Predestined paths

[Minnie]

spor l-a citit:)!

Cap 4: Schimbari

Cum ma asteptam! In momentul cand mi-am deschis telefonul de dimineata am primit numeroase mesaje. Desigur, toate erau de la Robert cu ajutorul carora isi „exprima” frustrarile, nervi intinsi la maxim si alte suparari. Of! Ma simteam vinovata pe deoparte, dar pe de alta parte...o merita. Ii trebuia o lectie, sa simta si el pe pielea lui cum ma simt eu atunci cand ma ignora. Totusi, am renuntat la orgoliu si m-am hotarat sa-l caut. Poate ca avem neintelegerile noastre, dar cu toate astea tin la el enorm de mult si voiam sa repar situatia. M-am ridicat in sezut pe pat, aranjandu-mi suvitele rebele ce stateau in toate directiile in timp ce mi-am pus telefonul la ureche ateptand ca acesta sa imi raspunda.
- Alo... i-am auzit vocea de somnoros. Ups! L-am trezit.
- Aaa...’Neata, Rob! am sovait eu putin asteptandu-ma la o reactie nu tocmai buna din partea lui mai ales ca ii dadusem si desteptarea, ceea ce ura el.
- Alexandra Taylor, nici nu stii in ce belea te-ai bagat! mi-a spus pe un ton ce voia sa fie serios. Se trezise cu chef de cearta?
- Robert, asculta-ma! am incercat sa fac in asa fel incat sa nu provoc o „explozie”.
- Nu, tu asculta-ma! de aceasta data vocea ii era mult mai...duioasa. Suprinsa, am tacut si l-am lasat sa vorbeasca. Ne-am certat, mi-ai inchis telefonu’ apoi spre seara cand am incercat sa te caut il aveai inchis. Am tot insistat cu speranta ca vei renunta la orgoliu. Nu stiam ce e cu tine, eram ingrijorat. Nu ma crezi cand iti spun ca te iubesc... Nu prea putem sa ne vedem din cauza distantei si asta duce la degradarea relaltiei noastre, ceea ce nu vreau nici in ruptul capului sa se intample. Sunt constient ca in mare parte e vina mea si...imi pare rau! Poftim? Ce e cu el? Nu vreau sa te pierd! Promit ca voi incerca sa repar greseala si ca sa vezi ca spun adevarul, chiar ieri mi-am luat bilet pe tren. Ce zici? Am parte de o primire de la tine, sambata la 11 in gara? mi-am lasat capul in jos si il ascultam uimita. Adevarul era ca mereu a stiut sa se revanseze si se pare ca nici de aceasta data nu s-a lasat mai prejos.
- Hmm! Sa-mi verific agenda si te voi anunta! am chicotit izbucnind amandoi in ras.
- Iubito, te iubesc! mi-a soptit in momentul cand rasetele noastre au incetat.
- Eu te iubesc si mai mult! i-am spus dupa care i-am „trimis” un pupic.
Ne-am continuat discutia, punandu-ne la curent cu ultimele lucruri. Din fericire, iesirea mea nu l-a suparat deloc, ci dimpotriva, s-a bucurat ca nu am stat in casa si m-a asigurat ca are deplina incredere in mine. Nu ne-am lungit prea mult la vorba, caci am fost chemata la masa. Am incheiat convorbirea si am coborat la parter imediat ce mi-am facut siesta din fiecare dimineata.
- ’Neata! Dar „ocupati” ati mai fost azi-noapte, ca aveti niste fete de adormiti... am spus apasand fiecare cuvand si zambind cu subinteles spre cei doi indragostiti ce se aflau deja la masa cu cate o cana de cafea si cateva sandwich-uri cu gem si unt in fata.
- Da da, surioara! Le sti tu pe toate! a spus acesta gesticuland din mana. Cum a fost aseara, te-ai distrat?
- Da! Chiar aveam nevoie! Apropo, l-am cunoscut pe Edi. Simpatic tipu’! un zambet imens s-a zarit pe chipul fratelui meu in momentul cand am facut acea afirmatie.
Am inceput sa-i povestesc cum ne-am intalnit prima oara „accidental” la firma si coincidenta a facut ca el sa fie prieten cu Andrei si Ioana, astfel ne-am revazut la club, unde ne-am cunoscut mult mai bine.
- Si zici ca iti e simpatic Ed...vorbea mai mult pentru el, eu si Deea uitandu-ne ciudat in timp ce isi freca ganditor barbia privind in gol spre geamul aflat deasupra chiuvetei.
- Asa, si?! a facut ochii mari zambind in continuare. Ah! Nu, nu, nu te gandi la asta! Eu inca sunt cu Robert si pe el il iubesc. Eduard e doar un simplu amic si plus de asta, are prietena pe care o iubeste. Sa nu cumva sa iti treaca prin cap vreo idee! i-am taiat-o inainte ca el sa apuce sa spuna ceva, ramanand cu gura cascata.
- Si eu care credeam ca ai terminat-o demult cu ala...
- Cosmin! l-a mustrat Andreea aplicandu-i o palma peste cap. Las-o in pace! E fata desteapta si stie ce face! a adaugat aceasta punandu-si mainile in san.
- Macar cineva in casa asta ma intelege. i-am spus satenei apoi i-am scos limba lui Cosmo. De ce naiba nu putea sa se bucure pentru mine asa cum o faceam si eu pentru el? Dar ii voi demonstra in curand cat de mult se insela in privinta iubitului meu.

***

- Pare cam grea. Vrei sa te ajut?
Ma chinuiam sa scot din masina o cutie plina cu acte pe care desteptul de frate-miu a uitat-o acasa si m-a rugat sa i-o aduc deoarece ii trebuiau acele documente. Pe langa asta mai aveam geanta mea si cateva mape intr-un brat. Am tresarit cand i-am auzit vocea si m-am intors spre el. Blondul ma privea oarecum ciudat si nici nu ma mir de ce. Abia reuseam sa ma tin pe picioare si asta din cauza lucrurilor grele plus pantofii atat de incomozi si cu care nu ma descurcam prea bine.
- Chiar te rog! i-am spus si imediat s-a apropiat de mine.
Doua brate puternice, de-o parte si de alta a mea, au cuprins cutia, uimindu-ma cu cata usurinta a ridicat-o. Mi-am incuiat masina si am pornit impreuna spre intrarea cladiri. Ne-am despartit in momentul cand eu am coboart din lift la etajul trei, el oferindu-se de a-i duce actele lui Cosmin.
M-am indreptat vesela spre biroul meu salutandu-mi colegi, la cateva minute facandu-si aparitia si Cristina. Ne-am salutat dupa care ne-am apucat de treaba. Din cand in cand isi mai faceau aparitia si Razvan, Edi si chiar Cosmo. Ma simteam super, pe langa faptul ca nu aveam o ora precisa la care sa vin, munca alaturi de ei nu era deloc obositoare si cum terminam destul de repede, mi-am propus sa mai verific ce se mai desfasura in firma. Spre deosebire de mine, fratele meu si Andreea plecau mult mai devreme, din cauza ca ei isi faceau aparitia mult mai matinal la servici.
Am coborat la etaju unu. Inafara de usa ce venea dinspre scari, mai erau alte doua: pe una scria birouri iar pe cealalta depozit. Huh! Deja ma saturasem de munca la birou asa ca am preferat sa pasesc in a doua incapere. In fata mea s-au ivit rafturi inalte pline cu lazi, iar aceastea la randul lor pline cu felurite cutii de medicamente. Era precum un labirint imens. Am continuat sa merg uitandu-ma pe sus in momentul cand m-am lovit de o persoana ce tocmai venea din sens opus, iar in urma ciocniri auzindu-se zgomotos lovitura provocata de lada care ii alunecase din mana. Am strans din dintii si am inchis ochii, deschizandu-i apoi cu incetinitorul ca un copil mic ce urma sa fie mustrat.
- Vad ca a inceput sa iti placa sa ne intalnim in felul asta! am auzit o vocea familiara razand usor. L-am privit uimita si oarecum amuzata de situatie.
- Edi, imi cer scuze! m-am aplecat, ajutandu-l sa stranga boaca pe care tocmai o facusem. Sincera sa fiu, nu ma asteptam sa te gasesc aici! Credeam ca te ocupi doar cu transportul marfurilor.
- Dimineata. Spre seara ma ocup si cu ce vine din fabrica si sa incarc marfa de a doua zi. Verific facturile, am grija ca nimic sa lipseasca si multe altele...mi-a spus in timp ce ne plimbam printre rafturi.
- Singur? mi-a aprobat din cap drept raspuns. Si...nu ti-ar prinde bine un mic ajutor? l-am intrebat zambindu-i si clipind din gene. Ma privea nedumerit ridicand intrebator dintr-o spranceana.
- Poate...De ce intrebi?
- Imi place aici si momentan cum am ceva timp liber, as vrea sa te ajut. Bine, asta cand termin programul meu! Deci...te-ar deranja cu ceva o colega „noua”? a facut ochii mari si un zambet larg i s-a intiparit pe chip.
- Sa ma deranjeze?! Cred ca glumesti! Mi-ai dat cea mai buna veste pe ziua de azi. mi-a zis entuziasmat facandu-mi cu ochiul.
La munca, restul saptamanii mi l-am petrecut ajutandu-l pe Ed. Timpul trecea asa de repede cand eram cu el. Ne simteam super bine impreuna. Am capatat usor incredere unul in celalalt ajungand chiar prieteni foarte buni. Ioana si Cosmin nu faceau altceva decat sa ma tachineze ca blondul ma place si ca ne sta bine impreuna si alte prostii de genu. Ce le mai placea sa abereze...Pe de alta parte, cu Rob vorbeam in fiecare zi. Era foarte atent. Chiar se schimbase, iar acest lucru ma bucura enorm.

- Vezi ce faci singura cu el, Ale! Gandeste-te bine! Daca insista cu ceva sau te supara, ma suni imediat sau pe Edi, ca el ajunge mult mai repede! il auzeam pe Cosmo cum trancane. Gesticula din maini si se plimba agitat din drepta in stanga in holul de la parter, enervandu-ma si mai rau. Incetasem sa ma mai contrazic cu el, oricum nu ducea nicaieri caci era mai incapatanat ca un catar.
- Iubi, termina! s-a auzit vocea Andreei in spatele meu in momentul cand a trantit unul din bagaje jos. Robert maine ajunge si nu stau decat o noapte singuri. Duminica pleaca. Chiar asa nu ai incredere in ea?
- In ea am, in el nu! Oricum nu mi se pare o idee bun...un claxon puternic ii intrerupe plictisitorul discurs. Multumesc!!! Andrei si Ioana sunt gata! Deea, da-mi mie bagajele ca le duc eu la masina. ii se adresa acesta fetei de langa mine intinzand mana. Iar tu pitico, isi indrepta privirea senina, de aceasta data, spre mine, ai grija de tine. Te iubesc mult! ma saruta parinteste pe frunte, apoi iesi pe usa incarcat cu bagaje.
- Nu fii suparata Ale! Doar il stii pe Cosmin. a spus dandu-si ochii peste cap. I-am zambit aprobandu-i din cap. Sigur nu te tenteaza 3 zile la munte? Inca mai ai timp sa te razgandesti! a zis aceasta schimbat subiectul.
- Poate data viitoare! i-am facut cu ochiul apoi ne-am imbratisat in momentul cand un alt claxon mai apasat s-a auzit. Haide, du-te! Distractie placuta si aveti grija de voi! m-a pupat pe obraz si a iesit din casa, trantind usa in urma ei.
In sfarsit singura! Desigur ca nu puteam sa stau degeaba si m-am apucat de curatenie generala. Strange prin casa, schimba lenjeriile, sterge prafu, baga aspiratorul. Am tinut-o asa pana spre seara, lasand la final bucataria. Am vrut sa spal vasele si am observat cu stupoare ca sub chiuveta, unde se aflau tevile se formase o baltoaca de ajunsese pe gresia alba. Ah! La naiba. Am cautat prin trusa fratelui meu o cheie sa incerc sa rezolv problema, dar nu am reusit altceva decat sa maresc debitul apei si sa ma ud. Am inceput sa injur de nervii. Asta imi mai lipsea in momentul de fata...Soneria usii imi atrase atentia, grabidu-ma sa raspund. Cine s-a gasit sa ma caute la ora asta? Deschid usa iar in fata mea s-a ivit un barbat inalt, blond, iar ochii lui de un albastru precum marea in zilele insorite de vara ma priveau din cap pana in picioare, zambind smechereste. Purtam o pereche de pantalonii scurti, iar in sus un tricou alb, larg. Intradevar nu eram prea aranjata, dar totusi ce era asa amuzant?!
- Deobicei faci baie imbracata? m-a intrebat ironic, amuzandu-se.
- Ha ha ha! i-am raspuns sarcastica. Edi, chiar nu am chef de glume! Am probleme cu apa in bucatarie. Oricum, de ce ai venit? am incercat sa schimb subiectul.
- Sunt pentru Cosmin. mi-a pus in brate cateva dosare ce mai devreme le tinea in mana. M-a rugat sa i le aduc.
- Da, el nu e in stare de nimic! Multumesc! i-am spus zambind.
- Si totusi, vrei sa ma uit sa vad care e problema? Poate te pot ajuta! am ezitat putin la inceput, dar in final am acceptat.
L-am invitat inauntru, iar dupa ce am aruncat mapele ce le aveam in brate pe canapeaua din sufragerie, ne-am indreptat spre sursa micului dezastru. Desigur ca nu m-a ascultat sa isi ia niste papuci in picioare si s-a udat. Ne-am am aplecat spre dulap, analizand problema indeaproape. I-am explicat ce facusem, crezand ca e bine, dar se pare ca am dat-o in bara. In timp ce el se chinuia cu ceva pe acolo, eu am vazut un robinet in forma de stea.
- Uite! Cred ca asta opreste apa sa curga! am spus entuziasmata si fara sa stau pe ganduri am si pus mana pe el, rasucindu-l.
- Nu, Alex! Ala e...dar a fost prea tarziu. Propozitia i-a fost intrerupata de valul de apa ce a inceput sa curga facandu-ne pe amandoi fleasca din cap pana in picioare.
A fost destul de rapid si a oprit lichidul incolor ce imi inundase bucataria la propriu. In sfarsit, incetase! Ne-am ridicat in picioare, eu zambind fortat. Smaraldele lui albastre s-au plimbat pe corpul meu, analizandu-l. La un moment data a rosit si a intors capul. Ce naiba? M-am privit. Din cauza ca tricoul meu alb se udase, acum se vedea prin el: cupa sutienului si partea din sanii ce nu era acoperita. Drace! Rusinata mi-am incrucisat bratele in incercarea de a ma acoperi, iar dupa ce m-am scuzat am fugit spre camera mea pentru a ma schimbam. Mi-am luat o alta pereche de pantaloni scurti si un tricou inchis la culoare. Am cotrobait si prin dulapul lui bro’, cautand o pereche de pantalonii de trening si un tricou. Am coborat la parter, unde blondul ma astepta in hol. Cat timp acesta s-a schimbat de hainele ude, eu am terminat curatenia in bucatarie si am pregatit un platou cu prajituri, facute de mine zilele trecute, doua pahare cu suc si le-am dus in sufragerie unde a aparut imediat si Edi.
- Hainele ude le-am lasat pe caloriferul din camera ta, unde mi-ai zis! a spus acesta asezandu-se pe canapea si servindu-se cu o prajitura. Frumos aici la tine, adica la voi! a adaugat privind in jur.
- Pana ti se usuca hainele, ce zici de un film? am zambit aprinzand televizorul. Mi-a aprobat din cap drept raspuns. Am butonat telecomanda si am lasat la primul film ce l-am gasit. Era unul de dragoste. Se pare ca nu avea nimic impotriva cu asta, caci nu a protestat in legatura cu genul.
Dupa cateva minute bune trecute, uitasem complet ca blondul se afla chiar langa mine. Se lasase o liniste de mormant, urmarind filmul cu foarte mare interes. Am tresarit, chiar scotant un mic tipat, in momentul cand i-am simtit trupul greoi a lui Edi lasandu-se pe mine, ca mai apoi sa se cuibareasca in bratele mele odihnindu-si capul pe picioarele goale, precum un copilas in bratele mamei lui. Respiram sacadat si mici fiori imi strabateau corpul. Ce naiba se intampla cu mine? Poate ma simteam asa din cauza mainilor lui reci pe pielea mea calda. Da! Asta era! Am inceput sa-l dezmierd jucandu-ma in parul lui ciufulit si des. Imi placea cum si-l lasa, ii dadea un aer inocent si provocator in acelasi timp. Zambea sub mangierile mele, molipsindu-ma. Ma aplecam tot mai mult asupra lui cand soneria telefonului ne-a facut pe amandoi sa sarim in sus ajungand imbratisati, chipurile noastre fiind la doar cativa centimetrii departare. Sa-l ia naiba de mesaj! Ne-am privit in ochii speriati si in secunda urmatoare ne-am indepartat stangaci unul de altul.
- Ale, scuze! M-a luat valul....eram si obosit..si..a incercat acesta sa se scuze, ciufulindu-si si mai rau parul sau blond.
- Nu e nici o problema! l-am linistit zambindu-i.
- Totusi...cred ca e timpul sa plec. mi-a spus privind ceasul de pe perete, apoi a zbunghit-o in camera mea unde isi lasase lucrurile, iar in mai putin de 5 minute coborase la parter deja schimbat. Multumesc pentru...
- Nu, eu iti multumesc ca m-ai ajutat, altfel cred ca ieseam cu barca din casa! am chicotit amuzandu-ne.
- Oricand ai nevoie! mi-a facut cu ochiul. Noapte buna si weekend placut! mi-a cuprins talia cu o mana lipidu-mi trupul meu de-al lui, apoi m-a sarutat delicat pe ambii obraji.
- Da...la fel! am spus fastacindu-ma in urma scenei precedente.
L-am privid oftand cum a parasit casa apoi s-a suit la volanul masinii sale. Mintea mi-a fost invadata de imagini in momente tandre cu mine si Edi. Innebunesc, asta e clar! Melodia telefonului meu m-a trezit la realitate, scuturandu-mi capul. Ce bine, Robert parca simteam cand am nevoie sa vorbesc cu el. Chiar incepuse sa imi zboare gandul aiurea.