7 talismans

[nadepsine]

sa incerc sa postez?
nah hai fie


Exista multe legende si mituri in aceasta lume, dar o anumita poveste ne spune despre Pamant ca evolua incontrolabil spre nefiinta, incat, spre a se evita distrugerea iminenta, intre lumea oamenilor si cea a creaturilor s-a stabilit o simbioza. Dupa cum se stia, lumea noastra se indreapta intr-o directie total gresita. La fel se intampla cu mult timp in urma, doar intr-un ritm mult mai accelerat. Calamitati, dezastre, razboie de zece ori mai multe si mai intense. Astfel, temandu-se de viitorul Terrei, oameni au ales sa devina mai spirituali si atenti la semnele naturii. Presimtindu-se pericolul apocaliptic, cei mai desavarsiti si iscusiti dintre samani,vracim vrajitori si clarvazatori si-au unit fortele si au deschis Poarta Spirituala spre lumea creaturilor in speranta echilibrarii haosului. Pana atunci cele doua lumi fiind separate intre ele printr-un spatiu astral foarte dens. Odata ce poarta a fost deschisa, prin aceasta a iesit o entitate nebanuita pana acum de nimeni - mai misterios decat Sfinxul si mai maret decat dragonul si grifonul la un loc - numit Emur cel ce proteja orice suflet sau fiinta de pe ambele lumi. Si odata cu el au venit toti demonii nifele si alte creaturi, Lumea oameniilor fiind acum unita cu cea a creaturilor. Se presupunea, la inceput ca era una din bestiile lumii creaturilor de dincolo, dar apoi �dupa o mai lunga cercetare, s-a ajuns la concluzia ca provenea dintr-o lume superioara, o lume ce infasura pe nesimtite ambele lumi precum pantecul in jurul fatului. Totusi nimeni nu a putut demonstra existenta ei. Cum foarte putin se stiau de aceasta fiinta divina, Emur, nimeni nu putea sa stie daca era bun sau rau sau ce intentii avea.

Dupa un timp, in care s-au acomodat cu existenta lui si a bestiilor ce au fost elibertate in lume, oamenii si-au continuat existenta ca si cum nimic nu se modificase. Desi cercetarea a continuat sa evolueze, nimeni nu a reusit sa clarifice provenienta acelei creature divine, Emur, sau ce fel de creatura era. Dupa indelungate studii preluate de generatii la rand au constatat ca Emur era un fel de demon �fantoma, doar ca mult mai spiritualizat. Desi avea un chip fioros si un aspect general ostil, Emur avea un spirit calm si o inima de aur, motiv pentru care era de multi considerat sacru.

Crezandu-se ca au scapat de pericol, oamenii s-au intors la natura lor egoista si au reinceput distrugerea echilibrelor a Pamantului. Pana si demonii erau scarbiti de atitudinea nereciclanta a fiintelor umane. Abuzivi, egoisti si neglijenti, oamenii duceau acum ambele lumi spre haos. Bestiile revoltate au inceput sa se razvrateasca impotriva oamenilor, devorandu-i, ucigandu-i si starpindu-le multora existenta. Oamenii la randul lor au pornit inversunati impotriva demonilor, astfel nascandu-se un adevarat razboi intre cele doua tabere. Singura fiinta ce statea intre ele era Emur. Cand a vazut in ce hal au ajuns cele doua lumi, acum unificate, pe mainile oamenilor lacomi si a demonilor cruzi -imputernicit de o forta divina- Emur a introdus legea "Legea Coexistentei si Simbiozei Perfecte". Si prin legea sa, a jurat ca nu va permite distrugerea anormala a lumii inainte de termenul dat de Creatorul acesteia (insasi Dumnezeu). A fost atat de determinat sa nu-i fie incalcat juramantul incat si-a vandut viata Lumii celor Morti. Inainte sa moara a ales 6 fiinte (printe care si oameni) din sase civilizatii diferite pentru a face din inima sa sapte talismane hexagonale, cate unul pentru fiecare element din care e alcatuita lumea: foc, apa, pamant, aer ,lumina, intuneric si viata. Al saptelea talisman �viata- era menit spre a le uni pe toate celelalte 6 de o persoana Aleasa, pe care nimeni nu o putea preindentifica. Persoana aceasta aleasa sa le uneasca putea fi oricine (ar putea fi vecinul tau, un amic sau chiar tu fara sa-ti dai seama).

Odata la o mie de ani, in punctul de reuniune al elementelor, in centrul platformei de pe Muntele Intelepciunii, talismanele urmau sa fie unite in forma de floare cu simbolul vietii in centru si fiecare element asezat in diagonala cu opusul sau. Cele sase fiinte au fost numite gardienii celor sase medalioane ale elementelor naturii. Misterul ramanand pe capul celui de-al saptelea, gardianul energiei spirituale si al vietii, tot odata Alesul imputernicit sa le uneasca pe toate. Fiind ascuns undeva in lume, el este un gardian superior pe care nimeni nu il poate afla inainte de ultimul an in care se va implini un nou mileniu de la ultima �reimprospatare� a legii lui Emur. Prin ritualul acesta, legea este reintarita spre a nu fi incalcata. Totusi, riscul ratarii reunificarii talismanelor ar putea provoca anihilarea legii. Astfel, singurul lucru ce impiedica dezlantuirea haosului ar inceta din existenta si ar da frau liber distrugerii iminente apocaliptice.

Talismanele lui Emur aveau putere aproape nelimitata care, in mainile oricui puteau face atat bine cat si rau. Astfel multi monstrii si chiar muritori incercau sa le fure pentru a-si realiza ambitiile si dorintele. Din fericire, gardienii i-au impiedicat inca de acum doua milenii si jumatate.

Odata dupa ce legea a fost satbilita, Emur a separate, din nou, cele doua lumi cu o perdea de energie. Astfel lumea oamenilor, pierzandu-si spiritualitatea in cea mai mare parte, a pierdut contactul spiritual cu cea a creaturilor. Cum doar o farama din toti oameni existenti mai aveau energia spirituala active, doar acestia puteau sa observe creaturile sau fantomele, sau sa patrunda in substratul lumii lor. Din pacate pentru acestuia, majoritatea ii considera ciudati sau ii marginalizeaza, si de aceia ei nu isi dezvaluie secretele celorlalti. Acesti oameni pot fi vrajitori, vraci, medii, samani, sau razbooinici spirituali ramasi. Cu timpul trecator, multi au uitat, sau nu mai cred in existenta celeilalte lumi, iar acest lucru face ca puterea talismanelor, care depindeau de ambele lumi, sa se disipeze in timp. Cu cat trece mai mult timp, cu atat lumea uita de marele eveniment, astfel, in lumea din zonele urbane, mai ales, nu mai exista oameni spirituali. Gardienii abia reuseau sa faca fata in aceasta lume indiferenta.

Desi in lumea oamenilor atmosfera se mai calmase si toti se linistira, in cealalta lume deseori izbunceau revolte si chiar razboaie intre monstrii si fantome. Ca sa nu se creeze conflicte prea puternice-care ar putea sa treaca de barierea pusa sis a influenteze si lumea oamenilor, demonii au decis sa ramana, pe cat posibil, in propiul teritoriu, iar fantomele in al lor. Totusi, acum, recent, s-a intamplat ceva in lumea crearturilor, mai exact undeva in civilizatii, astfel incat monstrii si demonii si-au pangarit locurile si s-au refugiat in lumea oamenilor, facand frecvente stricaiuni si tulburari periculoase, unele chiar fatale. Acest lucru fiind un adios pentru gardienii si oamenii spirituali ramasi de lucru. Munca gardienilor parea sa nu se mai termine, iar destinul lumilor era in mainile lor.
Cu vietile ingreunate si asa, gardienii mai aveau sa faca fata necredintei. Fara credinta muritorilor le era si asa destul de greu sa protejeze medalioanele. Si cu toate astea in plus mai aparea problema nesigurantei celui Ales de ceea ce trebuie sa faca sau daca avea indoieli sau nepunctualitatea ritualului. Toate acestea faceau posibil ca legea lui Emur sa fie incalcata, sau juramantul sau sa nu mai aibe nici un efect!...
-Vai! Deci eu una sunt terminata dupa ora de mate! Iti vine sa crezi cate teme avem de facut, Diana? oftica o pustioaica de gimnaziu.
-Stiu Lumy, stiu! Sper ca o sa-mi scot media, pana la urma.
In urma lor,stiga o fat ace avea parul lung si matasos si ochii de smarald.
-Asteptati-ma si pe mine!...Diana!...Lumy!
-Eclair, exclama cele doua intorcansu-se.
-Trebuia ...sa ma asteptati si pe mine...v-am spus ca nu mai stau mult... si ca vin imediat, rasufla epuizata respective fata.
-Hai nu ne mai bate si tu acum la cap, zise Diana pesimista.
-Da! Ca oricum o vor face parintii nostrii cand vor afla notele noastre. Tu cel putin te descurci singura cu matematica, dar eu abia tin pasul cu toate ca iau ore.
- Haideti sa mergem mai bine la cofetarie sa mancam niste tartine cu fructe ca sa ne luam gandul de la scoala, incerca �clair sa schimbe subiectul deranjant sis a le inveseleasca pe cele doua. Ce ziceti?
-Dar chiar mi-ar trebui ceva dulce dupa ziua de azi, zise Diana mai hotarata.
-Nu stiu, �clair, se fastaci Lumy� Trebuie sa ma duc si la cumparaturi�
-Ooh, haide Lumy! Poti sa le iei si mai incolo!
-Bine! Bine! M-ati convins!

Eclair, o fata obijnuita, de 15 ani, intr-un oras obijnuit in care locuia alaturi de mama ei, la care tine foarte mult. La scoala se intelegea relative bine cu toata lumea, si notele nu erau subasteptari. Ducea o viata normala. Practic toate au fost bune si frumoase pana intr-o zi de neuitat. Era o zi calda de vara, chiar prea calda as putea adauga, pe cand Eclair si prietenele sale au mers la o plimbare in parc, mama lui Eclair, Chloe, pregatea ceva dulce si rece in bucatarie. In timp ce ea era concentrate la gatit, un individ ce trecea pe acolo i-a aruncat o tigara pe fereastra care a cazut pe niste dosare de pe birou. Astfel tot din camera a luat foc. Cu caldura puternica de afara, Chloe nu realizase de unde provenea caldura infernala din casa. Cand a simtit mirosul de fum, a mers sa verifice locul de unde provenea. Pana sa descopere era deja prea tarziu. Telefonul mobil ramasese fara baterie iar Chloe a ramas blocata in casa, flacarile blocandu-I iesirile. Niste vecini au sesizat incendiul si au sunat indata dupa pompieri. Insa pe cand au sosit pompierii, Chloe se zbatea deja intre viata si moarte. Au dus-o de urgenta la spitalul cel mai apropiat,avea arsuri grave. Dupa un scurt timp, cand �clair se indreptase spre casa a vazut de departe fumul. A simtit o injunghiere in inima si ingrijorata a fugit repede acasa. Pe cand a ajuns casa era arsa aproape pana in temelii. Pompierii scormoneau in ramasite iar politia cerceta si analiza. Autoritatile au anuntat-o pe Eclair de cele intamplate. Aceasta a fost devastate cand a aflat ca mama ei se afla in stare grava.La spital, medicii s-au pregatit de operare ca s-o salveze pe d-na Chloe, in timp ce �clair zacea pe un scaun de pe coridorul spitalului speriata. Au operat-o zi, zi si noapte. Au facut tot ce-au putut pana nu au mai putut face nimic. Au incercat tot ce au putut cu eforturile lor de medici chirugi, dar Chloe n-a putut supravietui. Eclair a fost daramata de durere:
-Nu! Nu poate fi adevarat! Nu pot sa cred asa ceva, striga ea socata ingenuncand de spaima si incepand sa strige ca si cand cerul i-ar fi cazut in cap si o sulita I s-ar fi infipt in piept. Nu se poate...mama...de ce m-ai lasat singura?!!...Mama!!! De ce tocmai acum si asa dintr-odata?! Nu pot crede. Nu pot!!
Tremurand toata �clair nu isi mai putut retine stearea. Plansul i se dezlantui. Lacrimile ii frecau obrajii fierbinti si rosii. Gura ii tremura incontinuu ca si cand ar fi vrut sa murmure ceva dar nimic nu ii mai iesea pe gura. Intr-un final isi ascunse fata in palme si racnise cu toata forta ei in holul spitalului. Plansul ei se auzi in tot spitalul. Din acel moment �clair realizase ca a ramas singura pe lume.

La un an dupa moartea mamei sale Eclair s-a mutat din oras, pierzand toate legaturile cu prietenii de acolo. Aici, intr-un nou oras, nu se intampla mai nimic neibijnuit, sau cel putin nu s-a mai intamplat mai nimic de secole. Dar, dupa sosirea lui Eclair in oras,creaturile adormite de vraci cu mult timp in urma, s-au trezit si au inceput sa tulbure linistea padurilor din apropiere, totusi au lasat in pace orasele si satele din prejurimi. �clair implinise deja 16 ani asa ca a luat o camera in chirie de la o femeie varstnica si cam infumurata...
-Clara! Unde mi-e ceaiul?! Astept deja de trei minute.
-Vin acum d-na Camelia...Si numele meu e Eclair ..nu Clara...
-Hai ma lasi cu balivernele, pentru tine sunt D-na Mao Camelia, si eu te strig asa cum imi vine mie. Ar trebui sa fii recunoscatoare ca te las sa stai pe gratis in chirie, cata nerecunostinta, nu ai cei sapte ani de acasa, cred ca si mama ta era la fel de prost crescuta...

La auzul acestor vorbe aruncate neglijent a adresa mamei ei, Eclair se simti indignata si profund jignita. Nu putea accepta insultele incat nu mai izbutise sa se abtina de nervi si izbucnise strigand in timp ce lacrimi ii curgeau din coltul ochilor, usor pe obrazul inrosit:
-N-aveti�dreaptate! � N-aveti dreptul sa o jigniti �pe mama mea!
-Poftim?! Cum indraznesti sa imi raspunzi inapoi!?
-Mama era o pesoana decenta cu demnitate si foarte respectata, nu va permit sa vorbiti asa despre ea...
-Destul!! Treci in camera ta neobrazat-o ce esti! Dispari din fata mea! Cata nesimtire!

Eclair se duse suparata in camera ei unde se azvarli epuizata in pat si incepu sa planga de suparare:
-Nu e drept! Nimeni n-are dreptul sa o jigneasca pe mama. N-a fost frumos din partea ei sa zica asa ceva.
Dup ace se mai calmase, �clair se ridica din pat, isi spalase fata si se schimbase de haine. Isi lua in mana mobilul si apasa rapid, de cateva ori, pe taste. Il duse la ureche sa auda tonul dupa care il inchise, asezandu-se din nou pe pat. Cateva minute mai apoi i se raspunse cu o apelare scurta. �clair se ridica si se indrepta spre fereastra unde incepu sa striga usor:
-Psssssst! Mia...Zoey...Mimi...Aici !
-Hey! Uite-o pe Eclair! exclama Mia cea cu parul scurt, drept si imbaiat in culoare aurie. Salut Clairy!
-Hahaha! Ce amuzant! Mormai imbufnata aceasta. Salut si voua!
-Iara te-a sacait baba aia?! Ofta tanara cu parul roscat precum sangele ce purta porecla de Mimi.
-Da, da. Deci, ce sa facem de data asta?
-Tocmai ne gandeam sa mergem le mall, raspunse o fata cu parul si ochii negrii precum tusul, vii?
-Mai intrebi?!
-Haideti sa mergem! Exclama din nou Mia.
-Mai incet, doar daca nu vrei cumva sa te auda, d-na Camelia.
-Da! Pana nu-si da seama baba ca Eclair lipseste.
Eclair cobori pe fereastra, si pleca indata cu prietenele ei actuale, asa cum o face de obicei cand o supara batrana Camelia

Intre timp d-na Camelia se asezase pe fotoliu, sorbea cu o usoara sila din ceaiul pregatit de fata si vorbea singura in timp ce aprindea televizorul sa-si urmareasca serialul. Cum cauta canalul dorit, da de niste stiri de ultima ora:
-�...Astazi plitia si pompierii s-au confruntat cu un adevarat dezastru:cartier din apropierea mall-ului a fost invadat de niste fiinte nemaintalnite pana acum; serpi zburatori, varcolaci si alte creaturi inspaimantatoare. Asa ceva e de necrezut, oamenii din cartierul respectiv care au scapat de acolo sunt efectiv ingroziti...�
-Doamne cat se poate exagera..Offoff! Lumea asta se duca de rapa!...
-----------------------------------------------------

va urma

am deja mai multe capitole pe care le-am (re)facut
am zis sa nu le pun pe toate caci sigur nu le veti citi
anyway vreau sa stiu cum vi se pare pana acum

stiu ca genul acesta de povesti este destul de supra-uzat deja si cam probabil chiar plictisitor....ar imi incerc si eu norocul.

deci cum vi se pare?

PS: textul orginal avea alineaturi si toate numai cand postez aici imi dispar si n-am ce-i face