24-04-2009, 07:40 PM
Ce mă enervează? Hmm, ar fi câteva [ poate mai multe -_- ] chestii care mă enervează. Toată lumea are, sau nu? Oricum , iată ce nu este pe placul meu :].
- Minciunile! Pur şi simplu nu le pot accepta, cred că am trecut de faza cu " enervatul " şi am trecut într-o etapă mult mai gravă. Prefer cel mai crud adevar decât o minciună mică. Cele nevinovate [ pacalelile -.- ] sunt O.K, dar nu accept minciunile de alt gen. Pur şi simplu îmi irită existenta, ratiunea şi viziunea asupra lumii. Nu pot fi eu într-un Univers înconjurat de minciunele, şi tot restul, de parcă ar fi floricele. Aşa ceva nu pot suporta, şi mă doare foarte tare să vad cum totul se fondează din minciuni; spun direct oricui, eu nu accept aşa ceva. :].
- Tradarea ! Hmm, ce pot să zic? Acest lucru nu este pe lista mea de lucruri ce sunt iertate uşor. Mă enervează prin simplul fapt că nu sunt corecte. Sunt o formă a injustitiei, şi dreptatea este mult mai importantă. Cum este şi prietenia, ceva atât de strâns nu poate fi tradat, aşa că eu nu prea pot accepta; De fapt, accept, dar asta pentru că ţin prea mult la unele persoane [ I mean, friendship ] dar acest lucru mă enervează, foarte tare [ de la un baiat, nu accept aşa ceva - yeah, I'm just 16 ]. Then, eşti bine cu ce ai OK, nu ai nevoie să faci ceva pentru a primi altceva. Prefer să mi se spună : You are a jerk, decât să mă tradeze [ you know, speaking about me, in my back -___- ].
- Glumele proaste ! - Recunosc, urasc glumele pe seama mea. Nu prea ţin la glume, da.. I know, vorbeşte egoismul din mine. Dar nu am ce să fac, mă enervează prea tare, şi nu le pot agrea prea tare. Le consider uneori chiar glume proaste, pentru că mă atacă direct şi parcă, well îmi aruncă o sageată în inimă [ exagerare pură ] . Ehh, unele glume le accept, dar până la exagerare. Apoi ajung eu la irascibilitate :]].
- Să mi se spună ce să fac ! Nu îmi place, şi mă enervează să am un şef, care să îmi dea ordine în permanenţă. Eu m-am nascut liberă şi am de gând să traiesc aşa, nu accept ca o persoană oarecare să îmi dea ordine, este mai presus de puterea mea de întelegere. Eh, acum să nu se înteleagă altceva, parintii sunt parinti, aşa că ei au voie la ordine [ ca şi un şef de la servici ] dar nu accept ca, un mic exemplu, prietenii mei să îmi spună ce să fac. Ajung la manipulare [ very easy in my case ] şi urasc acest lucru -__-. Eh, ce pot să zic? Dacă tot te-ai nascut liber, aşa să traieşti nu la cheremul altora. Poate de aceea am tendinta de a raspunde oricarei întrebari fară raspuns! Eh, chiar şi aşa, acest lucru mă enervează, mă stresează :]] devin în acel moment prea nervoasă încât spun tot ce am pe suflet :]].
Hmm, destul presupun. Cred că asta e tot
să nu mai zic că nu îmi plac maslinele [ doar în pizza ] dar ele nu mă enervează :99.
- Minciunile! Pur şi simplu nu le pot accepta, cred că am trecut de faza cu " enervatul " şi am trecut într-o etapă mult mai gravă. Prefer cel mai crud adevar decât o minciună mică. Cele nevinovate [ pacalelile -.- ] sunt O.K, dar nu accept minciunile de alt gen. Pur şi simplu îmi irită existenta, ratiunea şi viziunea asupra lumii. Nu pot fi eu într-un Univers înconjurat de minciunele, şi tot restul, de parcă ar fi floricele. Aşa ceva nu pot suporta, şi mă doare foarte tare să vad cum totul se fondează din minciuni; spun direct oricui, eu nu accept aşa ceva. :].
- Tradarea ! Hmm, ce pot să zic? Acest lucru nu este pe lista mea de lucruri ce sunt iertate uşor. Mă enervează prin simplul fapt că nu sunt corecte. Sunt o formă a injustitiei, şi dreptatea este mult mai importantă. Cum este şi prietenia, ceva atât de strâns nu poate fi tradat, aşa că eu nu prea pot accepta; De fapt, accept, dar asta pentru că ţin prea mult la unele persoane [ I mean, friendship ] dar acest lucru mă enervează, foarte tare [ de la un baiat, nu accept aşa ceva - yeah, I'm just 16 ]. Then, eşti bine cu ce ai OK, nu ai nevoie să faci ceva pentru a primi altceva. Prefer să mi se spună : You are a jerk, decât să mă tradeze [ you know, speaking about me, in my back -___- ].
- Glumele proaste ! - Recunosc, urasc glumele pe seama mea. Nu prea ţin la glume, da.. I know, vorbeşte egoismul din mine. Dar nu am ce să fac, mă enervează prea tare, şi nu le pot agrea prea tare. Le consider uneori chiar glume proaste, pentru că mă atacă direct şi parcă, well îmi aruncă o sageată în inimă [ exagerare pură ] . Ehh, unele glume le accept, dar până la exagerare. Apoi ajung eu la irascibilitate :]].
- Să mi se spună ce să fac ! Nu îmi place, şi mă enervează să am un şef, care să îmi dea ordine în permanenţă. Eu m-am nascut liberă şi am de gând să traiesc aşa, nu accept ca o persoană oarecare să îmi dea ordine, este mai presus de puterea mea de întelegere. Eh, acum să nu se înteleagă altceva, parintii sunt parinti, aşa că ei au voie la ordine [ ca şi un şef de la servici ] dar nu accept ca, un mic exemplu, prietenii mei să îmi spună ce să fac. Ajung la manipulare [ very easy in my case ] şi urasc acest lucru -__-. Eh, ce pot să zic? Dacă tot te-ai nascut liber, aşa să traieşti nu la cheremul altora. Poate de aceea am tendinta de a raspunde oricarei întrebari fară raspuns! Eh, chiar şi aşa, acest lucru mă enervează, mă stresează :]] devin în acel moment prea nervoasă încât spun tot ce am pe suflet :]].
Hmm, destul presupun. Cred că asta e tot
să nu mai zic că nu îmi plac maslinele [ doar în pizza ] dar ele nu mă enervează :99.