Predestined paths

[Minnie]

@Blue Bluegen: Hei! multumesc pt replay si ma bucur enorm ca iti place >:D< imi cer scuze pt intarziere, dar nah scoala este de vina >.<, anyway sper sa iti placa si aces capitol si celor care citesc!:*

o mic avertizare in legatura cu acest capitol (+15) -nu de alta, dar sa nu am probleme :D
Astept parerile voastre!:X Lectura placuta!

Cap 17: Eroul meu

- Gata! Acum putem sa plecam. mi-a spus barbatul blond din fata mea imediat ce a incuiat usa de la depozit.
- Multumesc mult, Edi! Raman datoare pana imi recapat masina din revizie.
- Hei, stai linistita! Oricand. m-a batut pe umar prieteneste in timp ce ne indreptam spre iesirea din cladire.
Terminasem programul la firma ceva mai devreme, un lucru deja obisnuit vinerea. Am urcat pe locul din dreapta, iar el pe cel al soferului. Il rugasem sa ma duca la Robert acasa. Venise cu doua zile mai devreme din cantonament si nu imi daduse macar un semn de viata ca sa ma anunte. Aflasem asta de la o prietena ce mi-a spus ca l-a vazut prin oras. Nu am crezut-o la inceput, asta pana cand l-am vazut chiar eu. Sa nu mai vorbesc de zilele cat a fost plecat. Trecusera aproximativ doua saptamanii in care Robi mi-a demonstrat cat de mult tine la mine si cat de rau ii pare ca nu putem vorbi, prin simplu fapt ca nu a dat nici macar un sms. O dovata de iubire adevarata! Cred ca mai ironica de atat nu puteam fii... Priveam in gol pe geam gandindu-ma nervoasa la lucrurile astea. Desi nu am avut o perioada tocmai placuta si de cele mai multe ori tipam si ma crizam din orice lucru, prietenii apropiati, in special Eduard, mi-au fost alaturi si mereu au avut grija sa ma bine dispuna. Nu pot sa inteleg de unde a avut blondul atata rabdare sa nu ma plesneasca, cel putin altii asa ar fii actionat. Cred ca de teama sa nu ne certam foarte rau, o lasase mai moale cu tachinatu si cand spun asta, ma refer la gesturile mult prea tandre pentru o simpla prietenie. Cu toate astea, ma bucura ca a stiut cand sa se opreasca. Aveam multa nevoie sa-mi pun gandurile si sentimentele in ordine.
Scartaitul provocat de o frana brusca m-a trezit din „visare” anuntandu-ma ca am ajuns la destinatie. Fusesem foarte tacuta pe tot parcursul drumului. Am oftat. I-am multumit inca o data, acesta raspunzandu-mi printr-un simplu „cu placere!”. Chiar inainte sa cobor din masina, Ed m-a prins de mana intocandu-ma cu fata spre el.
- Vin sa te iau? m-a intrebat usor ingrijorat. Am chicotit la gestul lui.
- O sa chem un taxi. Stai linistit! Nu ai de ce sa iti faci griji. si-a dat ochii peste cap de parca nu stiam despre ce vorbesc.
- Ma suni daca ai nevoie de ceva! tocmai voiam sa protestez cand degetul sau aratator a facut contac cu buzele mele. Nu te-am intrebat, ti-am zis! tonul ii era enervant de serios.
Stiam cat de incapatanat era asa ca am preferat sa ma las pagubasa si sa nu ma mai contrazic. Am iesit din masina dupa ce l-am sarutat scurt pe obraz. Vantul rece de afara m-a facut sa tremur usor. Eram imbracata intr-o fusta de blugi ce imi venea cu o palma mai sus de genunchii, egari negrii pe dedesupt, sus purtam o bluza cu maneci trei sferturi inchisa la culoare si pe deasupra aveam un palton. Ed a luat-o din loc derapand, in timp ce eu m-am indreptat spre cabana satenului. Nu-l anuntasem ca vin si cu toate ca ma asteptam la ceva nu prea placut, speram sa nu am parte de o asemenea „surpriza”. Soneria era stricata, asa ca am ciocanit. In zadar! Nimeni nu mi-a raspuns. Am apasat pe clanta, iar spre surprinderea mea usa era descuiata asa ca am intrat. Mi-am lasat paltonul in cuier si m-am descaltat de cizme. Auzeam niste rasete din camera lui Robert. Hmm... m-am incrutat. Deci era pana la urma cineva acasa. M-am indreptat sfioasa spre sursa chicotelor care se auzeau din ce in ce mai pronuntate. Am deschis usa, iar in acel moment am impietrit. Nu imi venea sa cred ce vad cu proprii mei ochii. Trageam aer in plamanii incercand sa-mi stapanesc o eventuala izbucnire. Pe langa toata dezordinea din camera in care erau imprastiate sticle de bere, vin si chiar sampanie (se respectau, nu gluma!), presupusul meu prieten era in pat cu o blonda, pe jumatate dezbracati. Iar blonda aceea nu era nimeni alta decat stearsa de Lavinia. In momentul cand m-au vazut, au sarit speriati dupa hainele aruncate. Ma tradase! Ma tradase cu ea! Tremuram de nervi, iar primul instinct pe care l-am avut a fost sa imi infig mana in parul ei blond si ondulat dand-o afara din camera.
- Esti o curva imputita! am tipat la ea in momentul cand i-am dat drumul ramanand in pumn cu cateva fire de par. Iesi inainte sa ramai cheala. incercam sa ma calmez, dar ea ma privea usor socata de gestul meu ceea ce ma scotea din sarite si mai rau. Iesi, am spus! a tresarit, intorcandu-mi spatele si grabindu-se spre iesire.
Am auzit-o cum a injurat printre dinti, dar pentru mine nu valora nimic tot ce iesea din gura ei. Mi-am intors privirea spre Robert. Nu apucase decat sa-si ia o pereche de pantaloni pe el ramanand la bustul gol. Dupa felul in care se uita la mine, se pare ca nu ii placuse tratamentul pe care i l-am aplicat „amicei” sale. M-am apropiat de el, iar in secunda urmatoare palma mea a facut contact cu obrazul sau facandu-l sa-si intoarca putin capul spre dreapta. Si-a dus o mana alene spre locul ce se inrosise deja.
- Esti un nesimtit! Noi doi am terminat-o din momentul asta! Acum, aici si definitiv!
M-am intors cu spatele spre el dand sa plec, dar m-a prins brutal de brat obligandu-ma sa-l privesc. Duhnea ingrozitor a alcool, iar expresia fetei sale nervoase ma speria.
- Nu te-a satisfacut destul fraierul ala de Edi de esti intr-o dispozitie asa proasta? In cazul asta te rezolv eu, nu-i problema. i-am mai dat o palma, facandu-l sa-si intoarca capul spre stanga.
M-a prins de ambele incheieturi ale mainii, strangandu-ma tare. Am scos un icnet caruia satenul nu i-a dat importanta. Am incercat sa ma smucesc si sa ma zbat, dar era prea puternic in comparatie cu mine.
- Ce crezi, ca nu am aflat ca ai dormit la el dupa ce ai plecat de la mine. De te dai mare virgina si cand colo te futi cu cine apuci! Cine stie prin patul catora ai trecut. Eu nu am facut altceva decat sa-ti platesc cu aceeasi moneda. Doar un prost statea pe „bara” si te astepta atata timp.
Simteam cum fiecare cuvant ma seca pe dinauntru. Durea ca dracu’! De ce ma simteam in halul asta? Doua lacrimi s-au prelins usor pe obrajii mei rosii, pierzandu-se la baza barbiei. De ce plangeam? Nu merita sa sufar pentru tot ce mi-a facut! Din acel moment, baiatul asta nu mai insemna nimic pentru mine.
- Esti un prost! Ed nu s-a atins niciodata de mine, are prea mult bun simt spre deosebire de alte persoane. a marait la aluzia facuta, strangandu-ma mai tare. Robert, da-mi drumul ca ma doare! am spus pe un ton ce voia sa fie serios si impunator.
M-a privit patrunzator in ochii pret de o clipa ca mai apoi sa afiseze un zambet din care nu puteam deduce nimic bun. In secunda urmatoare si-a incolacit bratele in jurul meu, apoi si-a strivit buzele intr-un mod brutal de ale mele. Mirosul si gustul de alcool imi provocau greata si nu numai, ci si gestul in sine. Faptul ca era luat de bautura nu ii aducea nici o scuza pentru toate lucrurile care le facea sau le zicea fara sa se gandeasca la sentimentele mele. In momentul acela simteam doar dezgust pentru persoana sa. M-am zbatut si la scurt timp a rupt sarutul pe care a trebuit sa-l suport obligata.
- Ce zici daca ai face o comparatie intre mine si „papa lapte” - Ed? Asa de distractie, care ti-o trage mai bine?! Poate mai faci si alte observatii, stii tu, care are ...
- Taci! am tipat intrerupandu-l. Nu imi vine sa cred langa cine am pierdut aproximativ 3 ani din viata mea. Esti un mare nenorocit! Acum da-mi drumul, nu vreau sa te mai vad! am incercat din nou sa ma eliberez din stransoare, dar in zadar.
- S-o crezi tu, papusa! mi-a spus pe un ton sigur. Inca sunt putin infierbantat de cand mi-ai stricat siesta si am chef de putina distractie cu tine, desigur. a ras batjocoritor.
Il uram! Il uram din toata inima! Ma speriau vorbele sale si faptul ca trecuse deja la fapte, tragand fara nici o retinere de hainele mele. Fara sa stau pe ganduri, l-am lovit cu genunchiul in picior astfel slabind stransoarea in care ma tinea. A inceput sa se vaite si sa injure de toti sfintii. M-am smucit si am fugit spre usa de la intrare in timp ce mi-am scos mobilul din buzunar. N-am apucat sa vad pe cine apelez, caci am simtit cum o iau inapoi fiind trasa violent de par. Am scapat telefonul din mana in momentul cand satenul m-a intors cu fata spre el. Lacrimile au inceput sa-mi curga siroaie pe obrajii rozalii si tremuram din toate incheieturile. Un val de frica parca mi-a strapuns corpul cand simteam saruturile si atingerile lui brutale pe trup.
- Robert, te rog, opreste-te! tipam, iar vocea rugatoare imi era inabusita de suspine. Faci o mare greseala! Te rog, de dragul iubirii pe care mi-ai purtat-o, nu imi face asta. O sa ma distrugi definitiv. hohotele de plans rasunau ca un simplu ecou in comparatie cu rasetele sale pline de dispret.
- De parca tie nu iti place. Asa jalnic e idiotul ala?! Iti garantez ca te vei simti mult mai bine cu mine, iubito!
- Nu, nu, nuuu! am tipat in momentul cand a tras de bluza mea rupand-o, apoi a aruncat-o undeva pe jos.
Tremuram. Ma privea precum un pradator isi priveste prada, de parca din secunda in secunda ar sari pe mine si m-ar devora fara pic de remuscare. In sus ramasesem doar in sutienul negru. Mi-am dus mainile in dreptul sanilor incercand sa ma acopar, dar mi le-a indepartat la scurt timp prizandu-ma de incheieturi.
- Ia te uita, ce mi-ai ascuns tu atata timp! a dat dezaprobator din cap. Ai fost o fetita foarte rea, iar pentru asta vei fii pedepsita! a ranjit apoi a inceput sa imi sarute gatul, sanii muscandu-ma puternic pe alocuri.
Plangeam, tipam si ma zbateam. Simteam cum frantura de putere pe care o mai aveam ma lasa la greu. Nimic din gesturile mele nu il induplecau. Facea mici pasi spre dormitorul lui in timp ce ma tinea strans aproape de el si ma obliga sa-l urmez. S-a dezechilibrat usor din cauza tocului de la usa, iar eu am avut ocazia perfecta sa-l imping. Am auzit o busitura urmata de niste injuraturi cand m-am refugiat in camera colegului sau de cabana. Proasta miscare, dar in acele momente nu mai gandeam la „rece”. Am cautat cu privirea prin incapere dupa ceva cu care puteam bloca usa inafara de fortele mele ce erau deja la limita. Trei lovituri puternice mi-au intrerupt sirul gandurilor. Eram disperata.
- Te lasi greu sau vrei s-o facem la Marius ca e mai curat?!
Nu i-am raspuns si cred ca acest lucru l-a enervat mai rau, caci a inceput sa se impinga in usa. Desi am incercat sa ii barez intrarea, fara prea mult efort Robert se afla deja in camera brunetului. M-a luat in brate pe sus si m-a aruncat in patul mare de doua persoane, punandu-se peste mine. Mi-a prins intr-o stransoare dureroasa ambele maini deasupra capului, iar fusta de blugi mi-a fost indepartata brutal lasandu-mi cateva zgarieturi pe corp. Ma saruta lacom pe gura, gat si sanii, in timp ce mana lui coborase intre coapsele mele. Am strans puternic din ochii cand mi-am dat seama ce urma sa faca. Suspinele mele nu incetasera nici o secunda. Acum imi dadeam seama ce incapatanata am fost! Cosmin a avut tot timpul dreptate, de ce nu l-am ascultat?! In fond.. cred ca imi meritam acel „tratament”. Daca am fost o idioata de la inceput, macar sa fiu pana la capat. Voiam sa renunt sa ma mai zbat si sa ma las in voia sortii, cand am auzit niste pasii apoi un marait nervos. La scurt timp greutatea satenului a disparut, urmata de un zgomot provocat de cazatura acestuia.
- Sa nu te mai atingi niciodata de ea, nenorocitule! a tipat.
O, Doamne! Cunosteam vocea asta. M-am ridicat cu greu in sezut. Privirea imi era incetosata din cauza lacrimilor care nu incetasera sa-si faca aparitia pe obrajii rosii, de aceasta data de bucurie. Eduard statea in tocul usii rasufland greu si puteam citi ura in ochii lui albastrii. El.. El venise pentru mine! Ma salvase de o bruta! Era eroul meu! Nu stiu cum am reusit, caci am strabatut distanta dintre noi foarte usor si repede, aruncandu-ma in bratele sale. Nu imi pasa ca eram aproape dezbracata, voiam doar sa ma scape de acel cosmar. Si-a dat camasa in dungi gri jos si mi-a pus-o pe umerii goi, blondul ramanand intr-o bluza de aceeasi culoare. Cu un gest tandru si-a plimbat delicat degetele pe chipul meu in timp ce ma privea ingrijorat, speriat poate pentru ce as fii putut pati daca nu sosea la timp.
Momentul ne-a fost intrerupt cand a primit pe neasteptate un pumn in obrazul drept din partea lui Robi, de care uitasem complet pentru cateva secunde. Impactul l-a facut sa se izbeasca cu capul de perete. Am vrut sa-i sar in ajutor lui Ed, dar am fost aspru impinsa din drumul satenului proptindu-ma in sifonier. Am putut observa pe chipul blondului o dara de sange in coltul gurii ce se prelingea spre barbie si inca una in dreptul sprancenei stangi.
- Parca ti-am spus sa nu te mai atingi de ea?! s-a rastit nervos, apoi i-a intors lovitura cu mai multa forta caci satenul nu s-a mai ridicat de jos.
Cred... cred ca lesinase. Cel putin sper sa nu fie mai mult de atat.
- O sa supravietuiasca, stai linistita! m-a asigurat vazandu-mi expresia fetei plina de ingrijorare.
- Ihi.. am inghitit in sec. Dar tu.. Esti ranit. am spus impacientata apropiindu-ma de el cu gandul sa-i curat ranile. A ras usor. Ma intreb, de unde mai avea dispozitie pentru asta?
- Sunt bine. Haide, sa mergem!
Fara sa astepte un raspuns din partea mea, Edi m-a luat in brate pe sus si m-a dus la masina sa. Desigur ca imi luase si lucrurile cu care venisem la Robert, ma rog, care mai erau inca in buna stare. Tot ce mi se intamplase mi se parea atat de ireal... Eram de-a dreptul socata. Speram ca din minut in minut ma voi trezi in patul meu mare crezand ca totul a fost un vis urat. Mult prea urat! Nu puteam concepe cum o persoana se poate schimba dintr-o data. Eram atat de adancita in gandurile mele caci m-am trezit la realitate abia in momentul cand am fost luata in brate si dusa in casa.
- C-Ce facem aici? am intrebat aproape soptind, privind in gol.