Julieen [+16]

[Julieen]

@Teh: Sa lamuresc putin situatia. Dupa cum se vede in josul postului l-am scris la 2 noaptea intr-o mare plictiseala, so de aici rezulta micile greseli si incurcaturi. Ceea ce este scris cu bold este spusa/ gandita de Julius. Am o mica obsesie cu numele Julieen ^^ Acesta va fi numele ... mai bine te las sa descoperi xD. Nu o sa mai scriu cu diacritice pentru ca ma omoara. O sa-l mai modific putin pentru ca ai dreptate e cam grabita actiunea. Mersi ca ai trecut pe aici si ma bucur ca esti o fana a vampirilor :3



Capitolul 2.

In lumina noptii semana cu un inger din picturile lui Botticelli. Poate ca oamenii simpli nu erau capabili sa ii aprecieze arta dar prin ochii mei era nepretuita.

Marco P.O.V.

As fi vrut sa neg acest sentiment, dar stiu ca se indragostise de muritoare. Simplul fapt ca vroia sa o protejeze si sa o stie in siguranta ma facea sa realizez ca este mult mai mult decat un sentiment de mila. Statea langa ea zi si noapte. O auzeam in fiecare noapte tipand din cauza cosmarurilor. Vedeam in mintea ei tot ce gandea. Avea o minte ciudata si incurcata. Inca nu realizase ce eram noi. In fiecare seara il visa pe sultan cum incerca sa o atinga iar ea era neputincioasa, cu mainile legate de colturile paturilor. Acelasi vis se repeta in fiecare noapte; devenise obositor chiar si pentru mine. Julius era langa ea in fiecare moment si o linistea. Nu indraznea sa o stranga in brate oricat de mult ar fi dorit din simplul fapt ca ea va vedea acest lucru ca o incercare de a profita de ea. Julius si-ar fi dorit sa aiba puterile lui David, fratele nostru din Franta, ca sa ii poata sterge acele amintiri dureroase. Pe langa aceste amintiri mai vedeam in mintea ei si zapada. Era o dorinta a ei, sa se afle in mijlocul pustietatii imbracata intr-o rochie alba, dansand in timp ce fulgii de nea ii acopereau parul.
Acum cateva nopti Julius a incercat sa plece in Turcia si sa il ucida pe sultan, dar l-am calmat de fiecare data. Micuta incerca sa evite sa se gandeasca la noi si chiar ma suspecta ca fiind un vrajitor foarte invatat. Julius o rasfata alegandu-i cele mai frumoase si rafinate rochii, dar ea purta tot timpul pantaloni. Ii erau putin largi, dar erau preferatii ei. Julius nu o obliga sa poarte rochii si i se parea amuzant felul in care arata. De obicei femeile purtau pantaloni doar seara cand se dadeau drept barbati pentru a putea iesi in oras neinsotite. Pentru o fata de doar 16 ani arata foarte bine, si pot spune ca avea un farmec ascuns. Sangele care ii pulsa in vene era de asemenea delicios si ma abtineam cu greu sa nu ma gandesc la el. Pe Julius nu il interesa acest aspect, vroia doar sa o stie in siguranta. Deja devenise o obsesie aceasta grija.

***Decembrie***

Julius P.O.V.

De cand e aici nu a scos niciun cuvant. Ma ingrijora peste masura iar Marco nu facea altceva decat sa imi spuna "va fi bine". Ma scotea din minti, mai bine ar fi tacut. Am fost plecat un timp sa mananc in zorii zilei. Incercam sa nu ucid pe primul care imi iesea in cale si de multe ori omoram oameni bolnavi sau cersetori. In aceasta dimineata norocosul a fost un gondolier. Nu l-am lasat nici sa constientizeze ceea ce se intampla. I-am rupt gatul apoi m-am infructat din sangele lui care clocotea. "Fiinte muritoare viata voastra se sfarseste in mai putin de o secunda." La acesta replica a mintii mele nu m-am putut gandi decat la micuta rusoaica. Cand m-am intors la conac Marco era in camera ei uitandu-se la rochiile care umpleau sifonierul. Le scotea pe rand tinandu-le intr-o parte sau cealalta a micutei rusoaice comparandu-le cu tenul ei. Intr-un final s-a hotarat pe o rochie crem, simpla, cu maneci lungi din matase. I-a pus-o in mana fara sa ii zica nimic. M-a impins de la spate ca sa o lasam sa se schimbe. In fata mea nu avea nicio reactie. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca va percepe mesajul lui Marco. Cand am intrat in camera statea in picioare, imbracata cu rochia aleasa, dar nu isi legase corsetul. Marco s-a dus langa ea, ridicandu-i parul usor, inspirand mirosul ei apoi legandu-i corsetul. Pentru o secunda cred ca am fost invidios pe faptul ca el era atat de aproape de ea. Parul i l-a pieptanat incet apoi i l-a impletit intr-o coada. I-a luat mana stanga intre a lui si a asezat-o pe un scaun langa fereastra pentru a-i studia mai bine chipul. Am vazut ca si ea il privea intens si cred ca descoperise ca ceva nu este in regula cu noi. Pielea lui Marco era mult mai alba decat a mea, iar noaptea putea fi confundat cu un spirit. Si-a strans putin buzele ridicand usor sprinceana stanga, dupa care a afisat un mic zambet pe buze. Eram fascinat de frumusetea ei, si de chipul ei candid. Marco a vrut sa puna mana pe rujul rosu, dar l-a lasat jos.

- Nu ai nevoie de trucurile mele, bella donna.

A sarutat-o pe crestet apoi s-a ridica. Noul ei aspect o facea mai in varsta, undeva pe la 22 de ani, dar imi placea. Imi aminteam cum o gasisem acum cateva saptamani in Turcia in acele zdrente rupte si pline de sange. Am inchis ochii si mi-am dus mana catre frunte, ca un gest de oboseala. Am inspirat adanc iar in aer era un miros placut de liliac. Marco o rasfata pe micuta noastra.

- Spune-mi, care este numele tau? o intreba Marco.

S-a uitat catre mine, apoi catre Marco, apoi si-a muscat buza. Chiar parea ca se concentreaza sa isi aduca aminte, pana a vorbit Marco.

- Nu-si mai aminteste.

Ce e drept avuse si o rana mica la cap, dar am ignorat-o la momentul acela.

- Ar trebui sa ai un nume. Al meu este Marco, se prezenta el stranganu-i mana, iar el este Julius, spuse aratand spre mine. Vrei un nume? o intreba zambind lasand sa i se vada coltii. Un moment m-am temut ca va tipa, dar a zambit aproband din cap. Era chiar o persoana greu de inteles.
- Ce nume ar trebui sa-i punem, Julius?

Am ridicat din umeri continuand sa-i privesc miscarile.

- Ce nume ti-ar placea? o intreba Marco.
- Juli ...

Am privit amandoi uimiti. A fost prima data cand a vorbit. A lasat imediat capul in jos rosind.

- Juli? Iti place? insista Marco.

A aprobat din cap, ridicand usor privirea.

- Ce spui de Julieen? am intervenit eu fara sa gandesc. Era ceva ciudat chiar si pentru mine sa ma arunc inainte fara sa ma gandesc la consecinte. Cred ca Marco a scrasnit din dinti la reactia mea.
- Imi place, a adaugat Marco rapid. Ce zici, bella donna?

M-a privit in ochi studiindu-ma pret de cateva secunde, dupa care a afisat un zambet discret. A aprobat din cap din nou, tinandu-si zambetul pe buze.
S-a indreptat catre fereastra lipindu-si mainile de geam si privind afara. M-am apropiat de ea si am vazut ca incepuse sa ninga. Zambetul ei putea fi comparat cu acel misterios al Monei Lisa. Un zambet care nu te lasa sa-ti dai seama de emotia care o domina.

A/N: Moartea unui om este o tragedie, moartea a o mie de oameni este doar o statistica.

Marco: