28-11-2009, 12:05 AM
Da Dizzy sunt clasa a8a si de acolo am luat numele monstrilor:D
Sucul de struguri l'am pus in loc de cerneala:D :))...
Capitolul 2
Am ajuns in sfarsit la Raul de Cristal. Elementul ce despartea Regatul de Smarald de Regatul de Safir. Am sarit cu usurinta peste el si m-am indreptat spre poarta imensa ce pazea mandra orasul. Una dintre garzile ce stateau de paza a coborat de pe zidul ce piatra si a venit spre mine.
-Cine esti? ma intrebat el serios.
-Yassuna, din Regatul de Smarald. Regina Gossamer m-a trimis sa inmanez aceasta scrisoare regiei Celinette.
Elful a venit spre mine si s-a uitat la semnul frunzei desenat cu suc de struguri de pe scrisoare. A dat din cap aprobator si a stigat la colegul sau sa deschida poarta.
Am intrat, mergand repede si cu pasi apasati, analizand tot odata orasul. Nu mai fusesem niciodata aici, iar culoarea dominanta de albastru mi se parea absolut fascinanta. Am marit pasul, amintindu-mi ca nu mai aveam foarte mult timp la dispozitie. Am ajuns in sfarsit in fata Castelului de Safir. Am aruncat o privire scurta, apoi am intrat si am rugat pe cineava sa ma conduca spre incaperea reginei. Am ciocanit politicos de doua in usa de lemn, iar dinauntru o voce calda si dulce mi-a raspuns cu un simplu "Intra!".
-Regina Celinette! Am salutat si am facut o plecaciune in semn de resprect.
Aceasta s-a ridicat in picioare si a dat scurt din cap.
-Ce te aduce pe aici, elfa?
Am trecut direct la subiect, fara alte introduceri:
- Regina Curtii de Smarald m-a trimis sa va inmanez aceasta scrisoare.
Ea a luat-o cu miscari delicate, apoi ochii ei de un albastru hipnotizant s-au mutat de pe mine pe scrisoare. In timp ce citea, chipul ei devenea din ce in ce mai ingrijorat. S-a asejzat din nou pe scaunul din bambus si si-a dus mainile subtiri la tample. Ochii ei se miscau din noi pe foaia galbuie, recitind scrisoarea. Si-a intros capul spre mine si m-a privit pentru cateva secunde cu o expresie ciudata pe fata, apoi s-a intors din nou spre scrisoare. A inmmuiat o pana in suc de struguri , apoi a facut un semn ce reprezenta Regatul de Safir, dupa care a scris pe foaie " Accept" cu un scris deosebit de ingrijit. Fata mi s-a luminat iar pe buze mi-a aparut un zambet plin de speranta. Maiestatea Sa m-a privit si a zambit si ea. Fusese de acord sa ne ajunte sa invingem ahrienii ce amenintau sa invadeze Taramul Luminii, dar in special Regatul de Smarald, acceptase alinta pe care regina mea i-o ceruse.
-Multumesc! i-am spus, privind-o cu ochii plini de recunostinta.
-Ai grija, tanara elfa!
Am facut din nou o plecaciune, iar ea a dat din nou din cap, zambind. Am parsit incaperea reginei si m-am indreptat spre iesire. Credeam ca sunt singura pe coridorul lung, insa am auzit niste pasi grabiti si apasati ce se indreptau spre mine. M-am oprit si am asteptat. Si in sfarsit mi-am dat seama cine era:
-Yu'Mina!
-Yassuna!
Am tipat amandoua si ne'am imbratisat tare. Prietena mea din copilarie, Yu'Mina, cea care a fost alaturi de mine si m'a ajutat sa tec peste decesul mamei. Venea ori de cate ori cineva din regatul ei venea in al nostru in scopul comertului. Nu am mai vazut-o de 6 ani si imi era intradevar dor de ea. S-a schimbat foarte mult. S-a mai inaltat si corpul i s-a dezvoltat bine, iar acum e mult mai frumoasa decat imi aduceam eu aminte. Atat de frumoasa incat ramaneai fara respiratie atunci cand priveai in ochii ei senini si adanci. Parul ei albastrui deschis crescuse mult, acum ajungandu-i pana la mijloc, iar bretonul si alte doua suvite ii mangaiau fata neteda. Eram de aceeasi varsta, iar la fel ca si mine si ea devenise arcas in regatul sau.
-De indata ce am auzit ca unul din cavalerii Regatului de Smarald a venit aici am plecat spre poarta, iar acolo am rugat garzile sa imi dea mai multe detalii. Mi te-au descris perfect si mi-au spus ca vrei sa o vezi pe regina. Am venit imediat aici. Imi era atat de dor de tine!
Vorbise atat de repede incat ramasese fara aer.
-Si mie mi-a fost dor de tine, insa m-as fi bucurat mai mult daca situatia ar fi fost alta.
Dupa ce am zis asta, fata sa se intrista si ma privi cu afectiune.
-Yassuna, imi pare rau pentru cele prin care trece poporul tau, insa vreu sa sti ca voi fi mereu alaturi de tine...
-Ei bine, acum ca regina Celinette vrea sa ne ajute, chiar poti fi alaturi de mine, desi nu ma incanta ideea de a te pune in pericol.
Dupa ce am spus astea am chicotit usor, ceea ce a mai inveselit-o si pe ea si a chicotit odata cu mine. Vedeam pe fata ei ca se bucura sincer ca regina lor era de partea noastra si ca isi dorea nespus de mult sa ma ajute. Stia ca eu voi participa la lupta si voia sa lupte alaturi de mine, sa ii invingem impreuna pe ahrieni, sa fim din nou ca doua surori, asa cum eram cand eram mici.
-Mi-ar placea sa mai stau, insa chiar nu e timp. Sunt atatea de facut si...
-E in regula! Haide, te conduc pana la iesirea din oras.
Era putin mai inalta decat mine, asa ca mi-a pus o mana dupa umeri, iar eu o tineam de mijloc si am mers asa pana la iesire. Cand am ajuns m-a imbratisat strans inca odata, apoi ne-am luat la revedere. Lacrimile imi intepau ochii, dar ma abtineam. Stiam ca am sa o revad in curand si ma bucuram din cauza asta.
Nu am mai pierdut vremea si am plecat din nou spre Regatul de Smarald, pe acelasi drum pe care am venit.
Poze:
Yassuna: http://i444.photobucket.com/albums/qq169...assuna.jpg
Yu'Mina: http://media.photobucket.com/image/anime...rl.jpg?o=1
Sucul de struguri l'am pus in loc de cerneala:D :))...
Capitolul 2
Am ajuns in sfarsit la Raul de Cristal. Elementul ce despartea Regatul de Smarald de Regatul de Safir. Am sarit cu usurinta peste el si m-am indreptat spre poarta imensa ce pazea mandra orasul. Una dintre garzile ce stateau de paza a coborat de pe zidul ce piatra si a venit spre mine.
-Cine esti? ma intrebat el serios.
-Yassuna, din Regatul de Smarald. Regina Gossamer m-a trimis sa inmanez aceasta scrisoare regiei Celinette.
Elful a venit spre mine si s-a uitat la semnul frunzei desenat cu suc de struguri de pe scrisoare. A dat din cap aprobator si a stigat la colegul sau sa deschida poarta.
Am intrat, mergand repede si cu pasi apasati, analizand tot odata orasul. Nu mai fusesem niciodata aici, iar culoarea dominanta de albastru mi se parea absolut fascinanta. Am marit pasul, amintindu-mi ca nu mai aveam foarte mult timp la dispozitie. Am ajuns in sfarsit in fata Castelului de Safir. Am aruncat o privire scurta, apoi am intrat si am rugat pe cineava sa ma conduca spre incaperea reginei. Am ciocanit politicos de doua in usa de lemn, iar dinauntru o voce calda si dulce mi-a raspuns cu un simplu "Intra!".
-Regina Celinette! Am salutat si am facut o plecaciune in semn de resprect.
Aceasta s-a ridicat in picioare si a dat scurt din cap.
-Ce te aduce pe aici, elfa?
Am trecut direct la subiect, fara alte introduceri:
- Regina Curtii de Smarald m-a trimis sa va inmanez aceasta scrisoare.
Ea a luat-o cu miscari delicate, apoi ochii ei de un albastru hipnotizant s-au mutat de pe mine pe scrisoare. In timp ce citea, chipul ei devenea din ce in ce mai ingrijorat. S-a asejzat din nou pe scaunul din bambus si si-a dus mainile subtiri la tample. Ochii ei se miscau din noi pe foaia galbuie, recitind scrisoarea. Si-a intros capul spre mine si m-a privit pentru cateva secunde cu o expresie ciudata pe fata, apoi s-a intors din nou spre scrisoare. A inmmuiat o pana in suc de struguri , apoi a facut un semn ce reprezenta Regatul de Safir, dupa care a scris pe foaie " Accept" cu un scris deosebit de ingrijit. Fata mi s-a luminat iar pe buze mi-a aparut un zambet plin de speranta. Maiestatea Sa m-a privit si a zambit si ea. Fusese de acord sa ne ajunte sa invingem ahrienii ce amenintau sa invadeze Taramul Luminii, dar in special Regatul de Smarald, acceptase alinta pe care regina mea i-o ceruse.
-Multumesc! i-am spus, privind-o cu ochii plini de recunostinta.
-Ai grija, tanara elfa!
Am facut din nou o plecaciune, iar ea a dat din nou din cap, zambind. Am parsit incaperea reginei si m-am indreptat spre iesire. Credeam ca sunt singura pe coridorul lung, insa am auzit niste pasi grabiti si apasati ce se indreptau spre mine. M-am oprit si am asteptat. Si in sfarsit mi-am dat seama cine era:
-Yu'Mina!
-Yassuna!
Am tipat amandoua si ne'am imbratisat tare. Prietena mea din copilarie, Yu'Mina, cea care a fost alaturi de mine si m'a ajutat sa tec peste decesul mamei. Venea ori de cate ori cineva din regatul ei venea in al nostru in scopul comertului. Nu am mai vazut-o de 6 ani si imi era intradevar dor de ea. S-a schimbat foarte mult. S-a mai inaltat si corpul i s-a dezvoltat bine, iar acum e mult mai frumoasa decat imi aduceam eu aminte. Atat de frumoasa incat ramaneai fara respiratie atunci cand priveai in ochii ei senini si adanci. Parul ei albastrui deschis crescuse mult, acum ajungandu-i pana la mijloc, iar bretonul si alte doua suvite ii mangaiau fata neteda. Eram de aceeasi varsta, iar la fel ca si mine si ea devenise arcas in regatul sau.
-De indata ce am auzit ca unul din cavalerii Regatului de Smarald a venit aici am plecat spre poarta, iar acolo am rugat garzile sa imi dea mai multe detalii. Mi te-au descris perfect si mi-au spus ca vrei sa o vezi pe regina. Am venit imediat aici. Imi era atat de dor de tine!
Vorbise atat de repede incat ramasese fara aer.
-Si mie mi-a fost dor de tine, insa m-as fi bucurat mai mult daca situatia ar fi fost alta.
Dupa ce am zis asta, fata sa se intrista si ma privi cu afectiune.
-Yassuna, imi pare rau pentru cele prin care trece poporul tau, insa vreu sa sti ca voi fi mereu alaturi de tine...
-Ei bine, acum ca regina Celinette vrea sa ne ajute, chiar poti fi alaturi de mine, desi nu ma incanta ideea de a te pune in pericol.
Dupa ce am spus astea am chicotit usor, ceea ce a mai inveselit-o si pe ea si a chicotit odata cu mine. Vedeam pe fata ei ca se bucura sincer ca regina lor era de partea noastra si ca isi dorea nespus de mult sa ma ajute. Stia ca eu voi participa la lupta si voia sa lupte alaturi de mine, sa ii invingem impreuna pe ahrieni, sa fim din nou ca doua surori, asa cum eram cand eram mici.
-Mi-ar placea sa mai stau, insa chiar nu e timp. Sunt atatea de facut si...
-E in regula! Haide, te conduc pana la iesirea din oras.
Era putin mai inalta decat mine, asa ca mi-a pus o mana dupa umeri, iar eu o tineam de mijloc si am mers asa pana la iesire. Cand am ajuns m-a imbratisat strans inca odata, apoi ne-am luat la revedere. Lacrimile imi intepau ochii, dar ma abtineam. Stiam ca am sa o revad in curand si ma bucuram din cauza asta.
Nu am mai pierdut vremea si am plecat din nou spre Regatul de Smarald, pe acelasi drum pe care am venit.
Poze:
Yassuna: http://i444.photobucket.com/albums/qq169...assuna.jpg
Yu'Mina: http://media.photobucket.com/image/anime...rl.jpg?o=1