Predestined paths

[Minnie]

@marya: multumesc pt cuvintele de lauda >:D< si ma bucur enorm ca iti place ce citesti; si da..vor mai fii scene intre cei doi ;;) putina rabdare:D:*

am aterizat si cu nextul! spor la citit!:*

Cap 7: Logodna

- Pe bune?! Chiar te-ai sarutat cu Ed?! tipa uimita rozalia in timp ce pe chip i se intiparise un zambet plin de satisfactie.
- SHHT! i-am astupat gura cu mana incercand sa o calmez. Cosmin e jos, ai uitat? Nu vreau sa afle de asta!
M-am aruncat pe spate in patul moale din camera mea in momentul cand i-am dat drumul. Am inchis ochii gandindu-ma la tot ce se intamplase in ultima vreme, in timp ce imi treceam o mana prin parul meu prins neglijabil. Ioana a stins televizorul, caci acum „altceva” ii capta atentia. S-a asezat, mai bine zis, s-a trantit langa mine, iar ochii ei verzi straluceau precum un smarald in timp ce ma privea cu acelasi zambet caraghios. Nu intelegeam de ce se bucura asa de mult? Prefera sa ma vada cu Edi decat cu Robert, dar uneori nici nu o condamnam. Ii povestisem si cele mai mici detalii despre Rob si era de parere ca nu ma merita si ca nu prevede un viitor in care noi sa aparem in acelasi cadru.
- Acum inteleg apropierea asta dintre voi...chicoti prietena mea privind in jur, dar cu siguranta gandul ii era in alta parte. Era asa dragut cum te tinea el in brate si te-a dus la tine camera usor sa nu te trezesti...se rostogolea in pat cand in dreapta cand in stanga precum un copil proaspat indragostit.
- Esti nebu...I-a stai! ma ridic brusc in sezut, rozalia facand acelasi lucru. Adica el m-a dus in camera?! El a fost cel care m-a sarutat pe frunte?! priveam in gol nedumerita.
- O, Doamne! Sti ce inseamana asta?! m-a scuturat intorcandu-ma cu fata spre ea. Ma privea oarecum serioasa. Chiar ma speria!
- Ce? intreb panicata.
- Ca in curand o punem de-o nunta! tipa izbucnind in ras molipsindu-ma in momentul cand mi-am dat seama cat de copil putea fii uneori.
- Tu nu ai leac, femeie! si i-am trantit in joaca o perna in cap, astfel incepand o adevarata „batalie”.

***

- Uh! Dar ce fratior frumos am! am exclamat in momentul cand Cosmo a facut o pirueta in fata mea. Era imbracat intr-o pereche de pantalonii eleganti negrii si o camasa alba descheiata la primi doi nasturi, iar parul castaniu era facut tepi.
- Multumesc sis’! m-a sarutat parinteste pe frunte. Sper ca seara asta sa fie perfecta! Ioana trebuie sa soseasca din clipa in clipa cu Deea. Totul e pregatit?
- Da! E a treia oara cand ma intrebi! Lumanarile,sampania, muzica, toate lucrurile sunt aranjate pana la cel mai mic detaliu! Stai linistit! Totul va fii bine! l-am imbratisat vazandu-l atat de agitat. O sa am grija sa nu va deranjeze nimeni asta seara, nici chiar eu. mi-a zambit satisfacut si in momentul acela am auzit un scartait de masina ce s-a oprit in fata casei noaste, apoi o voce familiara feminina.
- Andreea! am chicotit amandoi in acelasi timp.
- Succes! am strigat si am urcat scarile spre camera mea in timp ce el s-a indreptat spre usa sa-i deschida iubitei sale, apoi am auzit tipetele de uimire ale acesteia.
Ah! La naiba! Vreau sa vad reactia viitoarei mele cumnate cand primeste „faimoasa” cerere! Nici n-am stat mult pe ganduri ca am coborat tip-til la parter. Cei doi se aflau in sufragerie, iar eu stateam ascunsa dupa peretele ce despartea acea camera de hol.
Incaperea era luminata doar de focul din semineu si cateva lumanari, trandafirii rosii si muzica creau o atmosfera romantica. Cei doi dansau imbratisati in ritmul melodiei lente ce rasuna suav. Il auzeam usor pe Cosmin cum ii sopteste cat de mult o iubeste si cat de mult inseamna ea pentru el. Andreea il privea oarecum dezorientata de aceasta „mica” surpriza, dar si totodata chipul ei emana fericire. Cu siguranta nu atata fericire pe cat simtea in adancul sufletului ei. Stiam cat de mult il iubeste pe fratele meu, eram la fel de sigura cum eram de faptul ca bro’ stia cel mai bine acest lucru. La un moment dat, satenul s-a desprins din imbratisare, cu greu ce-i drept, si s-a asezat jos sprijinindu-se pe genunchiul stang in fata fetei.
- Iubitu’, ce faci? il intreaba aceasta nedumerita.
- Ceva prin care sper sa iti demonstrez ca te iubesc si ca te voi iubi mereu! a prins-o de de mana iar cu cea libera a scos din buzunarul pantalonilor o cutiuta mica rosie imbracata intr-un material de catifea .
- Oh! a exclamat Deea si am putut vedea cum lacrimile ii invadau ochii mari si caprui.
Lacrimi de bucurie. Doamne! Am simtit cum obrazul meu este percurs de un bob de cristal ce a lasat in urma sa o dara subtire si umeda. Da, plangeam! Pentru ca aceea scena m-a induiosat, pentru ca ma facea fericita faptul ca ei erau fericiti si ca poate...poate candva intr-un viitor apropiat voi avea si eu parte de o astfel de iubire in care sa se bucure si ei pentru mine si nu vor mai exista certuri, distante si multe altele.
- Andreea Waylon accepti...
O, Doamne! In sfarsit! Dar ce se aude...Atentia imi e captata pentru un moment de o masina ce se opreste in fata casei noastre. Nu vad cine coboara! Ma aplec putin sa vad prin geamul de la usa cu riscul de a fii vazuta de Cosmo si Dede! Il vad apropiindu-se, dar tot nu imi dau seama cine e! Dar ce face?! Nu! Am fugit ca din pusca spre usa inainte ca respectivul sa sune, dar in momentul cand am iesit din casa, spre fericirea mea fara prea mult zgomot, m-am impiedicat si am ajuns in bratele lui.
- Wow! Ce nerabdatoare esti sa ma vezi! a chicotit. Atat de nerabdatoare ca ai iesit in ciorapi! a inceput sa rada.
Mi-am ridicat privirea din pamant. Nu avusesem timp sa imi sterg lacrimile si eram dezamagita ca nu am apucat sa vad „finalul”. Cand m-a vazut, blondului ii pierise zambetul de pe buze cat ai clipi.
- Nu, nu, nu! am inceput sa il pat cu pumni in piept. Edi, idiotule, e numai vina ta!
- Da’ ce am facut?! m-a intrebat total nedumerit. In sfarsit ai realizat ca Robert nu e pentru tine si v-ati despartit? Dar Ale, nu e vina mea ca nu ti-ai dat seama mai devreme! a chicotit multumit. Poftim?! Il priveam uimita de ce auzeam ridicand intrebatoare din spranceana. L-am impins usor punandu-mi mainile in san.
- Nu desteptule, nu e asta!
- Usor, doar glumeam! Nu te enerva! incerca acesta sa se apere punand palmele in fata in semn de predare. Si pana la urma, care-i treaba?
- Pai..
- Dar inainte, haide in casa sa iti iei ceva de incaltat ca o sa racesti! m-a intrerupt pregadindu-se sa o ia din loc, dar l-am prins de brat facandu-l sa se intoarca cu fata spre mine. Ce, asta e motivu? Te-au dat afara din casa? si il bufneste rasul din nou.
- Ha Ha Ha! Amuzantule! i-am raspuns sarcastic. Si NU, nu asta e motivu! i-am scos limba jucaus. Mergem pana la Ioana sa iau ceva de incaltat de la ea si iti povestesc dupa!
- Ioana e la Andrei! De acolo vin eu! ma lamureste blondul. Mergem la mine! nici nu a asteptat un raspuns ca m-a luat in brate pe sus si s-a indreptat spre masina sa. Stai linistita ca nu o sa iti fac nimic, doar ne plimbam! am inceput sa rad.
- Nu imi e frica de tine! l-am „atentionat” in momentul cand s-a asezat pe locul soferului dupa ce ma lasase pe mine pe locul din dreapta.
Pe drum i-am povestit despre surpriza pregatita de Cosmin pentru Andreea. A fost tare bucuros auzind acest lucru, apoi a inceput din nou sa se amuze de cum am iesit eu din casa. Fara sa-l intreb mi-a spus ca motivul pentru care venise la noi era sa vorbeasca anumite lucruri cu fratele meu. Ma rodea o oarecare curozitate sa-l intreb ce anume, dar ma preferat sa le tin pentru mine. Oricum as fi aflat de la bro’. Restul drumului ne-am atacat prin cuvinte. Nu puteam sa-l las pe el sa aibe ultimul cuvant si se pare ca si el gandea la fel despre mine. Intr-un fel oarecum ciudat, chiar ma distram. La scurt timp am ajuns in fata cabanei sale ce se afla la marginea padurii. Era o cabana din lemn, destul de mare pentru o singura persoana dar ce parea foarte primitoare. Eduard a coborat din masina si a fugit pana in casa dupa ceva de incaltat pentru mine. Am deschisa portiera masinii si cum inca vara nu se sfarsise pe deplin puteam auzi ciripitul pasarilor, mirosul florilor ce era purtat de adierea usoara a vantului, iar sursurul apei in departare ce rasuna ca-n surdina, o melodie lenta a unui peisaj absolut romantic, divin. Pe nesimtite, a aparut si blondul trezindu-ma din visare in momentul cand mi-a trantit la picioare o pereche de papuci de-ai lui. Cu siguranta imi erau cam ...„mici”. Am chicotit apoi am coborat privind in jur.
- E placut aici la tine! Si atat de multa liniste...
- Mda...poate. Uneori prea multa liniste! Haide, vreau sa iti arat ceva care cred ca ti-ar placea! m-a luat de mana si m-a tras dupa el.
Aveam o senzatie atat de ciudata cand m-a strans de mana, dar am preferat sa nu dau foarte mare importanta acestui gest. Ne adanceam in padure din ce in ce mai mult, iar pe cer soarele incepea sa apuna. Priveam in sus spre cel mai inalt punct al copacilor si brazilor si parca simteam un gol adanc in stomac. Din cand in cand mai trageam si cu ochiul in urma. Nu stiu de ce aveam strania senzatie ca cineva ne urmareste. Probabil eram putin speriata ca se intuneca. Cu siguranta asta era! Continuam sa privesc in jur lasandu-ma ghidata de Ed, cand deodata acesta s-a oprit rezultand o lovitura cu fruntea de umarul lui.
- Au au au! am inceput sa ma plang masandu-mi cu mana locul „accidentat”.
Imediat atentia mi-a fost captata de peisajul aflat in fata mea. Un apus atat de minunat. O culoare rosiatica luase locul albastrului ca de ocean ce picta cerul in plina zi. Soarele parca intra in pamant, iar in departare acolo unde razele acestuia nu puteau atinge, cerul capata o culoare din ce in ce mai inchisa. Cand mi-am lasat privirea in jos am putut observa un mic izvor cu o apa foarte limpede. L-am urmarit si am vazut ca ceva mai in fata acesta se varsa precum o cascada de mici dimensiuni. Poate ca in alte circumstante as fii facut o baie, dar acum...Acum stateam langa Edi in timp ce acesta ma tinea de mana. Pentru un moment chiar uitasem de el. Am avut intentia de a ma apleca si a-mi plimba degetele prin apa rece, dar un fosnet m-a facut sa tresar intorcandu-ma speriata spre sursa acelui zgomot.
- S-a intamplat ceva? s-a intors si el privind in aceeasi parte, apoi ochii lui, ce capatasera o usoara nuanta de albastru inchis, s-au interesectat cu ai mei.
- Aaah..Nu! Doar ca tot am strania impresie ca mai e cineva aici inafara de noi.
- Fii serioasa! Pe aici nu vin prea multi. a incercat sa ma linisteasca facandu-mi cu ochiul. Stiu asta pentru ca aici am copilarit. m-a surprins afirmatia lui, apoi fara sa gandesc ca as putea sa provoc ceva nu prea placut, l-am intrebat fara ezitare.
- Dar pe parintii tai nu i-am vazut! a oftat. Doamne ce proasta sunt! Imi pare rau! Nu am vrut sa ... eu...
- Nu...stai linistita! a tacut pentru cateva momente iar dupa un alt oftat a continuat. Tatal meu...a murit acum trei ani din cauza problemelor de sanatate, iar mama s-a mutat in urma cu un an la sora ei. Sta la cativa zeci de kilometri departare. Credea ca daca am tot timpul grija de ea asta ma face nefericit, dar ce ma facea nefericit era faptul ca ea nu a trecut inca peste moartea tatalui meu. Si o inteleg! L-a iubit enorm de mult! O vizitez cat de des pot si ma bucura faptul ca cel putin incearca sa treaca peste...
Ii ascultam indurerata povestea. As fii vrut sa-l privez de acele suferinte, daca as fii putut. Stiam prin ce trece, doar mi-am pierdut ambii parinti. Il bateam usor pe umar incercand sa-i ridic moralul, caci stiam ca in acel moment cuvintele erau de prisos. Nu stiu cand si cum si in ce fel mi-a trecut asta prin cap, dar in momentul urmator l-am luat in brate. Cred ca l-am luat prin surprindere, caci abia dupa cateva secunda bune mi-a raspuns imbratisarii. Inima imi batea cu putere si parca si pe a lui o puteam auzi...simti..Incercam sa respir normal sa nu par incordata, dar eram si mai agitata. Si-a lasat capul pe umarul meu si ii simteam respiratia calda pe gat. Mi-a murmutat un multumesc mai mult ca pentru sine apoi usor si-a lipit obrazul lui de al meu...Nu ma mai miscam ca si cum m-ar fi prins facand ceva gresit. Am tresarit iar, dar de aceasta data din cauza unui alt fosnet apoi o voce a spart tacerea ce se asternuse.
- Hmph! Noua cucerire? Poti sa incepi sa iti cauti cuvintele si sa-i spui „pa-pa”! a chicotit.