Predestined paths

[Minnie]

@Bambilici: mersik ca ai trecut pe ici si de comm>:D< ma flatezi prea mult :">:* iar "soarta" nu a fost destul de cruda sa-l lase pe Ed sa dea coltu :))
Multumesc si celor care au "aruncat" un ochii pe ici :D, sper sa va placa in continuare ^^

Lectura placuta!

Cap 15: „Mister” rezolvat

O lumina puternica imi batea in ochii. Ma dezorienta. Am incercat sa ma misc, dar simteam cum fiecare particica din corpul meu ma durea, sa nu mai vorbesc de cap. Parca a detonat cineva dinamita chiar pe el. Am inceput sa-mi masez tamplele cu ambele maini. In zadar. Si lumina de afara...ah! La dracu’! I-am zis de atatea ori lu’ Cosmin sa nu imi mai desfaca jaluzelele inainte sa ma trezesc. Cu greu mi-am deschis ochii privind in jur. Un birou pe care se afla un laptop, un fotoliu langa o masuta ce sustinea televizorul si la capul patului deoparte si de alta cate un dulap. OK... Cu siguranta asta nu era camera mea, dar unde ma aflam? Ce naiba am facut aseara?! Cu greu m-am ridicat in sezut in mijlocul patului. Dormisem in blugii si in sus aveam un tricou barbatesc, negru si foarte larg. Parfumul asta...Parfumul asta e a lui...
- Edi! am spus cu glas tare dandu-mi o palma peste frunte. Gatul imi era uscat, iar vocea ragusita. Cred ca glumesti?! am tusit.
In minte mi-au aparut toate lucrurile care s-au intamplat cu o seara inainte. Unde ma aflam cand m-a sunat Cosmo, cum am ajuns acasa la Eduard, cum m-am apucat prosteste de baut. Eram o persoana destul de rationala si stiam ca bautura nu duce la nimic bun si totusi am continuat. De acolo sirul gandurilor le aveam in ceata. Stiam ca el s-a intors si ca... ei bine, ca m-am lasat prada instinctelor. Parca devenise o obisnuita ca eu sa impart cu el cele mai intime saruturi si ce saruturi... Simteam un gol placut in stomac, numai gandindu-ma cat de apropiati am fost. Mai apropiati decat am fost vreodata cu Robert. Si totusi, ma irita faptul ca nu imi puteam aminti exact tot ce s-a petrecut. Mintea imi era precum o carte cu pagini lipsa.
Am tresarit, trezindu-ma la realitate din marea mea dilema in momentul cand am auzit clanta usii apasandu-se usor. Am apucat de pilota si am tras-o peste mine, nemiscandu-ma din aceea pozitie. Oricum, am actionat mult prea tarziu sa mai am timp sa ma intind si sa par ca si cum nu m-am trezit inca. Adevarul era ca nu ma simteam destul de pregatita sa-l infrunt dupa cele intamplate. Am auzit cand a lasat ceva pe dulapul din stanga, apoi s-a asezat pe pat aproape de mine. A tras de patura, dezvelindu-ma. Mi-am lasat capul in jos, parul ciufulit manganindu-mi usor fata.
- ’Neata! De fapt ar trebui sa spun buna ziua, caci e deja ora pranzului! a chicotit, dar eu nu i-am raspuns nici macar printr-un gest. Cum te simti? Ti-am facut un ceai cald si ti-am comandat ceva de la restaurant.
Mi-am scuturat capul in semn de multumesc si parca obrajii mei prinsesera o culoare rosiatica. Intr-un fel era placut sa vezi cum celor din jur le pasa atat de mult de tine... A oftat. Mi-a cuprins barbia cu o mana facandu-ma sa-l privesc. Inima parca mi-a stat in loc cand i-am intalnit acei ochii de un albastru pur. Parul blond si des ii era ciufulit ca intotdeauna ce ii dadea un aer inocent de copil. Cu usurinta puteam citi pe chipul sau ingrijorare. Am incercat sa ma dau inapoi, dar oasele imi erau amortite si parca inghetasem in aceea pozitie.
- De ce nu te uiti la mine? tonul ii era bland, dar in acelasi timp si serios
- N-Nu pot... mi-am mutat capul spre dreapta, dar m-a facut din noul sa-l privesc.
- De ce?
- Pentru ca nu pot, pentru ca ma simt mizerabil! ochii mi se inundasera de lacrimi, iar vocea incepuse sa-mi tremure in timp ce ridicasem putin tonul. M-am purtat exact cum s-ar purta o usuratica, dar eu nu sunt asa, eu nu fac lucruri de genul asta. Nu vreau sa crezi ca sunt o tar...dar nu am mai putut continua, caci degetul lui aratator a facut contact cu buzele mele.
O lacrima mi s-a prelins pe obraz, lasand in urma sa o dara umeda. De ce plangeam, nici eu nu stiam... Cu un gest finut, mi-a mangaiat chipul. Era atat de dragut cum se uita la mine, mai ca l-as fii sarutat!
- Nici macar o secunda nu m-am gandit in felul acela la tine. mi-a spus calm. Nu mi-ai dat motive si amandoi stim foarte bine chestia asta. Scoate-ti ideea asta prosteasca din cap si vreau sa vad un zambet! a suras molipsindu-ma.
Am oftat multumita de cele auzite. Parca imi luase o piatra de pe inima. M-a imbratisat scurt, apoi mi-a dat cana fierbinte de ceai si am sorbit din ea fara sa protestez. Ma bucuram ca nu aducea in discutie motivul pentru care aseara eram intr-o stare destul de avansata in betie. Faptele vorbeau mai mult de la sine decat trebuiau si chiar nu imi venea sa cred ce gandesc, dar nu imi pasa.
- Si, poti sa-mi explici cum s-a produs confuzia? am spart sfioasa tacerea ce se asternuse, iar el a ras usor.
- Pai.. initial chiar trebuia sa fiu in acel avion. am inghitit in sec. Dar niste prieteni aveau drum aici si am preferat sa merg cu ei decat sa ma duc singur. Cand l-am sunat pe Cosmin, inafara faptului ca era exagerat de fericit si mi-a cerut explicatii, mi-a spus ca tocmai vorbise cu tine si ca ti s-a inchis telefonul...

~FLASHBACK~

- Cu siguranta a ramas fara baterie. mi-a spus castaniul. O sa incerc sa o mai sun, dar daca afli ceva de ea sa nu eziti sa ma anunti. Sunt putin ingrijorat sa nu faca ceva stupid...
- Linisteste-te, omule! Stii foarte bine ca Alex nu e asa.
Ne-am salutat si am terminat convorbirea apasand pe butonul rosu. I-am trimis un mesaj in caz ca isi deschide mobilul curand, sa ma apeleze. Oare ce o face? Imi era un dor nebun de bruneta, imi lipsise enorm zambetul ei cu care imi insenina zilele. Nu am reusit sa vorbim nici macar prin intermediul celularului din cauza ca imi pierdusem vechea cartela si cu greu am reusit sa recuperez o parte din agenda. Abia plecasem de la mama. Acum se simtea mult mai bine. Eram pe drum, in masina lui Darius, un roscat cu ochii verzi. Un prieten din copilarie. El si ceilalti doi din automobil. Bogdan, un tip cu parul saten spre roscat si ochii caprui, ceva mai supraponderal decat restul, statea alaturi de mine pe bancheta din spate. Celalalt tip, Ciprian sau Cips cum il porecleam, brunet cu ochii negrii si purta ochelarii. Era la fel de hiperactiv ca mine, daca nu chiar mai rau. Baiatul asta chiar avea lipici la fete, de mic concuram cu el la acest capitol.
- Un biscuite? mi-a intins satenul punga, dar l-am refuzat. E cel mai bun remediu cand esti agitat, sa stii! spuse cu gura aproape plina.
- Poate pentru tine, grasule. Nu si pentru noi. s-a intors de pe locul din dreapta Cips razand. Oricum, Ed, nu te-am mai vazut de mult asa agitat pentru o puicuta. Cred ca dintr-a sasea cand ti se pusese pata pe Betty, de la clasa alaturata. E ceva de capul ei?
- Da, pe langa asta mai are si un gagic.
- Ohooo! au exclamat cu toti. Ai intrat in "gradina" altuia, frate. s-a auzit vocea roscatului.
- Asta ca n-am trecut eu pe acolo. a spus brunetul mandru.
- Esti tu prost! Ea nu e ca toate tarfele cu care umbli, e diferita. i-am taiat-o nervos.
- Uuu! Usor tigrule, nu te agita mai mult decat prevede legea. Oricum, nici a ta nu e. i-am zambit cu subinteles, rotindu-mi ochii prin imprejur. Inca..?! a adaugat de parca ar fii stiut ce gandeam.
- Nu imi place deloc privirea asta a ta! a dezaprobat din cap Bogdan.
Eh , ce pot sa spun.. Ma cunosteau prea bine si stiau ca atunci cand imi puneam ceva in cap, nimeni si nimic nu putea sa ma opresca sa fac asa cum vreau, in acest caz sa obtin ce vreau. Partea ciudata era ca acum nu mai era doar un simplu moft. De data aceasta chiar eram dispus sa merg pana in panzele albe pentru ea.
Intre timp subiectul nostru s-a deviat spre alte lucruri inafara de fete. Se laudau ca tocmai si-au gasit un apartament de inchiriat in centru orasului. Vor sta acolo pana vor termina facultatea, cel putin. Nu prea se gandeau serios in ceea ce vor face in viitor, mai putin Darius care era ceva mai calculat. Profitau la maxim de frumusetile vietii fara sa le pese de consecinte.
O frana brusca m-a trezit la realitate anuntandu-ma ca am ajuns. In fata cabanei, langa masina mea era inca un mini-jeep negru foarte cunoscut, iar inauntru am putut observa lumina aprinsa
- Ale?! am tipat uimit cand mi-am recuperat bagajul din portbagajul tovarasului meu.
- Opa! Ai musafiri. Venim si noi sa o cunoastem? a intrebat brunetul pregatit din moment in moment sa sara din masina.
- Taci din gura Cips! s-a rastit catre tanar roscatul, constient ca in momentul de fata nu aveam nevoie de alti oaspeti. Ed, baiete, ne auzim la telefon! i-am multumit, am strans mainile si am plecat.
Am intrat in casa si am observat cu stupoare ca usa nu era incuiata. Pe hol erau imprastiati un palton si o pereche de pantofii. Ce naiba s-a intamplat aici? Am trantit trolerul si m-am dus in sufragerie, apoi in bucatarie. Trei cutii de bere golite deja si o a patra jumatate pe jos. Panicat, am fugit in camera mea. Am rasuflat usurat. Statea in sezut in mijlocul patului si ma privea la randul ei. Era precum un ingeras. Parul brunet ii era ciufulit, iar maieul albastru ii punea in evidenta formele bine accentuate. Ce imi placea cel mai mult la ea, ca se axa pe naturalete. Poate ca intr-o zi ma va privi cu altii ochii...

~END FLASHBACK~

- ... si dupa ce ai adormit, te-am imbracat cu un tricou de-al meu, apoi l-am sunat pe frate’tu. I-am spus ca te simti rau si ca dormi la mine. A vrut sa vina sa te ia, dar l-am convins sa nu o faca.
A sfarsit blondul de povestit. Imi tineam capul in palme. Inca ma simteam penibil dupa cele intamplate si ca ma gasise beata la el in camera. Ma rog, semi-beata. Sunt asa o iresponsabila uneori. Ma uimesc singura!
- Multumesc ca nu i-ai spus tot lu’ Cosmo! M-ai salvat de la un dezastru international. am chicotit privindu-l in ochii.
- Crede-ma, nu doar pe tine, ci si pe mine! am ras. Inca ceva, a spus ca vine aici spre seara, iar ca sa nu te dea disparuta din nou trebuie sa te gaseasca la mine! a chicotit Eduard.
Mi-am dat ochii peste cap. I-am cerut mii de scuze ca il deranjez atata timp, dar Edi nici nu a vrut sa auda de asa ceva. Era prea scump si amabil! Am savurat restul pranzului povestind diferite intamplari petrecute cat nu ne-am vazut. M-am bucurat cand mi-a spus ca starea sanatatii mamei sale este mult mai buna si ca pe langa asta, Ed ii povestise de mine. Incepuse deja sa ma indrageasca desi nu ne cunosteam personal. Mi-am zis ca atunci cand voi aveam ocazia o voi vizita impreuna cu el. Cand am terminat de mancat am strans si am spalat vasele sub protestele enervante ale blondului, apoi am facut putina curatenie. Cand am vrut sa ma schimb in hainele mele, am zarit semnul de pe san amintindu-mi ca era un mic cadou de la Eduard si ce era mai rau, aveam bluza decoltata. Sa nu mai vorbesc de alte cateva vanatai proaspat achizitionate.. Uof! Am luat inapoi pe mine tricoul negru al blondului.
- Credeam ca te-ai schimbat deja. spuse baiatul ce tocmai intrase in camera. Haide, ca te las, asta in caz ca nu exista a doua varianta si anume sa raman! a ridicat din sprancene cu subinteles.
- Nu este nevoie. am scos limba jucas. Aseara mi-a facut o vizita un tantar pe doua picioare si mi-a lasat niste urme de dinti pe san. am chicotit, iar el a inceput sa rada.
- Dar ce zici de asta? si-a ridicat tricoul alb pe care il purta, lasand la vedere abomenul sau plat si un mic semn in partea dreapta. Ti se pare cunoscut? mi-am intors privirea rosind, de parca eram complet nevinovata.
Zgomotul provocat de sonerie ne-a intrerupt, din fericire, conversatia. Ed a fugit din incapere, invitand oaspetii inauntru. Cand am ajuns in sufragerie unde se facusera comozi, surprinsa am observat ca era prezenta toata gasca de nebunii: Cosmin si Deea, Ioana si Andrei. Ne-am salutat, imbratisat si pupat de parca nu ne-am vazut de anii de zile, desi sincera sa fiu chiar asa parea. In centrul atentiei desigur ca era Eduard. M-am dus in bucatarie si m-am intors de acolo cu niste pahare si o sticla de suc. Ce senzatie stranie... Ma simteam de-a casei. Am chicotit la acest gand. Dupa lungi, chiar imense, discutii in care i-am lamurit pe fiecare cum s-au petrecut lucrurile si dupa ce m-am chinuit mai mult de o ora sa-i explic lui Cosmo ca eu si Edi nu suntem impreuna si ca nu s-a intamplat „ceva” cu o noapte inainte, ei au considerat ca e timpul sa plece. Nu oriunde, ci la discoteca. Spuneau ca aveau nevoie de relaxare totala.
- Porumbeilor, voi nu vreti sa veniti? ne-a intrebat Andrei in momentul cand se indreptau spre usa de la intrare.
Eu una nu aveam chef de iesit, preferam sa fac altceva si cu altcineva. Mi-am tintit privirea spre blond care la randul lui se uita spre mine. Ne-am zambit, apoi ne-am intors capetele spre grupul de patru persoane.
- Poate data viitoare. i-am raspuns facandu-i cu ochiul.
- Atunci i-ati lucrurile sa te duc acasa, Ale. mi-a stricat bro’ planurile. Trebuie sa iau masina ta, pentru ca acum am venit cu Andrei. am oftat.
- Hei, dar o pot duce eu mai tarziu! s-a auzit imediat vocea blondului ce era precum un colac de salvare pentru mine.
- Perfect! si-a dat cu parerea si Ionici facandu-ne sa o atintim toti cu privirea, ea zambind larg si clipind des din gene.
- Stiu si eu...frate’miu nehotarat ca intotdeauna. Ne analiza pe amandoi din cap pana in picioare ridicand o spranceana. Bine, fie! Dar vezi sa ai grija ca e sorm..
- Hai anu’ asta si lasa discursurile plictisitoare pentru altadata! l-a tras Deea de mana iesind pe usa. Alex, cheile de la casa ti le-am lasat pe masuta de la cuier!
- Multumesc! Distractie placuta!
In sfarsit casa se eliberase de „aglomeratie”. Am strans paharele de suc si le-am spalat. Apoi cand am terminat m-am dus in camera lui Ed unde se afla si acesta uitandu-se la televizor foarte captivat de actiune.
- Deci, ce facem?