capitolul Åžaisprezece[/center]
Nu îmi amintesc ce am visat . Era destul de târziu atunci când m-am trezit şi m-am văzut nevoită să trâng mizeria din sufragerie. Nu era ca şi cum chiar îmi plăcea dezordinea , doar că nu mă încâta faptul că trebuia să fac curăţenie. Asta a însemnat că mi-a luat destul până am terminat totul. Am decis să mă ocup de toată casa ( deşi era duminică ) . Atunci când am finisat totul, am auzit pe cineva sunând la uşă. Era ora patru şi eu nu mâncasem nimic, nu apucasem nici să fac un duş şi eram îmbrăcate în aceleaşi haine în care dormisem. Am pus gunoiul lângă uşă şi m-am uitat pe vizor.
Era Aura.
Fără alte introduceri, am deschis şi i-am zis să intre.
- Buună! A început să ţipe şi să se arunce la gâtul meu. Mi-am dat ochii peste cap şi i-am zâmbit.
- Neaţa şi ţie. Ce faci?
A început să râdă analizându-mă din cap până-n picioare.
- Arăt groaznic , ştiu.
Am adăugat repede înainte să o aud cum comentează ceva. A oftat şi şi-a pus privirea asupra gunoiului.
- Te ajut cu astea?
Am dat din umeri.
- Dacă tot eşti atât de dornică.
Am luat sacii negri şi am fugit până la tomberon. Noroc că nu era niciun vecin pe afară care să mă vadă în halul în care arătam. De fapt, dat fiind că era duminică lumea ori era acasă , ori afară la cine ştie ce eveniment. Sau în faţa blocului mâncând seminţe. Însă, având în vedere că vremea era căcăcioasă, cred că toţi erau baricadaţi în locuinţele lor.
- A fost Daniel aseară la mine.
I-am spus Aurei când am ajuns în casă. S-a minunat oleacă de cât de bine putusem să curăţ casa. Ea mă ştia mai bine ca oricine : Domnişoara Leneşă Care Nu Face Niciodată Nimic. Acum că îi ziceam asta , a putut să facă o faţă foarte surprinsă şi să înceapă să chicotească. Stăteam în bucătărie.
- Oh, ÅŸi ?
Tonul ei era foarte... Hm, semnificativ. Era ca şi cum ar fi zis : sunteţi împreună? V-aţi sărutat? Sau mai ştii, v-aţi tras-o? A fost înde-ajuns pentru a mă face să râd.
- Oh şi... Şi nimic. Adică ştii? Am fost la meciul ăla de baschet. Am făcut o pauză pentru ca ea să mă aprobe, după care am continuat căpătând ca şi răspunsuri doar expresii faciale .
- Aşa ... şi a zis după meci, că au câştigat, să mergem să-mi facă cinste. Şi am zis că îl aştept, în fine, după ce m-am plictisit am zis că mă car de acolo. A apărut un idiot şi m-a înfuriat. Şi când am ieşit afară, ce crezi? A început să plouă. Şi a fost total aiurea, mă udasem deja. Şi a venit la mine.. Şi , mă.. Ce crezi?
Ne uitam una la alta şi acesta zâmbea fericită. Eu habar nu am ce contura faţa mea.
- Te-a sărutat!
A exclamat într-un final şi eu mi-am dat ochii peste cap.
- Da!
- Åži apoi?
A cerut să afle şi mai multe detalii.
- Simplu. Am luat un taxi după ce am fugit o grămadă prin ploaie şi am ajuns acas’ la mine. După ce l-am convins să intre l-am băgat să facă un duş şi voila, la final ne-am trezit stând în sufragerie şi mâncând sandwich-uri.
M-a oprit.
- Adică nu s-a întâmplat nimic?
Am oftat.
- Ba da scumpilici. M-a întrebat dacă vreau să fiu iubita lui şi a dispărut.
Nici măcar eu nu am reacţionat aşa cum a făcut-o ea. A început să ţipe pe acolo de fericire şi să mă întrebe într-una : ce i-ai răspuns? Fetiţa asta era mult prea entuziasmată când eu încă nici nu mă gândisem cum să rezolv situaţia.
Dani îmi plăcea. Adică... Cum ar putea să fie altfel? La cum arată şi cum se comportă.... Însă, mi-e totodată şi amic. Dar la dracu de prietenie, că doar o aveam pe Aura dacă aveam nevoie de un prieten. Nu?
- N-am răspuns nimic. Adevăru’ e că nici nu ştiu. Adică pare prea perfect. Drăguţ şi toate cele. Nu ţi se pare ciudat?
Bine că nu era chiar replica la care mă gândisem dar ideea aşa era. Straniu de bun.
A dat din umeri.
- Aşa îl vezi tu. Adică, eu zic că îţi place de el – eu sunt expertă în aşa ceva . A rânjit şi a adăugat. Adică el cu tine chiar se comportă altfel. O ştii pe Gina din clasa lui , nu ? Mă rog... Eu o cunosc şi zice că el nu prea e sociabil cu toată lumea. Adică dacă nu îi place de cineva îl dă dracu imediat. Nu ştiu ce să zic...
Bine că la asta nu mă aşteptasem. Pentru mine chiar păruse a fi drăguţ cu toată lumea. Însă, la ce mă aşteptam? Băieţii!
- Şi ce-o să-i zici?
Bună întrebare. Am căscat.
- Nici nu ÅŸtiu.
După asta am vorbit alte lucruri. Ca de exemplu cât de bine se înţelegea momentean cu Raul. Îmi zicea că sigur ea o să se mărite cu el şi o să aibă doi copii – fata asta trăia într-o lume prea de basm. Şi îmi repeta cât de ok este Raul, Raul, Raul. Şi mi-a zis şi că e plecat din oraş şi nu mai poate să ne scoată în club acum, dar că o va face. Eu chiar nu aveam chef de aşa ceva dar mă bucuram că Aura era entuziasmată. În plus, eu aveam o săptămână întreagă de relaxare. Fără şcoală!
Nu am vorbit cine ştie ce despre exmatriculare dar mi-a promis să îmi aducă toate notiţele şi aşa mai departe ( şi eu eram atât de fericită din cauza acestui lucru ) . Când a plecat ea de la mine se făcuse în jur de şapte, maţele îmi ghiorăiau în ultimul hal.
Nu mai vroiam sandwhich şi n-aveam chef să fac ceva de mâncare. Aşa că am comandat o pizza mare cu de toate. Că de, mă scăldam în bani.
După ce am mâncat mi-am verificat apelurile de pe telefon. Înainte îl ţineam non stop după mine dar acum nu mă mai pasiona. Mai ales de când îmi luasem mp4. Oricum nu aveam nimic, asta până ce am ieşit de la duş şi am văzut că Dani încercase să mă sune. La cinci minute după asta, am mai avut un apel. Aşa că am răspuns.
- Bau.
Am zis în semn de salut.
- Hei Ela. Ce faci?
Ok. Deci ce trebuia să îi zic acum, cu privire la seara trecută? Pe toţi Sfinţii. Ce-o fi o fi.
- Acas’. Plictisită. Tu?
- Afară. Deşi e puţin cam urât. Nu ieşi şi tu? Sunt în faţa blocului că veni vorba.
M-am dus să mă uit pe balconul din bucătărie, avea vedere spre locul unde era şatenul. I-am făcut cu mâna.
- Cobor imediat.
M-am îmbrăcat în grabă cu o pereche de blugi şi un tricou, o pereche de adidaşi şi eram gata. Nu am mai avut timp să mă machez dar m-am dat cu luciu şi arătam destul de ok.
Nu ştiam cum să mă comport acum cu el, după toate care avuseseră loc . Dar am decis să abordez cea mai simplă purtare, cea pe care o aveam de obicei. Să fiu eu însumi.
- Oh de ce nu mi-ai zis că-i aşa frig?
Acestea au fost primele cuvinte pe care i le-am spus atunci când am ajuns în faţa lui. Mi-a oferit un zâmbet drăgălaş şi am decis să fac şi eu acelaşi lucru.
- Scuzele mele.
A replicat ÅŸi eu mi-am dat ochii peste cap.
- Desigur.
S-a apropiat de mine . Feţele noastre erau la o distanţă milimetrică. S-a aplecat puţin pentru a ajunge în acest stadiu. Ah inima iar îmi accelerase. Aş putea chiar să fiu îndrăgostită. Deşi nu simţeam gândăcei în stomac.
- Te-ai mai gândit?
A apărut dorinţa aceea de a-i călca în picioare orgoliul. Să râd. Sau să întreb : ce ? Sau orice altceva care să îl facă să se simtă aiurea. Însă, am încercat să mă abţin. Asta pentru că... Ei bine nu aveam un motiv. Dar nu vroiam să stric asta. Şi ce urma să fie, asta era. Ce mai conta cu adevărat?
Şi la o adică, nu toţi băieţii erau la fel. Nu?
Şi fetele aveau defecte. Mai puţine ce-i drept şi... Lasă asta Ela. Trăieşte clipa. O să te gândeşti altădată la toate teoriile tale stupide. Aşa că am decis să acţionez cu inima ( doar de data asta! ) .
- Dap.
Am zis pe cel mai nevinovat ton posibil şi am zâmbit pervers. Acesta şi-a pus mâinile în jurul feţei mele şi m-a tras şi mai aproape. O singură mişcare şi ne atingeam buzele. Eram pe vârfuri.
- Da, ce?
Aha. Juca murdar. Aşa că am decis să nu mai spun nimic ci mai degrabă să îl sărut. Aşa că am făcut mişcare aceasta . Fără pic de regrete.
Eram distrusă, clar . Pentru că inima mea iar mă înnebunise cu bătăile ei şi pielea mea la fel. Dar nu cu bătăile, ci pentru că pur şi simplu se simţea atrasă de trupul celuilalt. Parcă aveam nevoie de a sta lângă el. Şi asta mi se părea iar al dracului de ciudat. De abia am sesizat că începuse să plouă .
[center]*[/center]
Nu . Nu am crezut că voi fi îndr-adevăr fericită din cauză că eram iubita lui Dani. De fapt, era chiar ciudat dacă era să mă întrebi pe mine. Eu stăteam acasă şi el mergea la liceu. Pe bune acum? Dar nu am luat detaliile astea în seamă, prea tare. În seara în care am acceptat să ies cu el, amândoi am fost foarte veseli. Şi nu am făcut mare lucru. Doar ne-am plimbat şi am stat într-un restaurant cât a plouat. Şi am vorbit, atât de multe . Nici nu ştiu ce subiect nu am adorbat în ziua aia. Pentru că ne mergeau gurile de parcă erau mori stricate.
Mă simţeam bine.
Nu dispăruse sentimentul acela de amiciţie. Dar evoluase, într-un alt stadiu. Când fusesem cu Silviu nu eram aşa „ satifsăcută†de momentele când ne sărutam. Sau atingeam. Nici în perioada în care eram cu Will nu mi se întâmplase asta.
Asta îl făcea oarecum special pe şaten. Dar asta nu aveam să i-o zic nici într-o mie de ani. Probabil că nici nu i-o arătam. Însă mă simţeam foarte bine.
Era de abia miercuri după amiază când Aura a venit la mine acasă ( era iar fericită , uau ! nu se certase cu Raulinio de o bună bucată de vreme ) . Şi am început să vorbim despre ce-i în lună şi-n stele. Despre relaţii şi toate cele. Apoi a venit o curiozitate a dracului de interesantă din partea ei.
- Tu ţii la Dani?
Am început să râd. Adevărul e că simţeam foarte multă afecţiune faţă de acesta înainte să fim împreună ca şi iubiţi. Pentru că era un prieten. Aşa că aş fi răspuns , în mod normal, da. Dar nu se referea la asta. Probabil mai mult aproape de cuvântul „ iubire†. Verbul „ a iubi†. Ceea ce era destul de stresant pentru o persoane care nu ştia ce simte cu adevărat.
Şi ce naiba. Trecuseră doar câteva zile de când eram în acest stadiu. Însă, aceste emoţii le avusesem parcă dinainte. Am tăcut şi ea aştepta încă o replică din partea mea. Şi ce vroia să îi zic? Nu ştiam.
Zilele astea cât le petrecusem cu el fuseseră prea tari. Şi acum îmi mai bătea foarte tare inima în preajma lui şi adoram tot ceea ce făceam. Zâmbetul ăla al lui mă făcea să-mi iau câmpii şi să vreau doar să-l privesc. Apoi nu îmi zicea cuvinte frumoase şi linguşitoare. Se comporta ca şi înainte. Dar atunci când se uita la mine, cu ochii lui extraordinari, mă făcea să mă simt cea mai importantă fată de pe planetă. Şi apoi , când mergeam pe stradă ne ţineam de mână ( el luase iniţiativa ) . Era ca şi cum îmi pusese o plăcuţă pe spate : e a mea. Şi asta era destul de reconfortant.
Însă. . .
- Suntem combinaţi de vreo 3 zile scumpilici.
A dat din umeri.
- Åži?
Am chicotit.
- ŞI? De unde să ştiu eu dacă ţin la el sau nu?
- Asta e de la sine. Am făcut un pariu cu Raul.
Am oftat adânc şi m-am uitat serioasă la ea. Atât încât a început să râdă şi eu am reacţionat în acelaşi mod. Pe un ton entuziasmat, m-am grăbit să îi zic.
- Åži , ÅŸi ,ÅŸi? Ce fel de pariu? Cu ce?
Aura nu câştigase nimic niciodată. Când era vorba de pariuri sau lucruri asemănătoare, chiar şi eu o făceam. Dar eu mă consideram o persoană foarte norocoasă.
- Ei bine eu i-am zis că relaţia asta o să ţină cel puţin până se termină anul ăsta, adică până în decembrie 31. Şi că tu sigur o să ţii la el dacă deja nu o faci, pentru că se vede în privirea ta.
Mi-am dat ochii peste cap.
- Åži el ce a zis?
A început să râdă şi a trebuit să aştept să se liniştească pentru a-mi spune şi mie marea poantă.
- Nu te supăra!
M-a atenţionat.
- Of , zi odată femeie !
Am zâmbit larg.
- Păăăi! Vezi tu, el a zis că în două săptămâni maxim se termină totul. A zis că se poate să ţii la el dar dacă îţi greşeşte cu ceva în timpul ăsta îl dai dracului indiferent de sentimente. Şi a mai şi zis că tu eşti prea... „ pretenţioasă†aşa că nu o să dureze.
Sincer asta m-a amuzat . Dar.... M-a şi indispus pe de altă parte. Nu vroiam să mă gândesc la viitor şi cu părere de rău aş fi zis că s-ar putea ca , pentru prima dată, să câştie şi Aura ceva. Pentru că mă înţelegeam atât de bine cu el încât chiar nu credeam în posibilitatea unei despărţiri peste două săptămâni.
Aşa că am zis.
- Şi dacă ne despărţim în trei săptămâni, cine câştigă?
A surprins-o asta.
- Ce vrei să zici?
Tonul ei serios m-a făcut să chicotesc.
- Of glumeam măi. Cine ştie ce-o să fie. Momentan îmi place relaţia mea cu el.
[center]*[/center]
- Bună Ela.
M-a îmbrăţişat şi sărutat înainte ca eu să pot răspunde sărutului. În sfârşit se lăsase puţin seara şi Daniel a reuşit să treacă pe la mine. Era joi, pentru că nu ne văzusem cu o zi în urmă ( avusese treabă; fusese plecat din oraş dar nu înţelesesem pentru ce – şi doar nu era să îl interoghez ) .
- Oh, bună seara Domnule Lăsăm Manierele Pe Mai Târziu. Intră.
A început să râdă şi faţa lui era atât de drăguţă! Hollyshit cât puteam să îl ador. A trecut pe lângă mine iar eu am închis uşa. Mi-a întins o punguţă mică de cadou.
M-am uitat surprinsă la el deşi inima mea începuse să se zbată de curiozitate. Creierul meu urla : CE-I ACOLO?
În schimb, m-am încruntat.
- Ce-i asta?
S-a uitat frumos la mine. Hei, ştii, eu acum eram „ nervoasㆺi tu faci faţa de căţeluş părăsit? Of, Doamne!
- Pentru tine. Logic.
Am dat din umeri.
- Cu ce ocazie?
Era rândul lui să se uite urât la mine. De fapt, era o expresie foarte falsă.
- E joi.
Am chicotit.
- AÅŸa, ÅŸi?
Mi-a zâmbit.
- Păi am găsit chestia asta, mi-a plăcut şi ţi-am luat-o. Dacă n-o vrei poţi s-o arunci la gunoi după ce plec eu.
Adică nu accepta un refuz. M-am întins să iau punga şi atunci mi-a prins mâna.
- Nu aÅŸa de repede.
Perversul!
M-a strâns în braţe şi gurile noastre s-au unit iar într-un sărut atât de pasional. Limba lui se juca cu a mea, şi eu chiar adoram această fugă continuă.
Şi-a pus mâinile în jurul trupului meu şi începuse să mă pipăie. Chiar dacă vroiam să-l opresc n-aveam cum. M-a sărutat uşor pe gât, făcându-mă aproape să tresar. M-am abţinut totuşi.
- Oh, dă-mi cadoul ăla odată!
Am ţipat şi l-am înlăturat în glumă. După ce am luat punguţa am început să fug şi i-am auzit râsul. Am scos repede conţinutul.
Era un lănţic.
Ca şi pandantiv avea un fel de cerculeţ. De fapt, semăna cu o monedă plină. Pe aceasta scria : Je t’aime ! ( şi atât ) . Lanţul era din argint ( din câte realizam eu ) şi era foarte drăguţ. Simplu şi totodată atât de complicat. Pandantivul mi se părea că străluceşte.
Cum naiba să accept aşa ceva?
Şi totuşi, nu-mi venea să i-l dau înapoi. Nu că i-aş fi rănit sentimentele dar îl luase pentru mine.
Şi doar asta conta în momente ca acestea. Am zâmbit sincer şi m-am întors la el.
- Je t’aime?
L-am întrebat ţinând obiectul în mână. Nu mă aşteptam la gestul pe care tocmai urma să îl facă.
M-a împins, şi am căzut pe canapea. Acesta s-a pus peste mine, ce situaţie! Şi a început să mă sărute pe gât. Ah, şi ce senzaţie! Nu l-am înlăturat, mai degrabă degetele mele s-au poziţionat în firele părului său . Era cald, întotdeauna era aşa. Şi avea acel miros pur şi simplu atrăgător. Te făcea să vrei să îl ai lângă tine, total!
Şi atunci, uau! Am simţit ceva mişcându-se pe sânii mei. Cred că mă înroşisem ( ha ha ha! ) şi era o senzaţie atât de plăcută. Dacă ar fi ştiut mama ce se întâmplă pe canapeaua ei din sufragerie, vai de steaua mea!
Şi a continuat aşa, să mă mângâie în timp ce eu mă zbăteam în diferite situaţii emoţionale : să îl îndepărtez? Să îl las să continue? Ah, dar îmi plăcea.
Inima iar ticăia ca proasta şi mi se făcuse pielea de găină. Nu-mi era frig. Mă simţeam chiar caldă. Cel puţin faţa îmi luase foc, şi totuşi... În poziţia asta nu aveam cum să mă explic.
Stătetea deasupra mea. Şi mă pipăia ( ooo şi în ce fel! ) iar eu chiar mă bucuram de situaţia asta.
Ah . Las-o dracului de treabă şi nu mai gândi,. Trăieşte momentul. Degetele mele s-au strecurat pe sub tricoul lui şi i-am atins pielea ( era cald ) . Şi ce abdomen, ah. Cred că începusem să îi îndepărtez obiectul vestimentar în timp ce el continua să mă sărute. Şi iar mă jucam cu limba lui în timp ce îi muşcam buzele; îmi răspundea în acelaşi mod.
Atunci , s-a întâmplat. S-a auzit soneria , cineva era la uşă.
Ah cât despre tipul care a deranjat-o pe Ela în capitolul trecut, e unul fără importanţă. Un crezin care s-a trezit să o deranjeze :D
Lectură plăcută!
[center]Capitolul Åžaisprezece[/center]
Nu îmi amintesc ce am visat . Era destul de târziu atunci când m-am trezit şi m-am văzut nevoită să trâng mizeria din sufragerie. Nu era ca şi cum chiar îmi plăcea dezordinea , doar că nu mă încâta faptul că trebuia să fac curăţenie. Asta a însemnat că mi-a luat destul până am terminat totul. Am decis să mă ocup de toată casa ( deşi era duminică ) . Atunci când am finisat totul, am auzit pe cineva sunând la uşă. Era ora patru şi eu nu mâncasem nimic, nu apucasem nici să fac un duş şi eram îmbrăcate în aceleaşi haine în care dormisem. Am pus gunoiul lângă uşă şi m-am uitat pe vizor.
Era Aura.
Fără alte introduceri, am deschis şi i-am zis să intre.
- Buună! A început să ţipe şi să se arunce la gâtul meu. Mi-am dat ochii peste cap şi i-am zâmbit.
- Neaţa şi ţie. Ce faci?
A început să râdă analizându-mă din cap până-n picioare.
- Arăt groaznic , ştiu.
Am adăugat repede înainte să o aud cum comentează ceva. A oftat şi şi-a pus privirea asupra gunoiului.
- Te ajut cu astea?
Am dat din umeri.
- Dacă tot eşti atât de dornică.
Am luat sacii negri şi am fugit până la tomberon. Noroc că nu era niciun vecin pe afară care să mă vadă în halul în care arătam. De fapt, dat fiind că era duminică lumea ori era acasă , ori afară la cine ştie ce eveniment. Sau în faţa blocului mâncând seminţe. Însă, având în vedere că vremea era căcăcioasă, cred că toţi erau baricadaţi în locuinţele lor.
- A fost Daniel aseară la mine.
I-am spus Aurei când am ajuns în casă. S-a minunat oleacă de cât de bine putusem să curăţ casa. Ea mă ştia mai bine ca oricine : Domnişoara Leneşă Care Nu Face Niciodată Nimic. Acum că îi ziceam asta , a putut să facă o faţă foarte surprinsă şi să înceapă să chicotească. Stăteam în bucătărie.
- Oh, ÅŸi ?
Tonul ei era foarte... Hm, semnificativ. Era ca şi cum ar fi zis : sunteţi împreună? V-aţi sărutat? Sau mai ştii, v-aţi tras-o? A fost înde-ajuns pentru a mă face să râd.
- Oh şi... Şi nimic. Adică ştii? Am fost la meciul ăla de baschet. Am făcut o pauză pentru ca ea să mă aprobe, după care am continuat căpătând ca şi răspunsuri doar expresii faciale .
- Aşa ... şi a zis după meci, că au câştigat, să mergem să-mi facă cinste. Şi am zis că îl aştept, în fine, după ce m-am plictisit am zis că mă car de acolo. A apărut un idiot şi m-a înfuriat. Şi când am ieşit afară, ce crezi? A început să plouă. Şi a fost total aiurea, mă udasem deja. Şi a venit la mine.. Şi , mă.. Ce crezi?
Ne uitam una la alta şi acesta zâmbea fericită. Eu habar nu am ce contura faţa mea.
- Te-a sărutat!
A exclamat într-un final şi eu mi-am dat ochii peste cap.
- Da!
- Åži apoi?
A cerut să afle şi mai multe detalii.
- Simplu. Am luat un taxi după ce am fugit o grămadă prin ploaie şi am ajuns acas’ la mine. După ce l-am convins să intre l-am băgat să facă un duş şi voila, la final ne-am trezit stând în sufragerie şi mâncând sandwich-uri.
M-a oprit.
- Adică nu s-a întâmplat nimic?
Am oftat.
- Ba da scumpilici. M-a întrebat dacă vreau să fiu iubita lui şi a dispărut.
Nici măcar eu nu am reacţionat aşa cum a făcut-o ea. A început să ţipe pe acolo de fericire şi să mă întrebe într-una : ce i-ai răspuns? Fetiţa asta era mult prea entuziasmată când eu încă nici nu mă gândisem cum să rezolv situaţia.
Dani îmi plăcea. Adică... Cum ar putea să fie altfel? La cum arată şi cum se comportă.... Însă, mi-e totodată şi amic. Dar la dracu de prietenie, că doar o aveam pe Aura dacă aveam nevoie de un prieten. Nu?
- N-am răspuns nimic. Adevăru’ e că nici nu ştiu. Adică pare prea perfect. Drăguţ şi toate cele. Nu ţi se pare ciudat?
Bine că nu era chiar replica la care mă gândisem dar ideea aşa era. Straniu de bun.
A dat din umeri.
- Aşa îl vezi tu. Adică, eu zic că îţi place de el – eu sunt expertă în aşa ceva . A rânjit şi a adăugat. Adică el cu tine chiar se comportă altfel. O ştii pe Gina din clasa lui , nu ? Mă rog... Eu o cunosc şi zice că el nu prea e sociabil cu toată lumea. Adică dacă nu îi place de cineva îl dă dracu imediat. Nu ştiu ce să zic...
Bine că la asta nu mă aşteptasem. Pentru mine chiar păruse a fi drăguţ cu toată lumea. Însă, la ce mă aşteptam? Băieţii!
- Şi ce-o să-i zici?
Bună întrebare. Am căscat.
- Nici nu ÅŸtiu.
După asta am vorbit alte lucruri. Ca de exemplu cât de bine se înţelegea momentean cu Raul. Îmi zicea că sigur ea o să se mărite cu el şi o să aibă doi copii – fata asta trăia într-o lume prea de basm. Şi îmi repeta cât de ok este Raul, Raul, Raul. Şi mi-a zis şi că e plecat din oraş şi nu mai poate să ne scoată în club acum, dar că o va face. Eu chiar nu aveam chef de aşa ceva dar mă bucuram că Aura era entuziasmată. În plus, eu aveam o săptămână întreagă de relaxare. Fără şcoală!
Nu am vorbit cine ştie ce despre exmatriculare dar mi-a promis să îmi aducă toate notiţele şi aşa mai departe ( şi eu eram atât de fericită din cauza acestui lucru ) . Când a plecat ea de la mine se făcuse în jur de şapte, maţele îmi ghiorăiau în ultimul hal.
Nu mai vroiam sandwhich şi n-aveam chef să fac ceva de mâncare. Aşa că am comandat o pizza mare cu de toate. Că de, mă scăldam în bani.
După ce am mâncat mi-am verificat apelurile de pe telefon. Înainte îl ţineam non stop după mine dar acum nu mă mai pasiona. Mai ales de când îmi luasem mp4. Oricum nu aveam nimic, asta până ce am ieşit de la duş şi am văzut că Dani încercase să mă sune. La cinci minute după asta, am mai avut un apel. Aşa că am răspuns.
- Bau.
Am zis în semn de salut.
- Hei Ela. Ce faci?
Ok. Deci ce trebuia să îi zic acum, cu privire la seara trecută? Pe toţi Sfinţii. Ce-o fi o fi.
- Acas’. Plictisită. Tu?
- Afară. Deşi e puţin cam urât. Nu ieşi şi tu? Sunt în faţa blocului că veni vorba.
M-am dus să mă uit pe balconul din bucătărie, avea vedere spre locul unde era şatenul. I-am făcut cu mâna.
- Cobor imediat.
M-am îmbrăcat în grabă cu o pereche de blugi şi un tricou, o pereche de adidaşi şi eram gata. Nu am mai avut timp să mă machez dar m-am dat cu luciu şi arătam destul de ok.
Nu ştiam cum să mă comport acum cu el, după toate care avuseseră loc . Dar am decis să abordez cea mai simplă purtare, cea pe care o aveam de obicei. Să fiu eu însumi.
- Oh de ce nu mi-ai zis că-i aşa frig?
Acestea au fost primele cuvinte pe care i le-am spus atunci când am ajuns în faţa lui. Mi-a oferit un zâmbet drăgălaş şi am decis să fac şi eu acelaşi lucru.
- Scuzele mele.
A replicat ÅŸi eu mi-am dat ochii peste cap.
- Desigur.
S-a apropiat de mine . Feţele noastre erau la o distanţă milimetrică. S-a aplecat puţin pentru a ajunge în acest stadiu. Ah inima iar îmi accelerase. Aş putea chiar să fiu îndrăgostită. Deşi nu simţeam gândăcei în stomac.
- Te-ai mai gândit?
A apărut dorinţa aceea de a-i călca în picioare orgoliul. Să râd. Sau să întreb : ce ? Sau orice altceva care să îl facă să se simtă aiurea. Însă, am încercat să mă abţin. Asta pentru că... Ei bine nu aveam un motiv. Dar nu vroiam să stric asta. Şi ce urma să fie, asta era. Ce mai conta cu adevărat?
Şi la o adică, nu toţi băieţii erau la fel. Nu?
Şi fetele aveau defecte. Mai puţine ce-i drept şi... Lasă asta Ela. Trăieşte clipa. O să te gândeşti altădată la toate teoriile tale stupide. Aşa că am decis să acţionez cu inima ( doar de data asta! ) .
- Dap.
Am zis pe cel mai nevinovat ton posibil şi am zâmbit pervers. Acesta şi-a pus mâinile în jurul feţei mele şi m-a tras şi mai aproape. O singură mişcare şi ne atingeam buzele. Eram pe vârfuri.
- Da, ce?
Aha. Juca murdar. Aşa că am decis să nu mai spun nimic ci mai degrabă să îl sărut. Aşa că am făcut mişcare aceasta . Fără pic de regrete.
Eram distrusă, clar . Pentru că inima mea iar mă înnebunise cu bătăile ei şi pielea mea la fel. Dar nu cu bătăile, ci pentru că pur şi simplu se simţea atrasă de trupul celuilalt. Parcă aveam nevoie de a sta lângă el. Şi asta mi se părea iar al dracului de ciudat. De abia am sesizat că începuse să plouă .
[center]*[/center]
Nu . Nu am crezut că voi fi îndr-adevăr fericită din cauză că eram iubita lui Dani. De fapt, era chiar ciudat dacă era să mă întrebi pe mine. Eu stăteam acasă şi el mergea la liceu. Pe bune acum? Dar nu am luat detaliile astea în seamă, prea tare. În seara în care am acceptat să ies cu el, amândoi am fost foarte veseli. Şi nu am făcut mare lucru. Doar ne-am plimbat şi am stat într-un restaurant cât a plouat. Şi am vorbit, atât de multe . Nici nu ştiu ce subiect nu am adorbat în ziua aia. Pentru că ne mergeau gurile de parcă erau mori stricate.
Mă simţeam bine.
Nu dispăruse sentimentul acela de amiciţie. Dar evoluase, într-un alt stadiu. Când fusesem cu Silviu nu eram aşa „ satifsăcută†de momentele când ne sărutam. Sau atingeam. Nici în perioada în care eram cu Will nu mi se întâmplase asta.
Asta îl făcea oarecum special pe şaten. Dar asta nu aveam să i-o zic nici într-o mie de ani. Probabil că nici nu i-o arătam. Însă mă simţeam foarte bine.
Era de abia miercuri după amiază când Aura a venit la mine acasă ( era iar fericită , uau ! nu se certase cu Raulinio de o bună bucată de vreme ) . Şi am început să vorbim despre ce-i în lună şi-n stele. Despre relaţii şi toate cele. Apoi a venit o curiozitate a dracului de interesantă din partea ei.
- Tu ţii la Dani?
Am început să râd. Adevărul e că simţeam foarte multă afecţiune faţă de acesta înainte să fim împreună ca şi iubiţi. Pentru că era un prieten. Aşa că aş fi răspuns , în mod normal, da. Dar nu se referea la asta. Probabil mai mult aproape de cuvântul „ iubire†. Verbul „ a iubi†. Ceea ce era destul de stresant pentru o persoane care nu ştia ce simte cu adevărat.
Şi ce naiba. Trecuseră doar câteva zile de când eram în acest stadiu. Însă, aceste emoţii le avusesem parcă dinainte. Am tăcut şi ea aştepta încă o replică din partea mea. Şi ce vroia să îi zic? Nu ştiam.
Zilele astea cât le petrecusem cu el fuseseră prea tari. Şi acum îmi mai bătea foarte tare inima în preajma lui şi adoram tot ceea ce făceam. Zâmbetul ăla al lui mă făcea să-mi iau câmpii şi să vreau doar să-l privesc. Apoi nu îmi zicea cuvinte frumoase şi linguşitoare. Se comporta ca şi înainte. Dar atunci când se uita la mine, cu ochii lui extraordinari, mă făcea să mă simt cea mai importantă fată de pe planetă. Şi apoi , când mergeam pe stradă ne ţineam de mână ( el luase iniţiativa ) . Era ca şi cum îmi pusese o plăcuţă pe spate : e a mea. Şi asta era destul de reconfortant.
Însă. . .
- Suntem combinaţi de vreo 3 zile scumpilici.
A dat din umeri.
- Åži?
Am chicotit.
- ŞI? De unde să ştiu eu dacă ţin la el sau nu?
- Asta e de la sine. Am făcut un pariu cu Raul.
Am oftat adânc şi m-am uitat serioasă la ea. Atât încât a început să râdă şi eu am reacţionat în acelaşi mod. Pe un ton entuziasmat, m-am grăbit să îi zic.
- Åži , ÅŸi ,ÅŸi? Ce fel de pariu? Cu ce?
Aura nu câştigase nimic niciodată. Când era vorba de pariuri sau lucruri asemănătoare, chiar şi eu o făceam. Dar eu mă consideram o persoană foarte norocoasă.
- Ei bine eu i-am zis că relaţia asta o să ţină cel puţin până se termină anul ăsta, adică până în decembrie 31. Şi că tu sigur o să ţii la el dacă deja nu o faci, pentru că se vede în privirea ta.
Mi-am dat ochii peste cap.
- Åži el ce a zis?
A început să râdă şi a trebuit să aştept să se liniştească pentru a-mi spune şi mie marea poantă.
- Nu te supăra!
M-a atenţionat.
- Of , zi odată femeie !
Am zâmbit larg.
- Păăăi! Vezi tu, el a zis că în două săptămâni maxim se termină totul. A zis că se poate să ţii la el dar dacă îţi greşeşte cu ceva în timpul ăsta îl dai dracului indiferent de sentimente. Şi a mai şi zis că tu eşti prea... „ pretenţioasă†aşa că nu o să dureze.
Sincer asta m-a amuzat . Dar.... M-a şi indispus pe de altă parte. Nu vroiam să mă gândesc la viitor şi cu părere de rău aş fi zis că s-ar putea ca , pentru prima dată, să câştie şi Aura ceva. Pentru că mă înţelegeam atât de bine cu el încât chiar nu credeam în posibilitatea unei despărţiri peste două săptămâni.
Aşa că am zis.
- Şi dacă ne despărţim în trei săptămâni, cine câştigă?
A surprins-o asta.
- Ce vrei să zici?
Tonul ei serios m-a făcut să chicotesc.
- Of glumeam măi. Cine ştie ce-o să fie. Momentan îmi place relaţia mea cu el.
[center]*[/center]
- Bună Ela.
M-a îmbrăţişat şi sărutat înainte ca eu să pot răspunde sărutului. În sfârşit se lăsase puţin seara şi Daniel a reuşit să treacă pe la mine. Era joi, pentru că nu ne văzusem cu o zi în urmă ( avusese treabă; fusese plecat din oraş dar nu înţelesesem pentru ce – şi doar nu era să îl interoghez ) .
- Oh, bună seara Domnule Lăsăm Manierele Pe Mai Târziu. Intră.
A început să râdă şi faţa lui era atât de drăguţă! Hollyshit cât puteam să îl ador. A trecut pe lângă mine iar eu am închis uşa. Mi-a întins o punguţă mică de cadou.
M-am uitat surprinsă la el deşi inima mea începuse să se zbată de curiozitate. Creierul meu urla : CE-I ACOLO?
În schimb, m-am încruntat.
- Ce-i asta?
S-a uitat frumos la mine. Hei, ştii, eu acum eram „ nervoasㆺi tu faci faţa de căţeluş părăsit? Of, Doamne!
- Pentru tine. Logic.
Am dat din umeri.
- Cu ce ocazie?
Era rândul lui să se uite urât la mine. De fapt, era o expresie foarte falsă.
- E joi.
Am chicotit.
- AÅŸa, ÅŸi?
Mi-a zâmbit.
- Păi am găsit chestia asta, mi-a plăcut şi ţi-am luat-o. Dacă n-o vrei poţi s-o arunci la gunoi după ce plec eu.
Adică nu accepta un refuz. M-am întins să iau punga şi atunci mi-a prins mâna.
- Nu aÅŸa de repede.
Perversul!
M-a strâns în braţe şi gurile noastre s-au unit iar într-un sărut atât de pasional. Limba lui se juca cu a mea, şi eu chiar adoram această fugă continuă.
Şi-a pus mâinile în jurul trupului meu şi începuse să mă pipăie. Chiar dacă vroiam să-l opresc n-aveam cum. M-a sărutat uşor pe gât, făcându-mă aproape să tresar. M-am abţinut totuşi.
- Oh, dă-mi cadoul ăla odată!
Am ţipat şi l-am înlăturat în glumă. După ce am luat punguţa am început să fug şi i-am auzit râsul. Am scos repede conţinutul.
Era un lănţic.
Ca şi pandantiv avea un fel de cerculeţ. De fapt, semăna cu o monedă plină. Pe aceasta scria : Je t’aime ! ( şi atât ) . Lanţul era din argint ( din câte realizam eu ) şi era foarte drăguţ. Simplu şi totodată atât de complicat. Pandantivul mi se părea că străluceşte.
Cum naiba să accept aşa ceva?
Şi totuşi, nu-mi venea să i-l dau înapoi. Nu că i-aş fi rănit sentimentele dar îl luase pentru mine.
Şi doar asta conta în momente ca acestea. Am zâmbit sincer şi m-am întors la el.
- Je t’aime?
L-am întrebat ţinând obiectul în mână. Nu mă aşteptam la gestul pe care tocmai urma să îl facă.
M-a împins, şi am căzut pe canapea. Acesta s-a pus peste mine, ce situaţie! Şi a început să mă sărute pe gât. Ah, şi ce senzaţie! Nu l-am înlăturat, mai degrabă degetele mele s-au poziţionat în firele părului său . Era cald, întotdeauna era aşa. Şi avea acel miros pur şi simplu atrăgător. Te făcea să vrei să îl ai lângă tine, total!
Şi atunci, uau! Am simţit ceva mişcându-se pe sânii mei. Cred că mă înroşisem ( ha ha ha! ) şi era o senzaţie atât de plăcută. Dacă ar fi ştiut mama ce se întâmplă pe canapeaua ei din sufragerie, vai de steaua mea!
Şi a continuat aşa, să mă mângâie în timp ce eu mă zbăteam în diferite situaţii emoţionale : să îl îndepărtez? Să îl las să continue? Ah, dar îmi plăcea.
Inima iar ticăia ca proasta şi mi se făcuse pielea de găină. Nu-mi era frig. Mă simţeam chiar caldă. Cel puţin faţa îmi luase foc, şi totuşi... În poziţia asta nu aveam cum să mă explic.
Stătetea deasupra mea. Şi mă pipăia ( ooo şi în ce fel! ) iar eu chiar mă bucuram de situaţia asta.
Ah . Las-o dracului de treabă şi nu mai gândi,. Trăieşte momentul. Degetele mele s-au strecurat pe sub tricoul lui şi i-am atins pielea ( era cald ) . Şi ce abdomen, ah. Cred că începusem să îi îndepărtez obiectul vestimentar în timp ce el continua să mă sărute. Şi iar mă jucam cu limba lui în timp ce îi muşcam buzele; îmi răspundea în acelaşi mod.
Atunci , s-a întâmplat. S-a auzit soneria , cineva era la uşă.