Predestined paths

[Minnie]

Hellăăăăăău! Cred că v-am înnebunit cu asta, darrrrrr :X thanx a lot for all your support :X it means a lot to me! Aștept în continuare părerile voastre legate de absolut orice! Sper să vă placă și acest capitol, cu toate că eu nu prea sunt mulțumită de el. . . Enfin!
Well. . Ăăă. . La sfatul/cererea cuiva ( : - '' ) , am făcut un alt moment ceva mai hot.. Deeeci: (+16) - (+18) :D

Lectură plăcută! :*

Cap 24: Londra

Zori zilei s-au ivit mai repede decât mă așteptam. Razele calde ale Soarelui își făceau loc printre draperi, mângâindu-mi fața parcă îndemnându-mă să mă trezesc, iar cântecul păsărilor era precum un ceas deșteptător la care, din păcate, nu aveam butonul de „stop” la îndemână. M-am ridicat alene în șezut, căscând și frecându-mă somnoroasă la ochii. Am privit spre blondul meu care dormea dus, strângând perna sub cap în timp ce cearșaful îi lăsase la vedere bustul gol. Era atât de dulce. L-am sărutat scurt pe obraz și m-am ridicat din pat încercând să nu fac mult zgomot. Am luat prosopul ce zăcea pe jos din seara trecută și mi l-am înfășurat în jurul trupului, apoi am căutat prin dulap ceva de îmbrăcat. M-am rezumat la o rochiță bleumarin de vară cu bretele subțiri, partea de sub sânii căzând liberă pe corp, lungă până deasupra genunchilor. Mi-am ghidat pași spre baie pentru a face un duș reconfortant după o noapte nebună. Am intrat în cabină, lăsând picăturile calde de apă să-mi purifice corpul, deși urma atingerilor lui Eduard rămânea intactă și încă o mai simțeam vie.
Am vrut să opresc robinetul, o dată ce terminasem de îmbălsămat, dar o mână ceva mai rece ca a mea m-a oprit să fac acest lucru. Fusesem atât de prinsă în gândurile mele în legătură cu cele întâmplate noaptea trecută că nici măcar nu am auzit ușa deschizându-se și închizându-se la loc. Și-a lipit trupul gol de al meu, înconjurându-mă cu brațele din spate. Am înghițit în sec și auzeam clar ticăiturile inimi de parcă aș fi numărat cu voce tare.
- Doar nu vrei să mă plictisesc singur aici, nu?
A șoptit în timp ce își plimba buzele pe gâtul meu coborând tandru spre umăr. Simțeam cum obraji îmi iau foc și eram, într-un fel sau altu, stânjenită de apariția blondului. Da, cu o seară înainte mă făcuse a lui și mă văzuse goală pe de-a întregul, dar pe lângă faptul că fusese mai mult întuneric decât lumină în încăpere, îmi trebuia timp să fiu mai degajată în preajma sa atunci când n-aș fi purtat nimic.
- Relaxează-te! m-a sărutat scurt pe obraz, probabil simțindu-mi încordarea. Nu trebuie să îți fie rușine de mine, mai ales cu un așa corp.. Să fi nebun și tot să-ți placă! a surâs ceea ce m-a făcut involuntar să zâmbesc auzind afirmația sa.
M-a mușca delicat de lobul urechii, trecându-și limba peste forma dinților săi. Instinctiv am tremurat ușor, lăsându-mi capul pe spate, într-o parte, parcă invitându-l să-și continue jocul. Mâinile lui au alunecat pe abdomenul meu, una din ele coborând spre partea sensibilă a oricărei femei, pe când cealaltă continuând să urce spre curbura sânilor. O, Doamne! Am vrut să-i blochez „drumul” , dar eram prea vulnerabilă sub atingerile lui.
- Edi, nu.. Pot să intre în cameră și chiar să ne audă..
Am spus pe un ton rugător ce nu mă îndupleca nici măcar pe mine, barem pe el care ajunsese să mă cunoască mai bine decât o făceam eu, uneori.
- Nu prea cred. a rânjit satisfăcut. Le-am văzut pe geam plecând la cumpărături și doar știi că le cam uită Dumnezeu pe acolo!
Cu pricepere, degetele sale au început să-și facă de cap în zona mea intimă și treptat, respirația întreruptă mi se transforma în gemete tot mai prelungite. M-a eliberat din încătușarea brațelor sale cât să mă întoarcă cu fața spre el și să mă proptească de peretele cabinei, în timp ce eu m-am agățat de gâtul său trăgându-l mai aproape. Gura sa a căutat-o pe a mea contopindu-se într-un sărut plin de pasiune, limba lui pătrunzând cu ușurință în lăcașul meu umed, gustând lacom și mângâind leneș fiecare colțișor știut atât de bine. Între timp, Eduard și-a prins mâinile pe sub fundul meu și m-a ridicat în brațe, iar eu i-am înconjurat șoldurile cu picioarele. L-am simțit cum m-a pătruns, dar nu a mai durut atât de mult ca prima dată, eram mai multă plăcere și totuși de neajuns. Sânii mi se ridicau și se lăsau în jos în ritmul respirației mele întrerupte și mișcărilor pe care blondul le făcea tot mai accelerate. Îmi băgasem adânc unghiile în carnea lui, în timp ce icneam și gemeam de plăcere.
Apa caldă a continuat să ne purifice trupurile pe tot parcusul acelei ore de amor. Mi-am descolăcit picioarele din jurul taliei sale când mi-a dat drumul din brațe, lipindu-și corpul de al meu. Își ținea brațele de o parte și de alta în dreptul umerilor mei, sprijinindu-se în ele. Îmi simțeam sânii presați de bustul lui bine sculptat în timp ce ne priveam pătrunzător în ochii. Doamne! Mă îndrăgosteam iar și iar de el, era comoara mea, sufletul meu, aerul fără de care n-aș putea trăi. Am chicotit, sărutându-l scurt pe buze.
- Ce? m-a întrebat nedumerit, încă gâfâind.
- Cugetam la diferite chestii.. am răspuns absentă. Cred că ar fi timpul să ieșim.
Am schimbat subiectul, împingându-l ușor afară din cabină și urmându-l.
- Ce „chestii”?
L-am privit, apoi am întors capul spre locul unde mai devreme îmi propusesem un duș liniștit, dar Edi avusese grijă să-mi „strice” planurile.
- Vreo fantezie de-a ta? am zâmbit, rotindu-mi ochii prin încăpere.
- Se poate zice și așa. a spus râzând acoperindu-și goliciunea cu un prosop. Treci încoace! m-a tras de mână în brațele sale puternice.
- Uh! Alta?
- Nu. a răspuns pe același ton amuzat înfășurându-mă într-un prosop alb și pufos. N-ai face față, scumpo! mi-a scos limba.
- Hai, nu zău!
- Zău!
L-am ciupit drept pedeapsă, dar pe naiba dacă a funcționat! M-a luat în brațe pe sus și m-a dus până în dormitor unde m-am schimbat în rochița bleumarin, iar el și-a luat o pereche de pantaloni scurți deschiși la culoare și în sus un maieu negru.
Am coborât la parter unde cele două dame tocmai își făceau apariția pe ușa de la intrare cu pungile imense și probabil grele de cumpărături. Eu și Edi am sărit în ajutorul acestora, cărând „bagajele” până în bucătărie și apucându-ne să despachetăm, iar când am terminat ne-am distrat gătind. Da, era chiar amuzant să-l vezi pe Ed chinuindu-se să nu dărâme ceva în încercarea lui de a mă ajuta, dar totodată simpatic precum un copil dornic să învețe lucruri noi. Am avut o după-amiază pe cinste ca și restul zilelor ce au urmat.
Desigur, nu au lipsit nici măcar micile certuri dintre mine și blond. Deh, nu există relație perfectă, nu? Am mai fost la câteva concerte alături de prietenii noștri, iar eu și Anna am încercat din răsputeri să îl cuplăm pe Adi cu Nico. Aproape că am reușit, mai rămânea doar ca ei să-și facă „temele” și cât de curând presimțeam că îi voi vedea de mână. Speram asta, mai ales că șatenul chiar merita să fie fericit, iar din câte observasem și Nicoleta renunțase la iluziile false ce și le clădise cu privire la iubitul meu. Această schimbare de situație mă făcea, poate, să o sufăr puțin mai mult pe roșcată. Dar nu aveam de gând să îi spun asta, doar nu vreau să i se urce prea mult la cap, nu?!
Carmen și Cami m-au învățat numeroase rețete de prăjituri și să fac diferite feluri de mâncare, în principal cam ce prefera mofturosul de Ed. Prin acele „lecți” descoperisem faptul că mie chiar îmi plăcea să gătesc și că cele mai dificile preparate sunt foarte ușor de făcut.

Ultimele săptămâni din vara se scurseseră atât de repede căci nici nu mi-am dat seama că în mai puțin de jumătate de oră trebuia să părăsim Edinburgh și să ne întoarcem în Londra. Cele două doamne, Camelia și Carmen, au încercat să ne convingă să mai rămâne, dar cam era timpul să-i mai dăm o mână de ajutor fratelui meu la firmă și pe lângă asta se apropiau cursurile la facultate ce vor începe în octombrie.
Pentru o zi de septembrie era destul de cald. Razele Soarelui încercau să încălzească totul în jur făcându-și loc printre nori ce se plimbau liberi pe cerul senin, iar vântul adia clătinând crengile copacilor și ridicând frunzele ce se așternuseră pe iarbă precum un covor. Cu toate astea, mă îmbrăcasem cu o pereche de blugi închiși la culoare strânși, iar în sus o bluză gri ușor decoltată, pe când prietenul meu preferase niște jeanși și un tricou vernil cu desene pe el.
Cu o zi înainte de plecarea noastră, ne-am luat rămas bun de la noi prieteni pe care mi făcusem datorită lui Edi. Ne împărțisem tot felul de cadouri drept amintire până ne vom revedea. Mă atașasem foarte mult de ei și cu siguranță le voi simți lipsa, în special Annei și lui Adi, dar nici o grijă căci vom păstra legătura telefonic.
- Cred că suntem gata!
L-am auzit pe Edi trântind ultimul bagaj în mașină, apoi închizând ușa de la portbagaj.
- Oh! Dragilor, să nu uitați asta! V-am pus niște sendvișuri și ceva de băut pentru drum.
A ieșit bruneta din casă grăbită cu un coș în mână frumos aranjat ca pentru picnic. După expresia blondului îmi dădeam seama că nu prea era încântat de astfel de.. „tratamente” . De cele mai multe ori spunea că se simte prea cocoloșit, dar mie mi se păreau chiar drăguțe astfel de „atenți” având în vedere că mi-au lipsit..
- Mulțumim frumos, Carmen! Sunt sigură că ne vor fi de mare ajutor. am spus, ignorând cu totul gestul lui Ed.
Aceasta mi-a oferit o îmbrățișare caldă căreia i-am răspuns, apoi am sărutat-o pe ambi obraji, după aceea aplicându-i același ritual și Cameliei urându-ne toate cele bune. Le apreciam și respectam din tot sufletul și deși nu o luasem încă din loc, abia așteptam să le revăd. Pe timpul șederi mele au avut grijă să nu îmi lipsească absolut nimic, să nu mă simt în plus ci din contră, ca și cum aș fi fost o membră veche a acestei familii. Ajunsesem să țin enorm de mult la ele, iar prin gesturile și tratamentele lor îmi demonstrau că îmi împărtășau sentimentele și că mă îndrăgeau la fel de mult.
Am lăsat coșul cu bunătăți pe bancheta din spate a mașinii cât timp Eduard și-a luat rămas bun de la cele două dame. A trebuit să-l împing puțin de la spate să facă asta, altfel el s-ar fi mulțumit doar cu o simplă urare.
- Gata, mamă, că îmi iei tot bronzu! a protestat acesta, dar șatena i-a ignorat afirmația umplându-i obraji cu sărutări, expresia feței lui amuzându-mă teribil.
- Sper să treceți mai des pe aici. Poate data viitoare vine și fratele tău, Ale! Cami și-a întors privirea către mine, scoțând la iveală un zâmbet ce îmi era atât de familiar. Să îi transmiți salutări din partea noastră.
Am afirmat din cap drept răspuns.
- De fapt.. am început ca după un moment de gândire. Vă așteptăm pe la noi de sărbători! În familie. am ridicat din umeri, surâzând și clipind des din gene.
- Bună idee!
L-am văzut pe Edi dând aprobator din cap.
- Acum, hai să o luăm din loc că avem o groază de mers!
Zis și făcut! Iar după alte câteva urale, am urcat în automobil.
Drumul până la Londra a durat în jur de 4-5 ore din cauza aglomerației. Deja mândrul Soare se ascundea în asfințiți când am oprit în fața cabanei sale. Am coborât din mașină pentru a lăsa bagajele blondului, apoi urma să ne ducem la mine. A scos din portbagaj ce era al lui și ne-am îndreptat spre intrare. A aprins becul pe hol, după ce am pășit înăuntru. A verificat fiecare încăpere asigurându-se că totul era la locul lui. Casa era neschimbată și destul de ordonată, bine poate doar praful ce se depusese dar nu îl puneam la socoteală. Deocamdată.
- Se pare că nici un hoț nu a trecut pe aici să îți facă și ție puțin curat. am chicotit.
M-am trântit pe spate în patul moale din camera sa, petrecându-mi mâna peste lenjeria rece de un albastru pal și destul de catifelată. Ed mi s-a alăturat imediat, oftând ușor.
- S-a întâmplat ceva?
M-am ridicat, sprijinindu-mă într-un cot în timp ce îl priveam. S-a întors cu fața spre mine absent, cuprinzându-mi degetele de la mâna liberă între ale sale.
- Mă gândeam.. a răspuns într-un târziu, făcând o altă pauză. Ăăă.. Alex? Ce ai zice dacă ți-aș propune să te muți cu mine?
A zâmbit sărutându-mi mâna, iar mie mi-au trebuit câteva secunde bune să procesez ce a spus ca mai apoi să-mi revin. M-am ridicat mecanic în șezut în mijlocul patului, iar el m-a urmat. Am tras adânc aer în piept, apoi l-am dat afară sunând ca un oftat prelung. Simțeam cum inima îmi pulsează de parcă m-ar fi îndemnat să strig în gura mare „Da!”, dar raționamentul meu spunea cu totul altceva. Ochii noștri s-au intersectat și am putut vedea un strop de speranță ce se ascundea în smaraldele lui pictate cu un albastru aparte.
- Edi.. Eu.. am înghițit în sec lăsând capul în jos. Nu voiam să-l dezamăgesc sau să înțeleagă greșit ezitarea mea.
- Nu vrei, nu? m-a întrebat, iar eu am dezaprobat din cap privindu-l temătoare. Dar.. De ce? Crezi că nu ți-ar fi bine cu mine sau că o să îți lipsească ceva? Că dacă asta e problema Ale, o să am eu grij..
- Nu, scumpule! l-am întrerupt prizându-i fața în palme și apropindu-i chipul de al meu. Nu asta e problema.. Problema sunt eu! Știi cât de independentă sunt și aș vrea ca pentru început să fiu capabilă să mă descurc singură.. Dacă aș accepta acum asta, mi-aș călca în picioare principile și chiar orgoliu. Înțelege-mă, te rog! Altfel nu pot fi..
Surprinzător, buzele sale s-au arcuit într-un zâmbet dezvelindu-și dantura perfectă, apoi mi-a sărutat prelung fruntea.
- Sincer, mă așteptam la un refuz din partea ta, cu toate că am sperat ca altul să fie răspunsul.
Și-a trecut tandru degetele peste obrazul meu, dezmierdându-mi pielea și provocându-mi totodată fiori în tot corpul, un sentiment de care speram că nu voi scăpa niciodată.
- Dar asta nu înseamnă că o să mă dau bătut în a te convinge. a chicotit făcându-mi semn cu ochiu.
- Nu prea cred că o să îți reușească, dar fie, cum vrei tu! Îmi place să văd când te agiți. am spus pe un ton amuzat ridicând din sprâncene.
A deschis gura probabil să mai comenteze ceva, dar nu l-am lăsat căci l-am apucat de tricou trăgându-l și mai aproape de mine, buzele noastre unindu-se într-un sărut. Un „joc” știut atât de bine, dar mereu nou și plin de pasiune.
La scurt timp am rupt sărutul, căci trebuia să ne îndreptăm spre locuința mea. Ne-am dezmeticit, apoi am părăsit cabana blondului urcând în automobil. În mai puțin de 40 de minute ne aflam deja în fața casei mele. Andreei și lui Cosmin nu le spusesem când ne întoarce cu gândul să le facem o surpriză. Dar din câte se părea, nu doar noi am încercat asta pentru că pe locul din fața garajului unde îmi lăsam eu deobicei mașina se afla un alt autoturism și aș putea spune destul de scump, după marcă și design. Ce ciudat.. Nu îmi aminteam să-l fi auzit pe Cosmo că vrea o altă mașină, dar cine știe cât de tare l-au afectat insolațile vara asta.
În timp ce Eduard se chinuia singur cu bagajele mele, deoarece a spus că nu are nevoie de ajutor, eu am luat-o înainte spre intrare. De afară vedeam lumina aprinsă în sufragerie, deci cu siguranță cei doi erau acasă. Ce bine! Chiar înainte să pun mâna pe clanță, ușa s-a deschis, în fața mea făcându-și apariția un bărbat înalt, o persoană necunoscută mie. Ce naiba, am greșit casa?
- Trebuia să anunți și tu că vi, să fiu și eu „pregătit” cu ceva, bella!
Vocea îi era destul de răsunătoare, baritonală și am putut distinge o ușoară ironie cu privire la cele spuse. Ce mă șoca, de fapt, era familiaritatea din gesturile sale. Ori avea el probleme serioase cu capul ori eu chiar am uitat unde stau, și mă îndoiam că eram atât de uitucă. Îl priveam total nedumerită, dar se pare că domnul aici de față nu băga acest lucru de seamă.
- Eh! Mă revanșez eu. a continuat zâmbind. Ah, e benvenuta, scumpa mea logodnică!
- Scumpă ce? am țipat, trezindu-mă din cugetări.
Ca drept răspuns, m-a prins cu o mână de talie proptindu-mi trupul de al său și fără alte cuvinte și-a lipit buzele de ale mele.

Ce dracu' însemna asta?