28-01-2010, 03:03 PM
Ola ! ! ! Mulţumesc tuturor pentru comentariiiiiiiiiiiii!!!!!!!!!!!!!!!! Mă bucur că vă place şi că citiţi :X . Am venit şi eu cu capitolul următor, iniţial era altfel dar am dus câteva modificări. Hmm şi nu vă faceţi griji cu privire la Mirabela, nu se îndulceşte ea aşa uşor : )) . Deşi în această perioadă are tendinţe de a deveni mai blândă, veţi descoperi cum va evolua personajul ei. Enfin ! sper să vă placă :X
Lectură plăcută!!
[center]Capitolul Doisprezece[/center]
- Of , iar te-ai certat cu Raul? Hai mă că vă împăcaţi voi!
Încercam să o consolez pe Aura. Stăteam în parcul de lângă blocul nostru, în leagăne. Iar avusese un mic conflict cu iubitul ei . Se întâmpla des aşa că nu mă surprindea. Doar că aceasta făcea mereu atâta caz, apoi când se împăca : vaai, nu aş fi crezut! Sau eu mai ştiu ce. Acum probabil urma să îl vorbească de rău şi când se împăcau îl vorbea doar de bine.
Da, cu adevărat aceasta era prietena mea Aura.
- Nu . Nu ştiu ce să zic. A fost urât de tot. Am văzut un mesaj de la nu ştiu ce fată! Nu avea numărul în agendă şi nu ştiu cine era. Dar era un mesaj aiurea Ela! Mă înşeală, sunt sigură de asta. Adică... aşa cred. Şi oricum , e un idiot. Nu îmi vine să cred. Tu ştii cât îl iubesc eu. Cum să îmi facă aşa ceva?
Am oftat , mai mult pentru mine pentru a căpăta toată energia necesară de a o înfrunta. Toamna se făcea uşor simţită, şi începusem oarecum să tremur în adierea vântului. Aceasta îşi ţinea privirea în jos ştergându-şi lacrimile .
- Vă împăcaţi! Ştiu eu că aşa va fi. Nu înţeleg ce fată, dar rezolv eu pentru tine. Vrei să merg să îl iau pe Rualinio la întrebări? Nu mă costă mult. Imediat îl descos, mergem şi o batem pe paraşută şi toată lumea-i fericită.
A început să plângă şi mai tare. Pf , nu acela fusese scopul meu. Mă enerva la culme ideea că Raul o înşela dar trebuia şi să recunosc că ea era 80% din timp paranoică şi îi băga probleme în cârcă. Însă, nici el nu era un sfânt. Pentru mine rămânea un Idiot, cu literă mare bineînţeles. Şi nu avea pic de repsect pentru iubita lui, părerea mea.
- Şi ce zicea mesajul ăla ?
Am întrebat de-a dreptul furioasă. Pentru atitudinea ei, pentru întâmplare, pentru mesaj şi fufa care îl trimisese. Adevărat, nu era vina ei dacă el se dăduse la ea. Însă dacă aceasta îi făcuse avansuri ştiind că el e „ om însurat†atunci urma să şi-o ia. Nu iert persoanele care îi fac rău amicei mele.
- Zicea ceva de genu’ că : eu ţin foarte mult la tine şi nu mă deranjează celelalte lucruri. Bla bla bla. Zicea ceva şi de – a început să plângă şi mai tare – şi de cât de aiurea e că el e cu mine. Şi chestii de genu’. Deci, Ela ! Nu mai pot, a fost oribil. Nu vreau să îl mai văd niciodată în viaţa mea!
Aha, da şi eu sunt Batman. Am oftat şi am luat-o în braţe. Nu a avut nimic împotrivă să continue ritualul smiorcăitului la mine în braţe. Am alintat-o pe cap.
- Las’ pe mine că rezolv.
Nu mi-a mai răspuns şi nu am mai insistat pe faptul că urma să se împace cu el. O ştiam mai bine decât oricine, dar eu nu îl iertam pentru faza asta. O să vadă el, roata e rotundă. Şi se întoarce non stop.
Nu mă puteam gândi cine îi făcea asta Aurei. Dar am presupus că era cineva care le ştia relaţia. Şi sunt mii de scoprii prin jur, aşa că ce să faci. Ca să fiu per total dreaptă, era destul de tare fata asta. Adică, şi eu m-aş fi dat la un tip cu o altă gagică. Dacă îl vroiam, hei.. Nu e vina mea! Dar având în vedere că băiatul era iubitul celei mai bune prietene a mele, nu puteam să las treaba asta aşa. Nu , domnule! Asta era sub demnitatea mea. Toată seara mi-am petrecut-o gândindu-mă la asta. Bineînţeles că a trebuit să îmi amintesc şi faptul că a doua zi aveam iar psihologie. Prima oră. Avusesem buna inspiraţie să îmi pun cercelul în gheozdan. Nu aveam chef să iau geanta azi. Şi nici mai mult chef nu aveam să îi văd mutra de comunist idiotului de Mircea. Prof pe dracu. Sper să ardă în...În, în orice. Doar să dispară din liceul ăla.
- Of, schimbă faţa aia măi! M-am adresat Aurei în drum spre liceu. Era frig în această dimineaţă. Şi cred că urma să plouă, cerul era foarte înnorat.
- Cum să fac asta? Mi-a dat un mesaj aseară, mi-a zis că nu are nicio legătură cu nimeni! Dar... Nu îl cred. Cum poate să zică asta? I-am cerut să îmi explice cine e, dar nu vrea . Sincer m-am săturat! Dacă nu îmi spune adevărul, mă despart de el!
De câte ori nu a zis asta? Mereu s-a întâmplat la fel. S-au împăcat şi au rămas „ lovey – dovey†. Am preferat să nu comentez pentru că era într-un stadiu în care putea fi rănită uşor, aşa că am dat din cap.
- O să vedem ce-o să fie. Doar nu mai fi aşa tristă, că mă faci şi pe mine să mă simt aiurea.
Nu am reuşit să o fac să îşi schimbe starea, însă când am ajuns la liceu şi am stat la oră, am văzut că se comporta ceva mai normal. Probabil vroia să fie atentă. Profu’ de psiho a început să ne predea prima lecţie. Ceva neinteresant, am luat notiţe în scârbă. Asta pentru că se uita la mine dacă scriu, eram probabil catalogată drept eleva cu probleme. Mda şi mie îmi păsa la fel de mult cum îi pasă unui hoţ de persoana de la care fură. Adică : DELOC .
După ce s-a terminat ora, care mi s-a părut infernală şi extrem de lungă, idiotul m-a chemat la catedră.
- Andrei, uite-ţi cercelul. Mă bucur că ai înţeles că acesta nu este locul potrivit în care să-l porţi.
Şi nimeni nu i-a zis lu’ mă-ta că asta nu e planeta potrivită în care să te nască? Cum zicea Mircea Badea : Sunt Ok, cu tine nu’s eu Ok ! Am refuzat să mă mai gândesc la toate aceste lucruri, pentru că era clar că nu mai puteam suporta presiunea. Aş fi explodat.
- Mda. Sigur.
Am luat pierce-ul şi am vrut să mă deplasez la locul din bancă . M-a oprit.
- Sper că nu vor mai exista şi alte probleme.
Ah , doar una micuţă! O să îţi îndesc capul ăla direct în.... Bunul simţ m-a oprit să continui. Nu ştiam că am aşa ceva.
- Mă rog.
Am răspuns fără să îi mai dau importanţă şi am văzut că expresia feţei lui zicea : O să am de furcă cu fata asta. Şi era clar că îmi făcusem un duşman. Dar naiba să-l ia de idiot insuportabil.
Am decis să nu mă mai stresez pentru restul zilei, însă urma să avem ora de biologie ( iacs ) . Am decis că cel mai bine ar fi să trag un pic de chiul aşa că am ieşit din clasă şi am dat nas în nas cu profa de bio. Căcat!
- Mergi undeva?
Mi-am dat ochii peste cap, şi m-am mişcat înapoi în bancă. Acum trebuia să o suport şi pe Miss Idioţenie, femeia asta tot ce ştia era biologie! Ba în sus, ba în jos. Era fascinată de materia ei, iar eu puteam zice că mă dezgusta fiecare chestie. Mulţumesc Doamne că aveam doar o oră pe săptămână. Plictisită, mi-am luat căştile şi am decis să ascult muzică la telefon. Atunci am văzut că primisem un mesaj.
[center] 1 – 0 pentru Miki[/center]
Când am zărit mesajul am înţeles ce vroia să zică. L-am citit şi pe următorul, tot de la ea.
[center] Oh, de fapt cred că e 2 – 0. Sărăcuţa Aura![/center]
Clar, îmi săriseră toţi nervii. Ea era deci fufa care se dădea la Raul. De parcă se putea mai bine. Şi aşa mă gândeam să o fac una cu Pământul, dacă ea vroia să grăbească acţiunea – NU ERA VINA MEA! A trebuit să îmi calmez furia deşi inima mea bătea nebuneşte şi aş fi vrut să mă ridic , să merg în clasa Mihaelei, şi să o bat până nu mai poate respira. Alice mi-a observat starea de nervozitate.
- Fato, mai uÅŸor. Ce-ai?
M-am uitat urât la ea . Aproape că a înghiţit în sec.
- Tu ÅŸtiai ce face Miki?
A dat din umeri.
- Nu am mai vorbit cu ea...
Am răsuflat oarecum uşurată. Nu mi-ar fi plăcut să rup relaţiile cu Ali, dar dacă era necesar nu o treceam cu vederea. Totul până la un punct. Şi idioata asta va trebui să mi-o plătească scump de tot. Mai bine nu îi spun încă Aurei, o să fie devastată, presimt. O rezolv eu şi p-asta, şi Raulinio ar trebui să aibă o explicaţie cât mai bună, că de nu dracu îl mănâncă şi pe el.
I-am trimis mesaj Aurei.
[center] Scumpilici, vezi că m-am îmbolnăvit şi merg la doctor. ( mă plicti! ) Aşa că ştii unde sunt ( săraca de mine ) . Da ? Ai grijă ce faci pe aici şi nu mai plânge. Pup .[/center]
Imediat ce s-a sunat am ieşit din clasă şi l-am sunat pe prostul ăla de gagic al Aurei . Mi-a răspuns atunci când a sunat pentru a treia oară.
- Salutare dragă, ce faci?
Îl surprinsesem. Am zărit asta.
- Ă, bine. Ce s-a întâmplat?
Uite vroiam să văd dacă pot să te ucid prin telefon , însă din păcate nu merge.
- Vreau să vorbim. Acu’. Te găsesc la terasa de lângă şcoala 3, în cinşpe minute.
M-a aprobat şi eu am închis telefonul. Nu era aşa de departe, aşa că am mers pe jos. Când am ajuns acolo, vinovatul mă aştepta. M-am aşezat la masa pe care a ales-o . Îmi luase un suc.
- Frate, ce dracu e în capu’ tău să te încurci cu aia?
I-am zis fără pic de ocolişuri.
- Despre ce vorbeÅŸti?
A încercat să se apere. Am realizat vag că trecuse o perioadă de când îl văzusem. Părul lui şaten părea ceva mai închis azi.
- Despre ce vorbesc? Am izbucnit. Tonul meu era foarte ridicat, dar am zis să nu ţip. Nu vroiam să atrag aşa tare atenţia. Frăţioare, nu te prefă. Ştiu că paraşuta aia e Mihaela. Eu le aflu pe toate, şi Aura nu merită asta. Dacă tu ai chef de distracţii, desparte-te de ea şi gata. Nu te mai juca în halu’ ăsta. Nu ţi-a dat de toate, ce dracu mai vrei?
Începuse iar să se justifice dar eu numai de asta nu aveam chef. L-am oprit.
- Azi mergi frumos şi îi ceri iertare prietenei mele dacă vrei să rămână un secret cine e tipa. Şi cu tot tacâmu’, flori şi scuze. Nu ştiu ce îi îndrugi acolo dar eu dacă o mai văd că suferă te castrez. Şi vorbesc foarte serios.
Înainte să mai poată zice ceva, m-am ridicat şi am vrut să plec. După care m-am întors şi i-am zâmbit.
- Apropo mersi de invitaţie, o să vin să îţi sărbătoresc ziua!
I-am prins privirea uimită şi am fost satisfăcută. Probabil că mă înjura, sau blestema. Sau orice. Şi nu aveam nevoie de confirmare la faptul că urma să se roage de scumpilici să îl ierte. Adevărul era că , oricât de macho o fi fost el, era foarte vulnerabil când venea vorba de blonda mea. Ţinea la ea, şi oricâte „ aventuri †avea, nu putea s-o lase. Nu că aş fi înţeles ce mai căuta la altele ( din moment ce îi oferea chiar totul ) însă asta nu mai era treaba mea. Ci a lor. Eu aveam alt rol în partea aceasta de poveste.
Am mers până acasă pentru a mă schimba în ceva mai lejer, am mâncat ceva şi am făcut şi un duş. În fine , am ajuns înapoi la liceu repede. Însă am intrat doar până în clădire, am căutat-o pe Aura şi am vorbit puţin cu ea.
- Mi-a dat mesaj! O să vorbim azi, mi-a trimis 10 mesaje cu : scuze . Off ! Nu ştiu ce să mai zic. Să îl iert?
Am oftat.
- Păi vezi ce are de zis şi după cum consideri. Numai tu poţi să îl ierţi sau nu.
I-am zâmbit. Mai aveam o oră dar eu nu aveam de gând să stau. Am mers până în clasa Mihaelei.
Câţiva băieţi m-au privit curioşi.
- Miki sweety, am o treabă cu tine. Crezi că poţi să vi în parc după ora asta?
M-am uitat la ea sfidătoare.
- Oh, sau ţi-e frică? Nu îţi face griji, nu-ţi fac nimic.
Am început să râd ironică, şi aceasta mi-a adresat o privire plină de ură . Îmi venea să o calc în picioare, aici şi acum!
- Sigur că vin , nu mi-e frică de toate târfele.
Insultă, asta a fost una directă. Hei , ştii că te pot da în judecată pentru asta? Am martori ! Am râs în sinea mea. Cât de tare aveam să mă distrez. Ştiam că nu va veni singură, dar nici eu nu eram atât de proastă.
Am ieşit din clasa ei şi am mers până la Dani. S-au uitat ciudat la mine ceilalţi când am apărut, dar nu i-am băgat în seamă.
- Bau!
I-am zis lui Daniel îmbrăţişându-l. Stătea cu spatele, de vorbă cu nişte tipi şi eu îi înconjurasem trupul cu braţele. Era atât de bine... Nu aş fi vrut să îi mai dau drumul. S-a întors şi mi-a zâmbit. Oarecum fericit. Cum de nu realizasem până acum că faţa lui era chiar drăguţă? Culoarea pielii sale era pur şi simplu armonioasă. Nu era nici albă nici prea roşie, sau prea închisă . Şi nu avea coşuri pe faţă , chiar şi dinţii îi avea drepţi.
- Ce faci măi?
Am oftat.
- Am trecut să te salut. Am nişte treabă – de fapt un pic de confruntare. Cu Miki. În parc, după ora asta . Aiurea , nu?
Şi-a dat ochii peste cap însă nu a mai apucat să zică nimic pentru că am fugit din clasă. În drumul meu spre ieşire, s-a întâmplat să aud gura mare a idioatei de Mihaela. Venea din clasa ei.
- Mda. Ela se oftică tare de tot că Raul s-a dat la mine şi eu l-am respins , ştii? Mă rog, ce să zic. Fetele alea două nu pot accepta că sunt cu mult mai drăguţă . Şi e supărată şi că a aflat despre Silviu, ştii? Eu i-am zis că nu vreau să fiu cu el şi după s-a dus la ea.
A început să râdă, dar asta nu avea să o ţină prea mult. Am intrat în sala de clasă, ţipând.
- A dracu de târfă ce eşti, ia mai zi treaba aia odată!
Lectură plăcută!!
[center]Capitolul Doisprezece[/center]
- Of , iar te-ai certat cu Raul? Hai mă că vă împăcaţi voi!
Încercam să o consolez pe Aura. Stăteam în parcul de lângă blocul nostru, în leagăne. Iar avusese un mic conflict cu iubitul ei . Se întâmpla des aşa că nu mă surprindea. Doar că aceasta făcea mereu atâta caz, apoi când se împăca : vaai, nu aş fi crezut! Sau eu mai ştiu ce. Acum probabil urma să îl vorbească de rău şi când se împăcau îl vorbea doar de bine.
Da, cu adevărat aceasta era prietena mea Aura.
- Nu . Nu ştiu ce să zic. A fost urât de tot. Am văzut un mesaj de la nu ştiu ce fată! Nu avea numărul în agendă şi nu ştiu cine era. Dar era un mesaj aiurea Ela! Mă înşeală, sunt sigură de asta. Adică... aşa cred. Şi oricum , e un idiot. Nu îmi vine să cred. Tu ştii cât îl iubesc eu. Cum să îmi facă aşa ceva?
Am oftat , mai mult pentru mine pentru a căpăta toată energia necesară de a o înfrunta. Toamna se făcea uşor simţită, şi începusem oarecum să tremur în adierea vântului. Aceasta îşi ţinea privirea în jos ştergându-şi lacrimile .
- Vă împăcaţi! Ştiu eu că aşa va fi. Nu înţeleg ce fată, dar rezolv eu pentru tine. Vrei să merg să îl iau pe Rualinio la întrebări? Nu mă costă mult. Imediat îl descos, mergem şi o batem pe paraşută şi toată lumea-i fericită.
A început să plângă şi mai tare. Pf , nu acela fusese scopul meu. Mă enerva la culme ideea că Raul o înşela dar trebuia şi să recunosc că ea era 80% din timp paranoică şi îi băga probleme în cârcă. Însă, nici el nu era un sfânt. Pentru mine rămânea un Idiot, cu literă mare bineînţeles. Şi nu avea pic de repsect pentru iubita lui, părerea mea.
- Şi ce zicea mesajul ăla ?
Am întrebat de-a dreptul furioasă. Pentru atitudinea ei, pentru întâmplare, pentru mesaj şi fufa care îl trimisese. Adevărat, nu era vina ei dacă el se dăduse la ea. Însă dacă aceasta îi făcuse avansuri ştiind că el e „ om însurat†atunci urma să şi-o ia. Nu iert persoanele care îi fac rău amicei mele.
- Zicea ceva de genu’ că : eu ţin foarte mult la tine şi nu mă deranjează celelalte lucruri. Bla bla bla. Zicea ceva şi de – a început să plângă şi mai tare – şi de cât de aiurea e că el e cu mine. Şi chestii de genu’. Deci, Ela ! Nu mai pot, a fost oribil. Nu vreau să îl mai văd niciodată în viaţa mea!
Aha, da şi eu sunt Batman. Am oftat şi am luat-o în braţe. Nu a avut nimic împotrivă să continue ritualul smiorcăitului la mine în braţe. Am alintat-o pe cap.
- Las’ pe mine că rezolv.
Nu mi-a mai răspuns şi nu am mai insistat pe faptul că urma să se împace cu el. O ştiam mai bine decât oricine, dar eu nu îl iertam pentru faza asta. O să vadă el, roata e rotundă. Şi se întoarce non stop.
Nu mă puteam gândi cine îi făcea asta Aurei. Dar am presupus că era cineva care le ştia relaţia. Şi sunt mii de scoprii prin jur, aşa că ce să faci. Ca să fiu per total dreaptă, era destul de tare fata asta. Adică, şi eu m-aş fi dat la un tip cu o altă gagică. Dacă îl vroiam, hei.. Nu e vina mea! Dar având în vedere că băiatul era iubitul celei mai bune prietene a mele, nu puteam să las treaba asta aşa. Nu , domnule! Asta era sub demnitatea mea. Toată seara mi-am petrecut-o gândindu-mă la asta. Bineînţeles că a trebuit să îmi amintesc şi faptul că a doua zi aveam iar psihologie. Prima oră. Avusesem buna inspiraţie să îmi pun cercelul în gheozdan. Nu aveam chef să iau geanta azi. Şi nici mai mult chef nu aveam să îi văd mutra de comunist idiotului de Mircea. Prof pe dracu. Sper să ardă în...În, în orice. Doar să dispară din liceul ăla.
- Of, schimbă faţa aia măi! M-am adresat Aurei în drum spre liceu. Era frig în această dimineaţă. Şi cred că urma să plouă, cerul era foarte înnorat.
- Cum să fac asta? Mi-a dat un mesaj aseară, mi-a zis că nu are nicio legătură cu nimeni! Dar... Nu îl cred. Cum poate să zică asta? I-am cerut să îmi explice cine e, dar nu vrea . Sincer m-am săturat! Dacă nu îmi spune adevărul, mă despart de el!
De câte ori nu a zis asta? Mereu s-a întâmplat la fel. S-au împăcat şi au rămas „ lovey – dovey†. Am preferat să nu comentez pentru că era într-un stadiu în care putea fi rănită uşor, aşa că am dat din cap.
- O să vedem ce-o să fie. Doar nu mai fi aşa tristă, că mă faci şi pe mine să mă simt aiurea.
Nu am reuşit să o fac să îşi schimbe starea, însă când am ajuns la liceu şi am stat la oră, am văzut că se comporta ceva mai normal. Probabil vroia să fie atentă. Profu’ de psiho a început să ne predea prima lecţie. Ceva neinteresant, am luat notiţe în scârbă. Asta pentru că se uita la mine dacă scriu, eram probabil catalogată drept eleva cu probleme. Mda şi mie îmi păsa la fel de mult cum îi pasă unui hoţ de persoana de la care fură. Adică : DELOC .
După ce s-a terminat ora, care mi s-a părut infernală şi extrem de lungă, idiotul m-a chemat la catedră.
- Andrei, uite-ţi cercelul. Mă bucur că ai înţeles că acesta nu este locul potrivit în care să-l porţi.
Şi nimeni nu i-a zis lu’ mă-ta că asta nu e planeta potrivită în care să te nască? Cum zicea Mircea Badea : Sunt Ok, cu tine nu’s eu Ok ! Am refuzat să mă mai gândesc la toate aceste lucruri, pentru că era clar că nu mai puteam suporta presiunea. Aş fi explodat.
- Mda. Sigur.
Am luat pierce-ul şi am vrut să mă deplasez la locul din bancă . M-a oprit.
- Sper că nu vor mai exista şi alte probleme.
Ah , doar una micuţă! O să îţi îndesc capul ăla direct în.... Bunul simţ m-a oprit să continui. Nu ştiam că am aşa ceva.
- Mă rog.
Am răspuns fără să îi mai dau importanţă şi am văzut că expresia feţei lui zicea : O să am de furcă cu fata asta. Şi era clar că îmi făcusem un duşman. Dar naiba să-l ia de idiot insuportabil.
Am decis să nu mă mai stresez pentru restul zilei, însă urma să avem ora de biologie ( iacs ) . Am decis că cel mai bine ar fi să trag un pic de chiul aşa că am ieşit din clasă şi am dat nas în nas cu profa de bio. Căcat!
- Mergi undeva?
Mi-am dat ochii peste cap, şi m-am mişcat înapoi în bancă. Acum trebuia să o suport şi pe Miss Idioţenie, femeia asta tot ce ştia era biologie! Ba în sus, ba în jos. Era fascinată de materia ei, iar eu puteam zice că mă dezgusta fiecare chestie. Mulţumesc Doamne că aveam doar o oră pe săptămână. Plictisită, mi-am luat căştile şi am decis să ascult muzică la telefon. Atunci am văzut că primisem un mesaj.
[center] 1 – 0 pentru Miki[/center]
Când am zărit mesajul am înţeles ce vroia să zică. L-am citit şi pe următorul, tot de la ea.
[center] Oh, de fapt cred că e 2 – 0. Sărăcuţa Aura![/center]
Clar, îmi săriseră toţi nervii. Ea era deci fufa care se dădea la Raul. De parcă se putea mai bine. Şi aşa mă gândeam să o fac una cu Pământul, dacă ea vroia să grăbească acţiunea – NU ERA VINA MEA! A trebuit să îmi calmez furia deşi inima mea bătea nebuneşte şi aş fi vrut să mă ridic , să merg în clasa Mihaelei, şi să o bat până nu mai poate respira. Alice mi-a observat starea de nervozitate.
- Fato, mai uÅŸor. Ce-ai?
M-am uitat urât la ea . Aproape că a înghiţit în sec.
- Tu ÅŸtiai ce face Miki?
A dat din umeri.
- Nu am mai vorbit cu ea...
Am răsuflat oarecum uşurată. Nu mi-ar fi plăcut să rup relaţiile cu Ali, dar dacă era necesar nu o treceam cu vederea. Totul până la un punct. Şi idioata asta va trebui să mi-o plătească scump de tot. Mai bine nu îi spun încă Aurei, o să fie devastată, presimt. O rezolv eu şi p-asta, şi Raulinio ar trebui să aibă o explicaţie cât mai bună, că de nu dracu îl mănâncă şi pe el.
I-am trimis mesaj Aurei.
[center] Scumpilici, vezi că m-am îmbolnăvit şi merg la doctor. ( mă plicti! ) Aşa că ştii unde sunt ( săraca de mine ) . Da ? Ai grijă ce faci pe aici şi nu mai plânge. Pup .[/center]
Imediat ce s-a sunat am ieşit din clasă şi l-am sunat pe prostul ăla de gagic al Aurei . Mi-a răspuns atunci când a sunat pentru a treia oară.
- Salutare dragă, ce faci?
Îl surprinsesem. Am zărit asta.
- Ă, bine. Ce s-a întâmplat?
Uite vroiam să văd dacă pot să te ucid prin telefon , însă din păcate nu merge.
- Vreau să vorbim. Acu’. Te găsesc la terasa de lângă şcoala 3, în cinşpe minute.
M-a aprobat şi eu am închis telefonul. Nu era aşa de departe, aşa că am mers pe jos. Când am ajuns acolo, vinovatul mă aştepta. M-am aşezat la masa pe care a ales-o . Îmi luase un suc.
- Frate, ce dracu e în capu’ tău să te încurci cu aia?
I-am zis fără pic de ocolişuri.
- Despre ce vorbeÅŸti?
A încercat să se apere. Am realizat vag că trecuse o perioadă de când îl văzusem. Părul lui şaten părea ceva mai închis azi.
- Despre ce vorbesc? Am izbucnit. Tonul meu era foarte ridicat, dar am zis să nu ţip. Nu vroiam să atrag aşa tare atenţia. Frăţioare, nu te prefă. Ştiu că paraşuta aia e Mihaela. Eu le aflu pe toate, şi Aura nu merită asta. Dacă tu ai chef de distracţii, desparte-te de ea şi gata. Nu te mai juca în halu’ ăsta. Nu ţi-a dat de toate, ce dracu mai vrei?
Începuse iar să se justifice dar eu numai de asta nu aveam chef. L-am oprit.
- Azi mergi frumos şi îi ceri iertare prietenei mele dacă vrei să rămână un secret cine e tipa. Şi cu tot tacâmu’, flori şi scuze. Nu ştiu ce îi îndrugi acolo dar eu dacă o mai văd că suferă te castrez. Şi vorbesc foarte serios.
Înainte să mai poată zice ceva, m-am ridicat şi am vrut să plec. După care m-am întors şi i-am zâmbit.
- Apropo mersi de invitaţie, o să vin să îţi sărbătoresc ziua!
I-am prins privirea uimită şi am fost satisfăcută. Probabil că mă înjura, sau blestema. Sau orice. Şi nu aveam nevoie de confirmare la faptul că urma să se roage de scumpilici să îl ierte. Adevărul era că , oricât de macho o fi fost el, era foarte vulnerabil când venea vorba de blonda mea. Ţinea la ea, şi oricâte „ aventuri †avea, nu putea s-o lase. Nu că aş fi înţeles ce mai căuta la altele ( din moment ce îi oferea chiar totul ) însă asta nu mai era treaba mea. Ci a lor. Eu aveam alt rol în partea aceasta de poveste.
Am mers până acasă pentru a mă schimba în ceva mai lejer, am mâncat ceva şi am făcut şi un duş. În fine , am ajuns înapoi la liceu repede. Însă am intrat doar până în clădire, am căutat-o pe Aura şi am vorbit puţin cu ea.
- Mi-a dat mesaj! O să vorbim azi, mi-a trimis 10 mesaje cu : scuze . Off ! Nu ştiu ce să mai zic. Să îl iert?
Am oftat.
- Păi vezi ce are de zis şi după cum consideri. Numai tu poţi să îl ierţi sau nu.
I-am zâmbit. Mai aveam o oră dar eu nu aveam de gând să stau. Am mers până în clasa Mihaelei.
Câţiva băieţi m-au privit curioşi.
- Miki sweety, am o treabă cu tine. Crezi că poţi să vi în parc după ora asta?
M-am uitat la ea sfidătoare.
- Oh, sau ţi-e frică? Nu îţi face griji, nu-ţi fac nimic.
Am început să râd ironică, şi aceasta mi-a adresat o privire plină de ură . Îmi venea să o calc în picioare, aici şi acum!
- Sigur că vin , nu mi-e frică de toate târfele.
Insultă, asta a fost una directă. Hei , ştii că te pot da în judecată pentru asta? Am martori ! Am râs în sinea mea. Cât de tare aveam să mă distrez. Ştiam că nu va veni singură, dar nici eu nu eram atât de proastă.
Am ieşit din clasa ei şi am mers până la Dani. S-au uitat ciudat la mine ceilalţi când am apărut, dar nu i-am băgat în seamă.
- Bau!
I-am zis lui Daniel îmbrăţişându-l. Stătea cu spatele, de vorbă cu nişte tipi şi eu îi înconjurasem trupul cu braţele. Era atât de bine... Nu aş fi vrut să îi mai dau drumul. S-a întors şi mi-a zâmbit. Oarecum fericit. Cum de nu realizasem până acum că faţa lui era chiar drăguţă? Culoarea pielii sale era pur şi simplu armonioasă. Nu era nici albă nici prea roşie, sau prea închisă . Şi nu avea coşuri pe faţă , chiar şi dinţii îi avea drepţi.
- Ce faci măi?
Am oftat.
- Am trecut să te salut. Am nişte treabă – de fapt un pic de confruntare. Cu Miki. În parc, după ora asta . Aiurea , nu?
Şi-a dat ochii peste cap însă nu a mai apucat să zică nimic pentru că am fugit din clasă. În drumul meu spre ieşire, s-a întâmplat să aud gura mare a idioatei de Mihaela. Venea din clasa ei.
- Mda. Ela se oftică tare de tot că Raul s-a dat la mine şi eu l-am respins , ştii? Mă rog, ce să zic. Fetele alea două nu pot accepta că sunt cu mult mai drăguţă . Şi e supărată şi că a aflat despre Silviu, ştii? Eu i-am zis că nu vreau să fiu cu el şi după s-a dus la ea.
A început să râdă, dar asta nu avea să o ţină prea mult. Am intrat în sala de clasă, ţipând.
- A dracu de târfă ce eşti, ia mai zi treaba aia odată!