17-01-2010, 01:17 PM
UAU O_O Dec.. uau. Nu îmi vine să cred că vă place :]]. Chiar mă bucur pentru asta şi vă mulţumesc tuturor pentru comentarii. AŞ putea să vă iau pe fiecare în parte, dar aş spune acelaşi lucru. Mulţumesc că citiţi şi sper să vă placă în continuare. Pun capitole mai repede pentru că pot pune doar în weekend.. şi mnoh D: oricum, sper să vă placă şi acest capitol şi să nu am prea multe greşeli.
Sunteţi ză best >:D<mulţam încă odată :x .
Cât despre Ela... well o să vedeţi ce şi cum o să fie .Chiar asta vreau să evidenţiez, adolescenţa . Deşi.. o să existe evoluţie. Dar asta pe parcurs. Vă las pe voi să descoperiţi D: . Şi o să găsiţi şi rivalitate, invidie.. chiar mai multe în următoarele capitole. Enfin.
Lectură plăcută!
[center]Capitolul Patru[/center]
- Care Silviu?
- Habar nu am. E nou în oraş, ţi-am mai zis asta odată Aura!
Tocmai mă schimbasem şi mă pregăteam să ies afară. Era sâmbătă, şi aveam întâlnire cu tipul acela. Acceptasem să merg la film cu el şi să îi fac imensa plăcere de a mă vedea, da nu era chiar aşa cum suna. Zilele trecute m-am certat destul de rău cu tatăl meu . Nici nu mă aşteptasem să fie de acord cu faptul că urma să locuiesc singură. Şi normal că o jignise pe mama, că doar ea era cea care pleca. Acum era în stadiul de a-mi ordona să merg să locuiesc cu el . Iar eu în starea în care îi reproşam faptul că a avut o amanta şi că acum are o altă familie. Adică, el a fugit de noi. Acum să suporte!
Se putea spune că eram destul de nervoasă, dar Aura reuşea să mă calmeze ca întotdeauna.
- Aham.. Sper să te distrezi. Şi dacă se poartă urât, îl termin. Da?
Am râs gândindu-mă cum ar putea ea să ridice tonul la un băiat. Nici măcar cu fratele ei nu permitea să ducă discuţii contradictorii. Nu cred că era vorba de teamă ci mai degrabă de nesupunere şi neîncredere în forţele proprii.
Asta mă şi deranja, la culme. Pentru că o mulţime de fete erau aşa, plângând după băieţi şi crezându-se bune de nimic, aruncate după ce au fost folosite. Sunt atâtea cărora le este , pur şi simplu, frică de singurătate şi de indepedenţă. Trăiesc cu impresia că ele nu pot face nimic. Şi la naiba că nu este aşa, pentru că nu suntem diferenţiaţi prin inteligenţă. Am decis să las nervii la o parte.
- O să mă distrez, şi încă cum.
Am chicotit.
- Asta nu a sunat prea bine, ce vrei să faci?
- Păi nimic, momentan. Probabil când ajungi tu acasă o să vezi ce am vrut să fac. Dar lasă asta la o parte, ai grijă de tine şi salută-i pe părinţii tăi. Şi pe Raul. Trebuie să fug, te pup. Pa–pa !
Am închis după ce m-a salutat şi aceasta şi m-am uitat în oglindă. Îmi luasem o pereche de blugi închişi la culoare şi destul de strânşi ( cu talie joasă ) şi o bluză cu un decolteu ceva mai discret. Aceasta era portocalie. Am decis să iau o pereche de sandale cu toc şi m-am văzut gata doar după ce mi-am zărit şi părul aranjat. Îmi ondulasem câteva şuviţe.
- Să nu vi acasă prea târziu Mira.
A strigat mama după mine, dar eu deja ieşisem din apartament. M-am asigurat că mi-am luat cheia şi telefonul, după care am coborât cu liftul. Nu aveam chef să cobor de la etajul şase toate acele scări. Am decis să mă întâlnesc cu Silviu în parcul din centru, de acolo mai mergeam puţin şi ajungeam la cinematograf. Era spre sfârşitul după amiezii şi aerul era destul de plăcut. Adoram perioada aceasta din zi, atunci când soarele cobora uşor pentru a se adânci în somnul său plăcut din noapte. Apusul..
Am decis să nu mai visez cu ochii deschişi şi am plecat spre locul de întâlnire. Acolo bineînţeles că l-am găsit pe Silv aşteptând. Am avut grijă să ajung cu cinci minute mai târziu, sau aşa ceva. Deşi îmi dădea impresia că fusese acolo chiar mai devreme. Aşa îmi plăcea .
- Bună.
Am zis veselă ajungând lângă el . M-a surprins privirea lui admirativă.
Şi la naiba, nu puteam să mă prefac la infinit în a fi ceva ce nu eram. Puteam să îl cuceresc şi cu personalitatea mea nebună. Eram sigură că pot.
- Bună Mirabela, ce bine arăţi azi. Ă, mergem?
S-a îndepărtat puţin de mine şi am zâmbit în sinea mea, urmându-l. Apropiindu-mă de el, l-am luat de mână şi l-am surprins atât de tare încât nu şi-a putut asunde privirea. Mi-a zâmbit şi m-a tras lângă el.
- Şi, de când eşti în oraş?
L-am întrebat brusc, în timp ce cumpăram bilete la film. A dat din umeri.
- Vara asta m-am mutat, o să merg la acelaşi liceu cu Dan, deci din câte am înţeles în acelaşi loc ca şi tine. Doar că eu sunt într-a 12a, presupun că nu e vreo problemă.
Bla bla bla. Dacă nu ai arăta atât de bine cred că te-aş trimite undeva.
- Hm, e ok. Cred.
A zâmbit .
- Credeam că o să mă plictisesc în oraşul ăsta.
Asta devenea interesant.
- Şi ce te-a făcut să îţi schimbi părerea?
S-a uitat la mine analizându-mă şi m-a tras după el. Aşezându-ne în locurile noastre, şi aşteptând să înceapă filmul, mi-a şoptit la ureche .
- Se pare că tu.
Hmm. Brusc m-am gândit la ceva total nevinovat. Poate că băiatul acesta nu avea nicio vină pentru că alţii erau nişte cretini şi se comportau ca naiba.
Poate că ... el era diferit, şi chiar îmi plăcea de el. Era drăguţ şi avea o privire de inocent şi „ good boy †. Am încercat să fiu atentă la film, dar mă plictisea aşa că m-am întors să mă uit discret la Silviu.
Oare ce gândeam? Da, aşa sunt toate fetele. Şi eu sunt fată, deci slabă. Cred că fiecare tip pe care îl întâlnesc este altfel, că acela le iubeşte şi sunt gata să facă orice ca să îl ţină alături... Şi e atât de diferit. Normal că toţi îţi dau senzaţia asta, au şcoală. Sunt specializaţi în asta. Poate că nu e vina lor, ci a creierului lor care este pur şi simplu diferit de al nostru. E dovedit ştiinţific . Cele două genuri gândesc diferit.
Şi totuşi, eu nu aveam de gând să fiu la fel ca oricine. Pentru că , dacă nu pentru mine pentru toate fetele ce au avut parte de decepţii, o să dau o lecţie fiecărui tip. Fără să mă uit înapoi şi fără să arăt dacă îmi pare rău .
La naiba . E o promisiune!
Când s-a terminat filmul, timp în care Silv a încercat să îşi strecoare mâinile PESTE TOT dar evident că nu l-am lăsat, era mai amuzant aşa, am început să mergem spre casa mea. Se oferise, vezi Doamne, să mă conducă acasă. Băgase în program doar un film , aşa că am decis să nu îi ofer şi altceva.
Şi chiar îmi plăcea compania lui, aşa că am dat totul la o parte. Pentru moment am vrut să mă simt bine şi să savurez acel zâmbet. Era adevărat că nu îmi păsa de el, şi mă comportam urât având în vedere că nu vroiam decât să îi suces minţile. Ideea era să te şi simţi bine cu această persoană, şi chiar asta se întâmpla .
- Eşti foarte misterioasă.
Mi-a zis din senin. M-am uitat surprinsă la el, mă ţinea de mână.
- Hm, chiar aÅŸa?
Tonul meu era suspicios.
- Da. Nimeni nu ştie nimic despre tine. Ştii cât a trebuit să caut numărul tău de telefon? Mi-a luat o grămadă.
Am început să râd.
- Åži de unde l-ai luat?
A tăcut.
- E secret.
Nici nu îmi pasă ca să fiu sinceră, făceam conversaţie.
- Ştii, chiar îmi place de tine. Adică poate e prea brusc, dar nu a reuşit să mă intereseze nicio fată din oraşul ăsta, tu ieşi pur şi simplu în evidenţă.
Acum era procesul de îmbârligare, cum îmi place mie să îl numesc. Clipele în care te face să crezi că eşti cea mai importantă şi că eşti singura fată pe care o iubeşte.
- Oh, chiar aÅŸa?
M-am trezit întrebând pe un ton sarcastic. Era prea târziu să retrag vorbele şi reacţia lui m-a uimit. M-a tras lângă el şi mi-a prins faţa în mâini, încercând să mă sărute.
Şi nu, nu vroiam asta. Simţeam nevoia să îi rănesc orgoliul aşa că am început să râd.
S-a retras, puţin ruşinat şi eu am scos limba la el.
- Mai ai multe de învăţat despre mine. I-am zis repede şi am realizat că ajunsesem în faţa clădirii în care locuiam eu.
- Mai vorbim. Am strigat spre el şi acesta mă urmărea cu privirea. Am plecat înainte să mai zic altceva şi acesta mi-a răspuns.
- Pa . O să te sun.
Probabil era decepţionat că nu ajunsese să mă sărute, nici măcar atât? Acum, cel mai posibil, încerca să realizeze : e prea timidă? Nu a avut niciodată un prieten? Se joacă cu mine? Toate întrebările aveau o singură concluzie, nu vroia decât să mă cucerească şi să îmi arate cine e „ şeful†. Bine, termen exagerat.
Desigur, ultima replică a aruncat-o pentru a mă face să mă gândesc într-una la el şi să aştept să mă sune. Ţeapă, n-am s-o fac.
Nici nu am realizat că era înnorat, când am urcat în apartament, am zărit că începuseră picături de ploaie. Se părea că domnişorul o păţise de două ori astă–seară.
Ajungând în dormitor, m-am aruncat în pat şi am văzut că primisem un apel de la un număr pe care nu îl cunoşteam. Dacă avea nevoie, suna el şi altădată. Am apelat-o pe Aura.
- Bună scumpete!
Era zgomot, se auzea muzică pe fundal.
- Oh, iar în club? Fraaate, ce mai petreceţi acolo!
- Bună Ela, scuze nu prea aud ce zici. E chiar tare aici.
Am râs, aproape doar pentru mine.
- Ok, hai că îţi trimit un mesaj. Pa.
Am strigat cât să mă audă , după care am închis şi am tastat sms-ul.
[center] Am ieşit cu Silv la film. A fost „ ok †dar nimic special.
A fost amuzant. A încercat să mă sărute, şi când a făcut asta am început să râd!
Ha – ha – ha! Sper că şi tu te distrezi, tata mă stresează. Cred că măine o să îl sun şi o să îi fac crize de isterie. Aşa poate încetează, nu? Hm, nu mai contează. Merg să mai stau pe mess şi după mă culc. Vorbim , ai grijă de tine scumpilici. Pa .[/center]
Am aruncat mobilul pe undeva şi am deschis laptop-ul. Imediat ce am intrat pe mess, s-a deschis o căsuţă. Dani m-a băgat în seamă.
[center] Daniel : Hello Miri.
Sexy Chick : Hei , ce faci?
Daniel : Bine, bine. Tocmai am intrat în casă. A început să plouă : ( .
Sexy Chick : Åži eu la fel.
Daniel : Am auzit că ai ieşit cu Silviu, tipul a întrebat peste tot de tine. M-a înnebunit.
Sexy Chick : Am văzut un film. Gelos?
Daniel : Aşa cred. Tre’ să ies. Vorbim, kiss.
[/center]
După ce mi-a zis asta s-a delogat iar eu m-am surprins râzând. Aia fusese o glumă, nu? Adică, nu avusesem în vizor să îl cuceresc şi pe Dan, probabil glumea.
Asta trebuia să fie. Am închis laptop-ul, având în vedere că mă plictiseam şi m-am culcat. Asta după ce am făcut un duş şi m-am schimbat în ceva lejer. Mintea mea contura imagini ciudate, gândindu-mă la Aura şi la Raul. Faţa lui Will iar a apărut prin jur, şi eu iar mi-am dorit să am o săgeată şi un arc, să îi pot străpunge capul. Exageram dar satisfacţia nu o puteam şterge.
Sunteţi ză best >:D<mulţam încă odată :x .
Cât despre Ela... well o să vedeţi ce şi cum o să fie .Chiar asta vreau să evidenţiez, adolescenţa . Deşi.. o să existe evoluţie. Dar asta pe parcurs. Vă las pe voi să descoperiţi D: . Şi o să găsiţi şi rivalitate, invidie.. chiar mai multe în următoarele capitole. Enfin.
Lectură plăcută!
[center]Capitolul Patru[/center]
- Care Silviu?
- Habar nu am. E nou în oraş, ţi-am mai zis asta odată Aura!
Tocmai mă schimbasem şi mă pregăteam să ies afară. Era sâmbătă, şi aveam întâlnire cu tipul acela. Acceptasem să merg la film cu el şi să îi fac imensa plăcere de a mă vedea, da nu era chiar aşa cum suna. Zilele trecute m-am certat destul de rău cu tatăl meu . Nici nu mă aşteptasem să fie de acord cu faptul că urma să locuiesc singură. Şi normal că o jignise pe mama, că doar ea era cea care pleca. Acum era în stadiul de a-mi ordona să merg să locuiesc cu el . Iar eu în starea în care îi reproşam faptul că a avut o amanta şi că acum are o altă familie. Adică, el a fugit de noi. Acum să suporte!
Se putea spune că eram destul de nervoasă, dar Aura reuşea să mă calmeze ca întotdeauna.
- Aham.. Sper să te distrezi. Şi dacă se poartă urât, îl termin. Da?
Am râs gândindu-mă cum ar putea ea să ridice tonul la un băiat. Nici măcar cu fratele ei nu permitea să ducă discuţii contradictorii. Nu cred că era vorba de teamă ci mai degrabă de nesupunere şi neîncredere în forţele proprii.
Asta mă şi deranja, la culme. Pentru că o mulţime de fete erau aşa, plângând după băieţi şi crezându-se bune de nimic, aruncate după ce au fost folosite. Sunt atâtea cărora le este , pur şi simplu, frică de singurătate şi de indepedenţă. Trăiesc cu impresia că ele nu pot face nimic. Şi la naiba că nu este aşa, pentru că nu suntem diferenţiaţi prin inteligenţă. Am decis să las nervii la o parte.
- O să mă distrez, şi încă cum.
Am chicotit.
- Asta nu a sunat prea bine, ce vrei să faci?
- Păi nimic, momentan. Probabil când ajungi tu acasă o să vezi ce am vrut să fac. Dar lasă asta la o parte, ai grijă de tine şi salută-i pe părinţii tăi. Şi pe Raul. Trebuie să fug, te pup. Pa–pa !
Am închis după ce m-a salutat şi aceasta şi m-am uitat în oglindă. Îmi luasem o pereche de blugi închişi la culoare şi destul de strânşi ( cu talie joasă ) şi o bluză cu un decolteu ceva mai discret. Aceasta era portocalie. Am decis să iau o pereche de sandale cu toc şi m-am văzut gata doar după ce mi-am zărit şi părul aranjat. Îmi ondulasem câteva şuviţe.
- Să nu vi acasă prea târziu Mira.
A strigat mama după mine, dar eu deja ieşisem din apartament. M-am asigurat că mi-am luat cheia şi telefonul, după care am coborât cu liftul. Nu aveam chef să cobor de la etajul şase toate acele scări. Am decis să mă întâlnesc cu Silviu în parcul din centru, de acolo mai mergeam puţin şi ajungeam la cinematograf. Era spre sfârşitul după amiezii şi aerul era destul de plăcut. Adoram perioada aceasta din zi, atunci când soarele cobora uşor pentru a se adânci în somnul său plăcut din noapte. Apusul..
Am decis să nu mai visez cu ochii deschişi şi am plecat spre locul de întâlnire. Acolo bineînţeles că l-am găsit pe Silv aşteptând. Am avut grijă să ajung cu cinci minute mai târziu, sau aşa ceva. Deşi îmi dădea impresia că fusese acolo chiar mai devreme. Aşa îmi plăcea .
- Bună.
Am zis veselă ajungând lângă el . M-a surprins privirea lui admirativă.
Şi la naiba, nu puteam să mă prefac la infinit în a fi ceva ce nu eram. Puteam să îl cuceresc şi cu personalitatea mea nebună. Eram sigură că pot.
- Bună Mirabela, ce bine arăţi azi. Ă, mergem?
S-a îndepărtat puţin de mine şi am zâmbit în sinea mea, urmându-l. Apropiindu-mă de el, l-am luat de mână şi l-am surprins atât de tare încât nu şi-a putut asunde privirea. Mi-a zâmbit şi m-a tras lângă el.
- Şi, de când eşti în oraş?
L-am întrebat brusc, în timp ce cumpăram bilete la film. A dat din umeri.
- Vara asta m-am mutat, o să merg la acelaşi liceu cu Dan, deci din câte am înţeles în acelaşi loc ca şi tine. Doar că eu sunt într-a 12a, presupun că nu e vreo problemă.
Bla bla bla. Dacă nu ai arăta atât de bine cred că te-aş trimite undeva.
- Hm, e ok. Cred.
A zâmbit .
- Credeam că o să mă plictisesc în oraşul ăsta.
Asta devenea interesant.
- Şi ce te-a făcut să îţi schimbi părerea?
S-a uitat la mine analizându-mă şi m-a tras după el. Aşezându-ne în locurile noastre, şi aşteptând să înceapă filmul, mi-a şoptit la ureche .
- Se pare că tu.
Hmm. Brusc m-am gândit la ceva total nevinovat. Poate că băiatul acesta nu avea nicio vină pentru că alţii erau nişte cretini şi se comportau ca naiba.
Poate că ... el era diferit, şi chiar îmi plăcea de el. Era drăguţ şi avea o privire de inocent şi „ good boy †. Am încercat să fiu atentă la film, dar mă plictisea aşa că m-am întors să mă uit discret la Silviu.
Oare ce gândeam? Da, aşa sunt toate fetele. Şi eu sunt fată, deci slabă. Cred că fiecare tip pe care îl întâlnesc este altfel, că acela le iubeşte şi sunt gata să facă orice ca să îl ţină alături... Şi e atât de diferit. Normal că toţi îţi dau senzaţia asta, au şcoală. Sunt specializaţi în asta. Poate că nu e vina lor, ci a creierului lor care este pur şi simplu diferit de al nostru. E dovedit ştiinţific . Cele două genuri gândesc diferit.
Şi totuşi, eu nu aveam de gând să fiu la fel ca oricine. Pentru că , dacă nu pentru mine pentru toate fetele ce au avut parte de decepţii, o să dau o lecţie fiecărui tip. Fără să mă uit înapoi şi fără să arăt dacă îmi pare rău .
La naiba . E o promisiune!
Când s-a terminat filmul, timp în care Silv a încercat să îşi strecoare mâinile PESTE TOT dar evident că nu l-am lăsat, era mai amuzant aşa, am început să mergem spre casa mea. Se oferise, vezi Doamne, să mă conducă acasă. Băgase în program doar un film , aşa că am decis să nu îi ofer şi altceva.
Şi chiar îmi plăcea compania lui, aşa că am dat totul la o parte. Pentru moment am vrut să mă simt bine şi să savurez acel zâmbet. Era adevărat că nu îmi păsa de el, şi mă comportam urât având în vedere că nu vroiam decât să îi suces minţile. Ideea era să te şi simţi bine cu această persoană, şi chiar asta se întâmpla .
- Eşti foarte misterioasă.
Mi-a zis din senin. M-am uitat surprinsă la el, mă ţinea de mână.
- Hm, chiar aÅŸa?
Tonul meu era suspicios.
- Da. Nimeni nu ştie nimic despre tine. Ştii cât a trebuit să caut numărul tău de telefon? Mi-a luat o grămadă.
Am început să râd.
- Åži de unde l-ai luat?
A tăcut.
- E secret.
Nici nu îmi pasă ca să fiu sinceră, făceam conversaţie.
- Ştii, chiar îmi place de tine. Adică poate e prea brusc, dar nu a reuşit să mă intereseze nicio fată din oraşul ăsta, tu ieşi pur şi simplu în evidenţă.
Acum era procesul de îmbârligare, cum îmi place mie să îl numesc. Clipele în care te face să crezi că eşti cea mai importantă şi că eşti singura fată pe care o iubeşte.
- Oh, chiar aÅŸa?
M-am trezit întrebând pe un ton sarcastic. Era prea târziu să retrag vorbele şi reacţia lui m-a uimit. M-a tras lângă el şi mi-a prins faţa în mâini, încercând să mă sărute.
Şi nu, nu vroiam asta. Simţeam nevoia să îi rănesc orgoliul aşa că am început să râd.
S-a retras, puţin ruşinat şi eu am scos limba la el.
- Mai ai multe de învăţat despre mine. I-am zis repede şi am realizat că ajunsesem în faţa clădirii în care locuiam eu.
- Mai vorbim. Am strigat spre el şi acesta mă urmărea cu privirea. Am plecat înainte să mai zic altceva şi acesta mi-a răspuns.
- Pa . O să te sun.
Probabil era decepţionat că nu ajunsese să mă sărute, nici măcar atât? Acum, cel mai posibil, încerca să realizeze : e prea timidă? Nu a avut niciodată un prieten? Se joacă cu mine? Toate întrebările aveau o singură concluzie, nu vroia decât să mă cucerească şi să îmi arate cine e „ şeful†. Bine, termen exagerat.
Desigur, ultima replică a aruncat-o pentru a mă face să mă gândesc într-una la el şi să aştept să mă sune. Ţeapă, n-am s-o fac.
Nici nu am realizat că era înnorat, când am urcat în apartament, am zărit că începuseră picături de ploaie. Se părea că domnişorul o păţise de două ori astă–seară.
Ajungând în dormitor, m-am aruncat în pat şi am văzut că primisem un apel de la un număr pe care nu îl cunoşteam. Dacă avea nevoie, suna el şi altădată. Am apelat-o pe Aura.
- Bună scumpete!
Era zgomot, se auzea muzică pe fundal.
- Oh, iar în club? Fraaate, ce mai petreceţi acolo!
- Bună Ela, scuze nu prea aud ce zici. E chiar tare aici.
Am râs, aproape doar pentru mine.
- Ok, hai că îţi trimit un mesaj. Pa.
Am strigat cât să mă audă , după care am închis şi am tastat sms-ul.
[center] Am ieşit cu Silv la film. A fost „ ok †dar nimic special.
A fost amuzant. A încercat să mă sărute, şi când a făcut asta am început să râd!
Ha – ha – ha! Sper că şi tu te distrezi, tata mă stresează. Cred că măine o să îl sun şi o să îi fac crize de isterie. Aşa poate încetează, nu? Hm, nu mai contează. Merg să mai stau pe mess şi după mă culc. Vorbim , ai grijă de tine scumpilici. Pa .[/center]
Am aruncat mobilul pe undeva şi am deschis laptop-ul. Imediat ce am intrat pe mess, s-a deschis o căsuţă. Dani m-a băgat în seamă.
[center] Daniel : Hello Miri.
Sexy Chick : Hei , ce faci?
Daniel : Bine, bine. Tocmai am intrat în casă. A început să plouă : ( .
Sexy Chick : Åži eu la fel.
Daniel : Am auzit că ai ieşit cu Silviu, tipul a întrebat peste tot de tine. M-a înnebunit.
Sexy Chick : Am văzut un film. Gelos?
Daniel : Aşa cred. Tre’ să ies. Vorbim, kiss.
[/center]
După ce mi-a zis asta s-a delogat iar eu m-am surprins râzând. Aia fusese o glumă, nu? Adică, nu avusesem în vizor să îl cuceresc şi pe Dan, probabil glumea.
Asta trebuia să fie. Am închis laptop-ul, având în vedere că mă plictiseam şi m-am culcat. Asta după ce am făcut un duş şi m-am schimbat în ceva lejer. Mintea mea contura imagini ciudate, gândindu-mă la Aura şi la Raul. Faţa lui Will iar a apărut prin jur, şi eu iar mi-am dorit să am o săgeată şi un arc, să îi pot străpunge capul. Exageram dar satisfacţia nu o puteam şterge.