Predestined paths

[Minnie]

@Kagome: multumesc ca ai trecut pe aici si pt replay>:D<, sper sa iti placa in continuare! Robert e un mare .... [-( cat despre pupicul pt Ed a zis ca iti trimite si el tie chiar doi, pe obraz ca altfel e geloasa Ale:)):*
@Japan Lover: multumesc din nou ca ai trecut pe ici cu un comm:*, poate in continuare chiar se intampla la ce te-ai gandit tu, cine stie;))...aa si inca ceva, in legatura cu mesajele care le-ai lasat in plus, data viitoare da-mi un pm si te voi lamuri :)
Multumesc si celor care au trecut pe aici si le-au fost sterse mesajele, cat si celor care citesc si nu lasa replay ^^>:D<!
La Multi Ani, tuturor!^^

Am venit cu nextu', cine e superstitios stie ca nr 13 cam aduce ghinion:-"...anyway, lectura placuta!

Cap 13: Mai rau de atat nu se putea..

- Poftim? Eduard?! se rasti catre mine. Sper ca ai o explicatie si sper sa fie una buna!

Ma privea foarte serios si usor nervos asteptand un raspuns. Ma panicasem atat de mult ca nu reusam sa gasesc o scuza plauzibila sau cel putin niciunda din cele care imi veneau in minte nu erau destul de bune. Ma pierdeam in ochii lui ciocolatii. Lavinia mai ca ar fii sarit intr-un picior de fericire ca m-a „lovit” intr-un punct sensibil.
- Ha, am castigat! a tipat Ioana batand din palme.
Toti ne-am intors privirile pline de uimire spre ea, mai putin Andrei. O cunostea atat de bine incat nu avea nevoie sa-i ceara explicatii pentru fiecare nebunie de-a ei. In timp ce el o privea calm ca si cum nimic iesit din comun nu se intampla, eu ma uitam foarte nedumerita spre ea.
- Hai Alex, nu mai face pe nestiutoarea. Ce, nu vrei sa-mi dai banii? Banii de pe pariu, acela in care eu am zis ca blonda oxigenata va musca momeala ca intre tine si Ed e ceva, iar tu ai zis ca nu. atunci am inteles planul ei si am continuat micutul nostru „joc”.
- A, da! Si eu care credeam ca ai uitat de el. Asta e, ma resemnez si recunosc ca ai castigat! ma abtineam cu greu sa nu incep sa rad. Credeam ca are mai mult creier de atat, dar se pare ca m-am inselat.
- Daca incearcai sa afli cum sta treaba, nu te mai faceai de ras, „scumpete”! i-a spus rozalia blondei, facand cu degetele semnele ghilimelelor.
- Sunteti niste ipocrite! a tipat nervoasa si s-a intors cu spatele spre noi luand-o din loc, eu si Ionici bufnind in hohote de ras.
- Se mai intampla, scumpete! l-am auzit si pe Rob tipand dupa ea, ceea ce m-a facut sa ma intorc incruntata spre el.
Chiar cand ma pregateam sa ii tin o alta morala am fost intrerupta de telefonul rozaliei ce suna de zor. A terminat conversatia foarte repede. Se pare ca era mama ei, o anuntase ca tocmai sosisera acasa de la munte.
- Ale, trebuie sa plec. Am de luat o cina in familie si de discutat una alta cu ai mei. Mergem? se intoarse catre brunetul ei, acesta ridicandu-se deja in picioare. Vorbim la telefon, ok? am aprobat din cap drept raspuns.
M-a sarutat pe ambii obrajii, prietenului meu facandu-i doar cu mana, in timp ce Andrei a dat noroc prieteneste cu el.
- Salut! a spus acesta. Pa, Alexa! Ne mai vedem! m-a batut pe umar si au plecat.

Noi am mai zabovit ceva vreme discutand despre cele intamplate. L-am mustrat in legatura cu purtarea lui care pentru mine a lasat de dorit in acel moment, dar el tot nu „intelegea” ce naiba a facut gresit, considera doar ca sunt geloasa. S-o crezi tu! Am lasat-o balta, practic nu mai avea rost sa imi mai bat capul. La scurt timp am plecat si noi. L-am lasat acasa, dupa un sarut scurt am luat-o din loc indreptandu-ma spre casa mea. Pe drum am incercat din nou sa-l sun pe Edi, dar la fel ca si data trecuta telefonul il avea inchis. Cand am ajuns, i-am gasit pe Deea si Cosmin uitandu-se la un film in sufragerie. I-am salutat si am urcat la mine in camera. Dusul nu a durat mai mult de 10 minute, iar dupa ce m-am schimbat in pijamale si m-am trantit in pat, am sunat-o pe Ionici. Desigur ca mi-a tinut o morala mai plictisitoare decat cea a lui Cosmo. Considera ca Robert e prea genul de baiat „smecher” care se joaca cu sentimentele fetelor si ca daca eu nu m-am daruit lui, asta nu insemna ca nu a cautat in patul altor fete. Iar in caz ca as face acel pas cu el, e un start spre compromiterea relatiei si atunci eu as fii cea care as umbla dupa el, care m-as strofoca pentru relatia noastra. Nu voiam sa cred asta, ma agatam de putina incredere ce o mai aveam in el si in sentimentele ce cred ca le mai are pentru mine, dar avand in vedere ultimele intamplari petrecute de la mutarea mea, acestea ma faceau sa cred ca in tot acest timp fratele meu a avut dreptat. Poate nu in totalitate, dar pe deoparte cu siguranta. La mijloc mai sunt si sentimentele mele pentru blond. Nu sunt sigura daca sunt de prietenie sau ceva mai mult, dar simt ceva atat de placut atunci cand e in preajma mea, cand ma atinge, parca ma aduce intr-o stare euforica de nedescris ceva ce nu cred ca am simtit vreodata cu prietenul meu. Sunt lucruri care intr-un fel sau altul sunt dispusa sa le fac, sa risc pentru Eduard, dar pe care poate le-as regreta daca in locul blondului cu ochii albastrii precum cel mai limpede ocean ar fii satenul cu ochii caprui.
OK, gata! Mi-am pus in cap sa profit de plecarea lui Ed si sa incerc ca relatia mea cu Robi sa „straluceasca” asa cum se intampla inainte. Imi era greu sa renunt si ma gandeam in special la el, care ma asteptase atata timp. Poate ca in felul lui, chiar ma iubeste ca inainte si eu la fel, poate doar m-am lasat condusa de niste simple instincte, iluzii care din acest moment vor inceta.
Dupa lunga si aproape, nesfarsita convorbire avuta cu rozalia, am reusit sa adorm foarte repede. Zilele ce au urmat au fost foarte lungii si obositoare. Ma imparteam intre timpul petrecut la servici ce aveam mult de munca, cu facultatea, cu prietenii mei si nu in ultimul rand, cu iubitul meu. Veneam acasa doar sa dorm, caci mai nou imi invatam la birou printre picaturi sau cand ma aflam la un semafor asteptand ca acesta sa se schimbe din rosu in verde. Sincera sa fiu, era un program al nabii de obositor, dar din moment ce mi-am asumat atatea responsabilitati, nu am mai putut da inapoi caci altfel as fii parut o persoana neserioasa. Cu Robert ma intelegeam si nu ma intelegeam, dar asta era de bine...cred. Parca reveneam la felul nostru de a fii de dinainte. Incetase sa ma mai presesez de a avea relatii intime cu el, ceea ce intr-un fel sau altul mi se parea poate putin ciudat, dar nu am dat mare importanta acestui detaliu.
As fii mintit daca nu as fii recunoscut ca, involuntar sau nu, gandul imi zbura din cand in cand la Eduard. Chiar ii simteam lipsa. Am mai incercat sa-l sun, dar mereu avea telefonul inchis. Intr-o zi m-am enervat atat de tare incat am aruncat cu mobilul in peretele din camera mea. De ce nu dadea nici un semn de viata? De ce? L-am intrebat pe Cosmin daca stie ceva de el, dar nimic in plus fata de mine. Ma omora gandul ca poate nu se mai intoarce. Nu! Nu trebuie sa ma gandesc la acest lucru. Cel putin daca era asa ma anunta, si apoi m-a pus sa-i promit ca ma voi gandi la „ceva” pana ce se va intoarce...

***

In urmatoarea zi se faceau doua saptamanii de la plecarea lui Eduard, doua saptamanii in care nu am primit nici cea mai mica veste de la el. Chiar incepusem sa ma ingrijorez serios. Eram la birou. Deobicei atunci imi zbura gandul aiurea.. Tocmai imi terminam de aranjat niste dosare, caci fiind vineri plecam mai devreme de la servicii si nu ma duceam la facultate, incepand sa ma bucur in sfarsit de weekend, cand o busitura provocata probabil de o cutie mi-a atras atentia apoi o voce foarte cunoscuta se face auzita pe holurile firmei.
- Usor scumpete sa nu te lovesti!
- Oh, vai, imi cer mii de scuze! Nu te-am vazut. vocea ii era atat de falsa ca imi venea sa vars tot ce mancasem la pranz.
Am iesit din birou si surpriza mi-a fost atat de mare pe cat imi era de „placuta” cand i-am vazut pe Robert si Lavinia foarte apropiati.
- Da, cu siguranta, ai fost atat de aeriana, ca din „greseala” ai cazut in bratele lui!
Si-au intors capetele spre mine, iar eu ii priveam serioasa batand usor din picior. Blonda imi zambea satisfacuta de isprava ei. Imi venea sa o strang de gat, nu alta! Norocul ei e ca nu eram dispusa sa fac o „scena” la locul de munca si de fata cu cei care nu isi terminasera programul, dar nu as zice la fel si despre ea.
- Esti cumva...geloasa? am vrut sa-i dau replica, dar am fost intrerupa de saten.
- Hei, hei! Nu va certati pe mine. ea a chicotit apoi s-a apropiat de el in timp ce il privea cu niste ochii de catelusi. Prefacut-o!
- Multumesc, esti un scump! l-a sarutat scurt pe obraz, apoi s-a pregatit de plecare caci isi terminase programul.
M-am apropiat de Rob care nu inceta sa o masoare din cap pana in picioare. I-am aplicat o palma peste cap ce l-a facut sa tresara si in acelasi timp sa se trezeasca la realitate.
- Hei, de ce ai facut asta? m-a intrebat iritat in timp ce isi masa acel loc.
- De placere! De ce ai venit? Sa ma superi?
- Nu, iubita! Stii ca eu nu as vrea sa iti fac asa ceva. mi-a spus luandu-ma in brate si sarutandu-ma scurt pe buze. Stii ca am dat acum ceva timp comanda de o masina. am aprobat din cap. Ei bine, trebuie sa merg sa o iau! Vreau sa spun, sa mergem.
- Wouw, super! Numai putin sa-mi iau geanta.
Am fugit pana in birou si m-am intors la fel de repede. Tropaitul pantofiilor mei se auzea precum un ecou in linistea din intreprindere. Am coborat impreuna la parter si am iesit din firma indreptandu-ne spre masina mea. Am iesit din parcare urmand drumul spre firma de masinii mazda. Automobilul pe care si-l alesese era un superb model mazda 6, negru. Ruta spre cabana sa am parcurs-o fiecare cu masina lui, caci voia sa sarbatoareasca acea „minunatie” cum ii spunea si stiam ca in conditiile in care va consuma alcool, nu ma va putea aduce acasa. Dupa ce am parcat, am intrat inauntru. Se pare ca Marius stia de toata treaba asta si pregatise o masa plina cu aperitive, bunatati si desigur, bautura, nu doar sucuri naturale. Mi-am lasat paltonul in cuier, ramanand doar intr-o bluza cu dungi subtiri albe si albastre, decoltata, iar pe dedesupt aveam un maieu tot albastru ce imi acoperea o parte din sanii si in jos purtam o pereche de blugii inchisi la culoare, mulati. Brunetul ne-a condus in sufragerie unde se mai afla o alta persoana stand pe canapea. Mai exact o fata.
- A, Laura! Nu ne-am vazut de ceva vreme. a chicotit prietenul meu, sarutand-o pe ambii obraji.
- Da, cam de alaltaieri! a ras ridicandu-se in picioare.
Era mai inalta decat mine, avand in vedere ca niciuna din noi nu purtam incaltaminte. Am putut analiza corpul ei bine facut cu forme foarte bine accentuate. Parul blond si-l purta strans intr-o coada la spate sus lasand doar o suvita sa-i mangaie fata acoperindu-i partial ochiul drept. Culoarea ochiilor ei era de un albastru sters, dar foarte incantator. Era imbracata intr-o fusta mini de blug si in sus avea o bluza neagra cu un desen ciudat pe ea ce ii acoperea umarul stang, iar pe cel drept il avea dezgolit. Mi-a intins mana prieteneste cuprinzand-o pe a mea intr-o stransoare usoara.
- Laura. mi-a spus pe un ton placut si zambind in acelasi timp, molipsindu-ma.
- Alexandra. Incantata sa te cunosc.
- Deasemenea. Robi vorbeste numai lucruri de bine despre tine si pot sa adaug ca are chiar gusturi bune. mi-a zis analizandu-ma din cap pana in picioare.
Am simtit cum ma inrosesc si i-am multumit. Doua brate m-au tras intr-o imbratisare, iar gura mi-a fost pecetluita de buzele lui. Cand ne-am desprins am avut placuta surpriza sa observ ca si ea fusese prinsa intr-o imbratisare data de Marius. Mainile lui se odihneau pe fesele fetei in timp ce o saruta lacom. La scurt timp, ne-am asezat pe canapea discutand una alta si totodata savurand masa ce ne-a pregatit-o brunetul. Laura mi-a povestit ca s-a cunoscut cu Marius prin intermediul internetului. La inceput au avut o relatie la distanta si se vedeau foarte rar, dar spre norocul ei, acesta s-a mutat in Londra, de unde este si ea, iar acum lucrurile merg foarte bine. Chiar ma bucuram pentru ei, desi abia ii cunoscusem. Adevarul era ca ma incantau toate povestile de dragoste cu „happy end”. Oare asa o sa se termine si povestea mea?!
Toata seara am consumat numai suc de portocale, pe cand ceilalti au dat-o din bere in vin si din vin in alte tarii. Cei doi baietii se distrau de minune. Au dat muzica la maxim si au inceput sa danseze. Bine, asta daca se poate numi dans faptul ca se clatinau pe picioare din cauza bauturii excesive luate la bord. Eu si blonda ne amuzam copios pe seama lor. Cand au obosit, fiecare si-a recuperat locul liber de langa partenera sa. Robert m-a sarutat cu pasiune, strecurandu-si limba printre buzele mele explorandu-mi fiecare coltisor din gura mea, iar mainile sale se plimbau libere pe corpul meu. Incercam sa-l indepartez oarecum, caci nu imi placeau gesturile de acest fel cand aveam „public”. Dar ce vorbesc?! Marius si Laura erau intr-o postura mult mai...avansata decat noi. Mana baiatului se afla sub fusta fetei, iar cealalta pe sanul ei. Parea ca pe aceasta nu o deranja, caci nu facea nici un gest sa-l indeparteze.
Telefonul a inceput sa-mi sune, spre bucuria mea. A trebuit sa ma scuz si sa ies din incapere pentru a avea putina intimitate. Pe ecranul mobilului scria numele fratelui meu, am apasat butonul verde sa-i raspund. Dupa ce ne-am salutat, m-a intrebat ce fac si unde sunt. I-am relatat pe scurt ultimele intamplari. Ma macina un lucru si anume ca el era foarte...ciudat?! Se comporta straniu, parca isi cauta cuvintele potrivite sa ma abordeze. Tot se fastacea, ezitand sa ajunga la subiectul principal. Stiam cand face asta, cand avea sa-mi spuna ceva ce nu era o veste prea buna. Dar ce?
- Cosmin, s-a intamplat ceva? Ceva ce nu vrei sa imi spui? l-am intrebat ingrijorata. A oftat scapandu-i printre dinti un „uof!”.
- Pai... cam da..
- Ce anume? Spune-mi! Poate, pot fii de ajutor.
- Da, ai putea sa fii tare. Poftim?! Despre ce vorbea? Alex, de dimineata m-a sunat Edi sa-mi spuna ca azi se intoarce si sa-l iau de la aeroport. Nu ti-am spus nimic, caci a zis ca totul sa fie o surpriza pentru tine. mai ca imi venea sa sar in sus de bucurie cand am auzit asta, dar aceasta fericire a mea a disparut mai repede decat a venit. Cand ma pregateam sa plec am fost sunat de agentie. Avionul cu care Eduard se intorcea s-a prabusit! Nimeni nu a supravietuit. a zis pe nerasuflate ultima fraza scapand un suspin.
- Poftim?!