Predestined paths

[Minnie]

@Yuki4ever: multumesc ca ai trecut pe aici si pt aprecieri>:D< cat despre Edi , am avut eu grija ca Ale sa nu ramana fara el:X
@marya: multumesc din nou ca esti mereu prezenta si cu un comm, nu doar asa :> si stai linistita ca sunt alte motive prin care Robi se va desprati de Ale :-"
@Kagome: well thanx again for stoping buy>:D< si stai lin nu ai de ce sa iti ceri scuze ca ai intarziat ^^:*! si da, poti sa-l omori pe Robert >:):))
Multumesc si celor care au lasat comm-uri, dar le-au fost sterse, cat si celor care citesc si le place ficul^^

Si acum, nextu'! Lectura placuta!

Cap 14: Tot raul spre bine

- Avionul cu care Eduard se intorcea s-a prabusit! Nimeni nu a supravietuit. a zis pe nerasuflate ultima fraza, scapand un suspin.
- Poftim?!

Am inghintit in sec. Mi-am dus mana in dreptul stomacului si am strans in pumn bluza cu putere. Am simtit, la propriu, cum mi-a picat cerul in cap. M-am prabusit in patul din camera lui Robert si m-am ghemuit, strangandu-mi genunchii la piept. Aerul nu mai voia sa intre in plamanii, iar inima parca incetase sa mai bata sau... cel putin eu nu realizam ca poate doar mintea mea se rupsese de aceste simturi. Voiam sa plang, sa tip, sa urlu, dar tot ce faceam era sa privesc absenta pe geam. Afara se lasase intunericul si vedeam cum fulgii de nea coboara agale din cer. Prosteste, am inceput sa rad.
- Oh, haide Cosmin! Inceteaza cu gluma ca nu e amuzant deloc. Dami-l pe Edi la telefon!
Cu siguranta era o gluma, cel putin nu cred ca puteam percepe vestea mai mult de atat. Nu puteam, nu vroiam. Speram sa bufneasca in hohote de ras din moment in moment si sa-mi zica „te-am pacalit, din nou!” asa cum o facea si in copilarie. Pe atunci eram foarte naiva si mereu am fost o prada usoara pentru glumele fratelui meu mai mare. Ce ironie! Se pare ca nici pana astazi nu m-am schimbat, caci pe neasteptate lacrimiile au inceput sa-mi inunde ochii negrii, apoi sa se elibereze si sa-mi scalde obrazul.
- Ale...
- Haide, te rog! l-am intrerupt. Uite, recunosc ca ti-a reusit si de data asta. Promit ca nu il retin mult, doar vreau sa-l salut! vocea imi tremura si ma stapaneam cu greu sa nu-mi pierd cumpatul.
- As vrea sa pot, dar...a fost tot ce am putut auzi caci telefonul mi s-a inchis. Baterie idioata, acum te-ai gasit!
Trebuia sa ajung acasa! Mi-am sters lacrimile cu repeziciune si am iesit din camera. Baietii nu doar ca se leganau pe picioare, cica ei dansau, dar acum trecusera si la vocalize. I-am spus lui Rob ca trebuie sa plec fara sa ii explic de ce. Oricum nu a dat prea mare importanta acestui lucru la fel ca si Marius, apoi am salutat-o pe Laura, singura ce mai era inca treaza. Mi-am luat paltonul din cuier si am iesit val vartej pe usa. Am pornit motorul masinii si am mers in jur de 10-15 minute dupa care am ajuns la strada principala. Vag, mi-am amintit ca daca faceam dreapta la numai cateva case departare as fii ajuns la cabana blondului, la Ed...Oh, da! Cheia! Cheia o aveam la mine. Am cotrobait prin geanta dupa ea si am gasit-o in buzunarul „ascuns” in care o lasasem. Nu spusesem la nimeni ca imi daduse o copie, iar acum aveam nevoie sa fiu singura si cu siguranta nu s-ar fii gandit sa ma caute acolo. Nu am stat prea mult pe ganduri, ci m-am lasat purtata de instincte si in loc sa fac stanga sa o iau spre casa, am luat chiar drumul opus.
Cand am ajuns, am parcat masina langa a lui. Cred ca innebunisem, caci imi venea sa intru in ea. De ce a trebuit sa ia un avion, cand putea sa-si ia propriul automobil? De ce? Pana sa ajung in dreptul usii, m-am impiedicat de cateva ori, dar asta probabil din cauza toacelor si a beznei totale. Am descuiat si am intrat inauntru, fara sa incui usa la loc. Interiorul era frumos amenajat, nici foarte incarcat, dar nici foarte simplu. Ma aflam in holul principal, pe dreapta era sufrageria. Acesta se continua facand stanga chiar inainte de bucatarie ce se afla in capat, formand parca un „L”. In celalalt capat al holului era baia, iar pe stanga era camera sa. Mi-am aruncat pantofii si paltonul pe hol, iar din cauza parchetului am aluncat si am cazut in genunchii. Am incercat sa ma ridic, dar n-am reusit decat sa ma lovesc din nou. Lacrimile incepusera sa-mi curga siroaie pe obrajii, iar in linistea ca de mormant din incapere se auzeau doar suspinele mele infundate. De nervii am inceput sa lovesc podeau cu pumnii si sa ii strig numele.
- Te urasc! am inceput sa tip ca si cum vorbeam cu El. Te urasc, ca ai plecat si m-ai lasat singura! Ma auzi? am izbucnit in hohote de plans.
M-am izbit de peretele rece ramand lipita de el. Imi strangeam genunchii la piept de parca erau niste persoane si incercam sa imi gasesc alinarea, dar lacrimile nu incetau...Simteam o gaura pe dinauntru ce se mareste si imi provoca un sentiment de agonie de nesuportat. Incepeam sa regret ca nu am fost mai apropiata de el, ca nu am fost mai mult decat prieteni. Nu stiu de ce ma simteam asa, cert era ca astfel de ganduri imi strabateau mintea si multiple imagini cu momente petrecute impreuna. Am stat in acea pozitie ceva vreme, nu stiu cat, caci pierdusem notiunea timpului.
Amortisem atat de rau ca nu imi mai simteam corpul. M-am ridicat alene clatinandu-ma si m-am indreptat spre bucatarie. Am aprins becul si am deschis frigiderul. Inafara de bautura nu avea nimic altceva. Am chicotit, nu stiu de ce. Am luat o cutie de bere si m-am asezat pe un scaun la masa. Niciodata nu mi-a placut berea, dar acum...ce mai conta? Am dat-o peste cap si am terminat-o fara sa rasflu. Mi-am mai luat una, si inca una, pe care le-am terminat la fel de repede, iar la a patra deja simteam ca nu mai pot si nu am reusit sa o termin. I-am dat drumul jos, iar cutia s-a rostogolit pe gresia rece imprastiind lichidul galben. Am luat-o din loc si m-am indreptat spre camera blondului sau fosta camera... Eram atat de ametita ca m-am lovit de doua ori in tocul de la usa. Parca totul se invartea cu mine. Cred ca...Cred ca ma imbatasem. Nu am reusit sa gasesc intrerupatorul, dar era de ajuns si lumina de pe hol. Mi-am dat jos bluza de deasupra si am aruncat-o undeva prin camera, ramanand doar in maieul albastru ce imi venea mulat pe corp. Simteam ca nu mai am aer si ca totodata imi este foarte cald. M-am trantit in pat, stand ca si la Robert, ghemuita. Nu mai aveam lacrimi sa plang. Respiratul imi era greoi. Am inchis ochii sperand ca o sa uit, cel putin pentru un moment.

Un scartait puternic provocat de o masina m-a facut sa tresar. Inca eram ametita, caci cu greu am reusit sa ma ridic in sezut. Am auzit usa de la intrare deschizandu-se si apoi inchizandu-se la loc. Respira greu. S-a dus mai intai in bucatarie, apoi a venit in camera lui. L-am vazut. Statea in tocul usii si se uita placut surprins spre mine. Suradea. Oh, Doamne! Si acea privire care ma ingheta. Oare visam? Oare mintea mea „bolnava” de-al revedea a putut concepe ceva atat de real? A vrut sa aprinda lumina, dar s-a razgandit. Si-a dat geaca jos si a pus-o pe un fotoliu ramanand intr-o camasa gri, apoi s-a asezat in pat langa mine. Nu-l scapam din priviri. Imi era teama sa si clipesc ca poate ar fii disparut. Nu ma interesa daca era o simpla iluzie, un vis, voiam sa-l vad, sa-l simt aproape de mine cu orice pret. In acel moment ma simteam ca si cum as fii fost dependenta de un drog, iar in acest caz el ar fii fost drogul. Am tras adanc aer in piept si i-am putut mirosii parfumul imbietor, parfumul specific lui.
- Alex, nu ma asteptam sa te gasesc aici! a spus pe un ton ce exprima bucurie si uimire in acelasi timp. Am vorbit mai devreme cu Cosmin, era ingrijorat ca nu stia de tine. Mi-a povestit confuzia care s-a creat. a ras usor. Doamne, nu pot sa...deja nu mai auzeam nimic din tot ce spunea.
In acel moment, vocea parca ii era un clinchet de clopotei. Il priveam hipnotizata. Mi-am trecut limba peste buze si am inchitit in sec. Parca ademenita de „ceva”, mi-am intins mana si i-am mangaiat obrazul. Nu visam! El era chiar acolo, langa mine. Sanii se ridicau si se lasau in jos in acelasi ritm cu respiratia mea sacadata.
- Hei, ma asculti? m-a trezit blondul, curpinzandu-mi mana intra sa.
Mi-am „scuturat” putin capul de ganduri, apoi i-am zambit usor pervers privindu-l in ochii. Simteam nevoia sa fac „ceva”, imi lipsise atat de mult de parca nu as putea sa ma mai satur de prezenta lui si totusi nu era de ajuns. Trebuia sa ma asigur ca bautura luata la bord nu imi juca feste. L-am apucat cu ambele maini de camasa, mai jos de guler si l-am tras brusc foarte aproape de chipul meu. In secunda urmatoare l-am sarutat scurt pe buze, ca mai apoi sa-i urmaresc reactia. Era atat de dulce cand ma privea total dezorientat de gestul meu!
- Ale, cat naiba ai baut?! O sa ma omoare frati’tu...si-a lovit fruntea cu palma. Pentru ce isi facea el griji...
- Oh! mi-am dat ochii peste cap. Taci odata si saruta-ma! l-am prins din nou de camasa luandu-l mai aproape de mine.
L-am privit pentru o secunda, apoi mi-am strivit buzele de a le sale. M-am lasat pe spate in patul mare de doua persoane si l-am tras dupa mine. Din cauza ca l-am luat pe neasteptate, nu a apucat sa se sprijine in maini si a cazut peste mine provocandu-mi o usoara durere. Am gemut stins, apoi am inceput sa rad prosteste. A incercat sa se ridice, dar m-am agatat cu ambele maini de gatul lui, sarutandu-l. L-am muscat usor de buza, apoi mi-am introdus cu usurinta limba in gura lui. Mi-a raspuns la sarut, limba lui duelandu-se acum cu a mea. M-am desprins cand am simtit ca raman fara aer, continuand sa-i sarut obrazul si apoi gatul, lasand in urma o dara umeda. Si-a aprobiat gura de urechea mea. Am tresarit usor cand i-am simtit rasuflarea calda pe piele.
- Vrei sa ma provoci? Sunt barbat si am instinctele mele, sa stii! mi-a soptit, chicotind.
- Numai gura e de tine! i-am raspuns pe acelasi ton.
- A, da?
- Atunci, treci la fapte!
Pe chip i s-a intiparit un zambet pervers. Si-a apropiat nasul de al meu si apoi buzele. Mi-am trecut usor buzele peste ale lui. Erau atat de moi, de mari si perfecte, abia ma abtineam sa nu il sarut. Si mintea imi dansa. Limba mea se juca cu coltul buzelor lui si ii placea, caci imi zambea si ma saruta. Ii absorbeam buzele si ma apasam pe cea de jos, iar el ma saruta si imi mangaia buzele cu degetele. Mi-am simtit inima pulsand ca nebuna, voind parca sa se strecoare printre dinti si sa bata in ritmul inimii sale. Il imping, rasucindu-ne, astfel ajungand deasupra lui, cu picioarele deoparte si de alta a trupului sau. Ma priveste lacom cum imi inlatur maieul, ramanand in sutienul negru. In timp ce ii tin gura ocupata cu a mea, apuc cu ambele mainii de camasa sa si trag de ea. Am auzit zgomotul provocat de nasturi in momentul cand s-au ciocnit de podea. Ma uimeam de proprile-mi gesturi. L-am ajutat sa isi dea obiectul vestimentar jos, aruncand-l undeva prin camera, acesta ramanand la bustul gol. Ah, da! Mi-am trecut o mana pe abdomenul lui plat depunand acolo un sarut lenes. L-am simtit cum a tresarit. Am chicotit la acest gest, dar nu m-am oprit aici, ci l-am si muscat. S-a incordat. Cu o mana m-a prins de gat, sarutandu-ma pe buze. S-a rasucit si a ajuns din nou deasupra mea. A inceput sa ma sarute tandru pe gat „adulmecandu-mi” mirosul.
- Joci dur, a? Dar eu joc si mai dur! mi-a soptit, ca mai apoi sa-si infiga dintii in zgarciul urechii mele.
- Ah! am gemut involuntar si un fior placut mi-a strabatut sira spinarii.
Mai apoi a coborat cu buzele spre unul din sanii, muscandu-ma. Am scos un sunet fara vlaga. Ah, la naiba! O sa-mi ramana semn, mi-am spus in gand. Si-a trecut limba peste acel loc, lipidu-si buzele de semnul in forma dintilor sai. In acelasi timp, mana lui se „plimba” libera pe trupul meu urcand dinspre piciorele mele spre abdomen si curbura saniilor. Tremuram sub atingerile lui reci pe pielea mea calda, o senzatie placuta, euforica. Nu imi mai pasa de nimic, acum, in starea asta, voiam mai mult. In momentul de fata, ratiunea pierduse in fata instinctelor si pentru prima oara, nu imi mai pasa de consecintele faptei mele. Am simtit cum degetele lui au atins delicat deschizatoarea sutienului.
- Aham... am raspuns la o intrebare nerostita scotand aerul din plamanii.
Cu o simpla miscare am auzit un clic si am simtit cum pentru un moment stransoarea a disparut, dar la fel de repede a reaparut. S-a asezat pe pat langa mine. Se uita in sus distrat. Din nou dadea inapoi si acum, cand chiar nu m-am opus sa continue.
- Nu! a spus gafaind, parca citindu-mi gandurile.
- De ce nu? vocea imi era aproape stinsa. Credeam...credeam ca ma iubesti..
Cu o miscare fulgeratoare si-a intors capul spre mine. Ochii lui albastrii ma priveau cu blandete si chiar as putea spune dragoste. Poate gandeam aiurea, dar acea privire imi facea inima sa imi bata mai tare si sa se opreasca in acelasi timp, sa-mi taie respiratia si sa-mi inghete sangele in vene. Mi-am lasat capul in jos, dar blondul mi-a cuprins barbia cu mana, facandu-ma sa-l privesc din nou.
- Tocmai, pentru ca te iubesc! mi-a zambit si acelasi lucru am facut si eu.
M-am apropiat de el, ghemuindu-ma la pieptul sau. Si-a incolacit bratele in jurul meu, apoi a tras pilota peste trupurile noastre.
- Mi-ai lipsit enorm, Edi! Sa nu mai pleci, daca asta inseamna sa nu ma iei si pe mine.
- Promit! m-a sarutat pe crestetul capului, iar la scurt timp am fost prinsa in mrejele unui somn adanc.