7 talismans

[nadepsine]

adevarul e ca acest capitol initial era doua, numa am zis ca decat sa fie doua mai scurte si incomplete mai bine unul mai amre cu tot de la expozitiune pana la deznodamant ^^
ma bucur ca iti place lumea paralela pe care am transpus-o povestii
cere si ti se va da
dorinta ta e porunca pentru mine


-uhm...hmm....Unde sunt? Nu vad nimic… A! Ba da!... Da' ce-i cu cartea de geografie la mine pe cap... de unde?
-D-soara Backstube nu te mai ascunde dupa carte si citeste urmatorul paragraf.
-Hah?!? D-na profesoara ?! Sunt la scoala... Cum am ajuns inapoi??!? Cum?!
-Iar ai atipit la ore ca de obicei, ca pedeapsa stai dupa ore sa faci curat in clasa...
Profesoara nu apuca sa isi termine vorba caci fusese intrerupta de o fata care brusc intrase pe usa. Cu un chip ingrozit si o rasuflare grea, fata glasui cat putu mai coerent:
-Eclair!!!... Un icendiu... la tine acasa... mama ta... e prinsa acolo...
-Ce~?!...Asta trebuie sa fie vreun cosmar… Mama!! Nu!...
Éclair se ridica in ambele picioare iar scaunul ii se tranti de podea. Cu degetele tremurande se agata de banca si simti nevoia de a striga din rasputeri. Camera se invartea cu ea. Totul se intuneca si se tulbura. In fata fetei aparu imaginea mamei sale, Chloe curpinsa de flacarile ucigatoare.
-N-nu...nu nu! Mama~!!! Vin acum sa te ajut...mama!... Mama!!!... Aaaah~!!!
In urma acelei imagini horifice, Éclair se ridica din perna tinandu-se de cap si tipand ca din gura de sarpe. Inca inconstienta de unde era de fapt ea coninua sa planga in hohote. Auzindu-I strigatele Kenshin intra in camera deindata si inerca sa o calmeze:
-Eclair! Ce e? Ce s-a-ntamplat? De ce strigi?
Trezindu-se la scuturatul lui, aceasta isi reveni din cosmar incet, toata gafaind si sudorand.
-haaaaaaah... A fost doar un cosmar, rasufla ea usurata, iarasi il am, offf!
Inghitind in sec si stergandu-si lacrimile uscate de pe obraji aceasta se resemna dupa vis.
-Uite, am sa iti auc o cana de ceai. Numai ce l-am pregatit. Mai asteapta putin pana se raceste, o.k.?
-Bine, multumesc, zise ea zambind. Dar chiar...Unde sunt? intreaba ea privind imprejur.
Uitandu-se mai bine in jurul ei observa ca se afla intr-o camera frumoasa, plina cu perdele catifelate transparente avand un mireasma placuta si imbietoare de orhidee. Éclair nu-i putea ignora parfumul ce se cerea complimentat:
-Ce frumos miroase!
-Cred ca da. E camera de oaspeti. Inainte era a mamei mele, a zis el aplecand usor capul cazand pe ganduri.
-....A murit, nu-i asa? Se induiosa ea evident.
-...Cine? intreba el putin buimac
-Mama ta...a murit nu?
Éclair isi ghemui picioarele si-si lasa capul sa cada pe genunchi amintindu-si de propria-si mama.
-...Aaaaaa!...Nu, nu a murit. A plecat pur si simplu... nu stiu exact de ce a facut-o... De ce intrebi? “Doar nu cumva...?” Imi pare rau ca ti-am adus aminte de altceva.
Eclair il linisti zambindu-i senin si mangandu-l pe spate:
-Nu-i nimic. Nu e vina ta. Am trecut deja peste asta... Deci ce ar fi sa mergem acum...
-Huh? unde sa mergem....? intreba el nedumerit
-Sa-mi arati ce trebuie sa fac ca sa devin saman....Cum adica unde?!
-Aaaa~ ”Ce memorie are cand e determinata!”...Pai bine...
-Bun atunci. Ce mai stam?
-Dar mai intai ar trebui sa mancam ceva. Ce zici de o salata de fructe?
-Pai, adevarul e ca mi-e cam foame...Doar ca rabdarea nu e punctul meu forte...
-Hmhn...”De asta mi-am dat seama” chicotinea el incet. Haide sa mancam. Am pregatit niste fragi si affine in toping de nuga si o salata de fructe exotice ornamentate cu frisca.
-Chiar asa? Se mira ea auzind de gustarile ce ii sunau asa de savuroase.

Cei doi s-au dus in bucatarie modesta dar impresionant de curata a roscatului. Asezandu-se la masa Kenshin o servi indata cu desertul propus. Incantata de ceea ce vedea, Éclair nu ezita sa guste. In momentul urmator nu se putu abtine san u faca remarci si alte complimente:
-Mmm~....E chiar mai gustoasa dacat mi-am imaginat!
-Hahaha! Poti manca linistita. Mai este suficienta. Plus ca am de gand sa prepar si niste galuste de orez cu umplutura de orez pentru mai incolo... Deci ar trebui sa iti explic de la zero cum sta treaba nu?
-Ham asa heva, murmura ea continuand sa manance cu pofta.
-In mod normal lumea spirituala nu e tocmai facuta numai din spirite si suflete.
-Da?!
-Da. Multi asa credeau pana acum....Aici numai samanii, vracii, magii si oricare om care are energia spirituala activa poate veni aici... Si desigur sunt multe creaturi, bestii, demoni si spirite pe aici… Dar nu chiar oricum. Si pe fi-unde. Sunt 7 mari regate, sau - ma rog - imparatii, sectiuni, lumi, pamanturi, meleaguri, sau cum vrei sa le spui. Ele reprezinta cele 4 mari elemente de baza ale naturii: foc, aer, pamant si aer, si elementele superioare: lumina si intunericul. Cred ca stii ca toate elementele se neutralizeaza una pe alta, astfel ca la baza lor se afla spiritualitatea si viata, al 7-lea element complex. El e realizat prin ciclul celorlalte. Toate se afla intr-o evolutie continua si constanta... Samanii sunt oamenii care pot manipula materia din jurul lor. Deci, de regula majoritatea se axeaza doar pe spiritism fiindca este cel mai usor de realizat si poti medita mai bine. Si totusi sunt si samani care nu se multumesc doar cu control al spiritelor. Acestia devin medii al elementelor...
-Medii?
-Da. Dar e mult mai greu caci elementele nu sunt ca si spiritele. Spiritele pot fi imblanzite, spre deosebire de ...apa, de exemplu, care nu ii potzi ordona… Este mult mai dificil: ii ca si cum i-ai spune unui dulap sa se multe putin mai la stanga; la un om daca ii spui o face dar ma indoiesc ca dulapul o va face, nu-i asa?
-Hahahaha...Cam asa ceva, chicotea ea in timp ce gusta cu pofta din frisca.
-Mda...Si cu toate astea exista si samani care ajung sa stapaneasca un element al naturii...Si chiar, mai rar dar se reuseste, ajung sa controleze doua sau mai multe. Asta se intampla rar fiindca este foarte greu; asta te asigur, eu abia am reusit sa stapanesc pamantul si partial apa..
-Da? Impresionant, se mira ea. Ai sa ma inveti si pe mine nu?
-Uhm “Iara ma ia cu impulsivitatea ei. E asa de draguta pana in momentul in care incepe sa te bata la cap”...Pai asta ar fi o problema. Eu nu stiu sa iti explic asa de bine. Dar cunosc pe cineva suficient de batran care sa poata sa iti clarifice... Exista o creatura - are multi ani - si se poate sa iti cunoasca foarte bine si reincarnarea.
-Ce legatura are reincarnarea cu spiritualitatea?
-Are! Ca sunt anumite lucruri legate de origine care sunt esentiale in a-ti alege, aprofunda si extinde puterea spirituala… Mai ales cand e vorba de manipularea vreunui element din natura.
-Inteleg.
-Deci, creatura aceasta, cum e batrana are si o experienta si pricepere in a-ti putea spune sub ce element te vei descurca mai bine si iti va da si sfaturi si alte cele doar ca, se opri el putin ingrijorat.
-Doar ca...ce? Ce e?
-Koh! Asa il cheama. E destul de viclean de asemenea si… cum sa spun...
-Spune odata!
-Trebuie sa ai mare grija cu Koh. Cel mai bine e sa nu arati vreo urma de frica... Mai bine nici un sentiment... Altfel...
-Altfel...?
-Altfel iti va fura chipul! de aceea nu trebuie sa ii arati vreun sentiment sau stare de spirit. Altfel va absorbi starea ta odata cu chipul tau, a a zis el clar si raspicat , lasand-o inmarmurita.
-“Incredibil, oare sa fie exact asa cum spune el sau iara fabuleaza?” Am inteles... Si unde se afla aceasta creatura Koh?
-Momentan s-a retras in portiunea spirituala. Unde sunt numai suflete si spirite. Te duc eu acolo dar ai grija de ce ti-am spus…Stii, am avut un amic, Nakano il chema. Nu a ascultat de mine si a… a ramas fara chip. Probabil ca acum e un spirit care rataceste in lumea aceea a sufletelor
-“Pare chiar mai afectat decat vrea el sa arate. Probabil ca tinea mult la prietenul acela al lui... Faptul ca este atat de ingrijorat pentru mine arata ca ii pasa de siguranta mea…”
-Te rog sa ai grija, ii spunea el melancolic si in acelas timp ingrijorat, ochii ii luceau intristati.
-Si cum ajungem in lumea sufletelor?
-Pe lacul de la marginea din partea cealalta a padurii este o insula. Pe ea se afla un sanctuary pentru suflete. Putem merge pe acolo. Vom avea ceva de tranversat dar am sa te ajut. Cunosc un dra…”A! Mai bine nu ii pomenesc ca e dragon ca sigur o fi inca speriata de ei de ieri.” pe cineva care imi e dator sa imi intoarca o favoare.
-Bine. Atunci du-ma pe taramul sufletelor "Am senzatia ca iara ascunde ceva. In fine… Pare destul de suparat pe Koh... cred ca inteleg ce simte... e ca si cum ar pierde o persoana draga. De fpat asa si este. Haah~! Mama... ce dor imi e de tine".....
Kenshin iesi cu Eclair in fata casei lui, scoase un fluier ciudat si incepu sa sufle cu putere:
-Ciudat, nu se aude nimic, zise Eclair nedumerita.
-Ei! E un fluier cu infrasunete. E foarte jos si de aia nu percepi suntele. Ca urechile tale nu sunt ata de "deschise" ca sa zic asa. Oamenii au intervall mic de percepere a sunetelor. In schimb Argunta sigur mi-a auzit fluierul. Va fi aici dintr-o clipa-n alta.

Deodata se aude un scancet puternic pe cer. Precum zise Kenshin se si intampla. Un dragon de culoare cenusie isi facu aparitia pe cer si cobori incet jos la ei:
-M-ai strigat Kenshin-sama? raspunse dragonul cu o voce un pic acustica dar nu foarte joasa.
-Da. Am nevoie de ajutorul tau. Momentan am nevoie sa ajung pe partea cealalta a padurii. Trebuie sa ajungem pe insula Shirokuro din mijlocul lacului. Ne poti duce pana acolo?
-Bineinteles. Floare-la-ureche! Urcati pe spatele meu ca va duc acolo de indata.
-Uhm.....Kenshin, murmura fata ascunzandu-se dupa el. Esti sigur ca e in regula?
-Aa? Desigur. Argunta imi e prieten.
-Nu va faceti grija d-soara, am sa zbor lin ca sa nu va zgudui prea tare, ii zise dragonul.
-Stiu ca am avut o intalnire mai neplacuta cu un dragon Rosu salbatic, dar nu toti dragonii sunt la fel. De fapt Argunta este unul dintre cei mai nobili si blanzi pe care ii cunosc. Asa ca nu-ti fa griji Eclair. Bine?
-Bine, zise ea timida, daca asa sustineti.

Argunta ii lua pe amandoi in spinare si se ridica la cer. Era prima data cand Éclair zbura, si inc ape un dragon. Vantul lin le ravasi parul. Zburau de ceva vreme, padurea fiind destul de mare insa calatoria a fost placuta cu vantul. Eclair se simtea in siguranta, admirand privelistea de jos. Primul ei zbor i-a facut cea mai placuta impresie pe care i-ar fi putut sa i-o faca. Totul era calm incat uitai de griji. Insa zborul acesta nu urma sa fie pentur totdeauna astfel ca se apropiase de incheiere. In final ajung la margine padurii unde se intindea un lac imens. Incet, Argunta coboara din inaltul cerului inspre mal sa ii lase jos. Dupa ce ei coborara de pe spinarea lui, acesta isi lua o forma omeneasca apparent. Sub forma lui astrala, Argunta avea parul lung pana la umeri de culoare argintie si ochii ii erau rosii ca rubinii, pielea nu ii mai era solzoasa ci neteda de o culoare caucaziana. Imbracat in vesminte albastru-argintii matasoase, ii lasa la vedere bratele si mai aripile mar ice-i pornieau din spatele umerilor, lungi pana in pamant glezne si adunate precum aripile unui liliac gri:
-Aici va las. Aveti grija. La revedere, zambii Argunta bland.
-Pe curand prietene, zise Kenshin un pic induiosat. Si mersii inca odata.
-A fost placerea mea, Keshin-sama. La revedere d-soara, rosti el facand o plecaciune in semn de respect.
-La revedere "La asa ceva chiar nu ma asteptam! Arata chiar frumos in forma lui atrala. Se pare ca nu toti dragonii sunt ca acela rosu. Oare toti sunt aa de frumosi in forma lor astrala ca si Argunta… si Kenshin?… El si in forma lui de vulpe nu arata rau, deja m-am obijnuit cu el asa", spuse Eclair facandu-i cu mana lui Argunta.

Inaripatul se ridica la cer si disparu intre nori. Dupa ce plecase, Kenshin se uita imprejur cautand o barca:
-Sunt sigur ca o fost una pe aici...Aaa! Uite-o acolo!...ascunsa sub frunze, exact une am lasat-o!
-Hai ca vin sa te ajut sa o scoti de acolo.
-Lasa ma descurc.... stai sa vezi numai decat.

Ajuns in dreptul barcii, Keshin isi fixa privirea pe solul din jurul barcii. Isi impreuna palmele si dintr-o incantatie scurta apleca nivelul solului intr-o parte cu vreo cincizeci de grade. Intocandu-si privirea spre apa el porni in a o manipula tragand-o si impingand-o inapoi. Continuand de mai multe ori, valurile ajungeau tot mai sus pana in dreptul barcii si chiar si dupa. In cateva clipe valurile luasera barca cu ele.
-Ai vazut? ii zambi el. Hai urca, vaslesc eu.
-Ba nu, tu o vasla, eu o vasla. Sa fiu si eu de folos pe aici pana invat sa fiu si eu saman.
-Sau sa iti controlezi puterea... Adevarul e ca ai ceva putere dar nu stii cum sa o pui in functiune.
-Se poate sa ai dreptate. Asta ar fi un motiv in plus sa ma duc sa vad daca ma poate ajuta Koh asta...sau daca macar imi da sfaturi si explicatii.
-Koh...Mda....
Roscovanul se lasa dus cu gandul departe in timp ce mainile incepeau sa vasleasca.
~Flashback~
-Hahahaha Kenshin. Ce e? Nu poti sa tii pasul cu mine...Hahahahahahahahha.
Ce mai radea el de mine ca el era mai iute decat mine si avea mereu mingea. Cat ne placea sa ne jucam jocul ala cu mingea.
-A da?! am zis eu ranjind un pic. Atunci uite asta!.
M-am folosit de puterea mea sa ii scutur pamantul de sub picioare. El atunci cazuze in bot si scapa din maini mingea.
-Nah, cei ai patit tu? Ai picioarele impleticite Nakano?! Heheheh...Si spuneai de mine!
I-am luat mingea si i-am luat-o inainte:
-Nu-i corect! Ai trisat, se incrunta el in iarba, stii prea bine ca esti mai bine antrenat decat mine. Parca am spus fara folosirea abilitatilor, maraia el acolo.
Eu eram vesel si ma gandeam cat de frumoasa e viata. De unde era eu sa stiu ca prietenul meu Kalaun Nakano era atat de invidios pe mine ca eram mai priceput in manuirea apei si pamantului decat el. Era atat de gelos incat a vrut cu orice pret sa avanseze cumva. Chiar incat s-a dus la Koh. Ah! Ziua aia blestemata. N-am sa mi-o iert niciodata ca l-am facut sa sufere cand ma dadeam mare pe langa el Nakano, n-am....nu ma pot ierta pentru ce am facut... Ziua aia n-am s-o uit niciodata... Imi pare atat de rau ca te-am facut sa suferi.
In noaptea aceea, pe cand eu dormeam , el s-a trezit si s-a dus la Koh. Ah! Inca si acum ii pot auzi urletele si tipetele de ajutor. Kalaun! Iarta-ma. Ce am facut?! Nu voi mai putea sa dau ochii cu el niciodata de rusine… si nici daca as vrea. Ramas fara chip...si tot sunt sigur ca si fara fata de l-as avea in fata mea acum as putea sa ii simt ura, dispretul si mania fata de mine... Nakano, coiot naiv ce ai fost. Ti-am zis sa ca la Koh nu ai voie sa dai dovada de slabiciune. Nu trebuia sa te lasi moale. Nu trebuia sa te duci acolo cu spirit de revansa si invidie... Imi... Imi pare rau... Nakano!!
~End of flashback~

-Hahh!, suspina Kenshin in timp ce vaslea.
Eclair observase ca iar era trist si melancholic si se ingrijora pentru el:
-Kenshin. Te simti bine?
-Huh?... Aa! Nu... Sunt bine!... Cred ca iar visam cu ochii deschisi... Ce aerian pot fi uneori! iizambea el cu un zambet amar si fals incercand sa ii stearga ingrijorarea de pe chip.
-"Imi zambeste, dar e clar ca e suparat, i se citeste tristetea in ochi.." Bine daca tu spui. "Oare ce voi face cand voi ajunge in fata lui Koh. din cate mi-a spus Kenshin trebuie sa am grija sa nu ii arat vreo emotie sau vreun sentiment. E chiar ingrijorat pentru mine. Probabil ca prietenul lui a patit ceva cu Koh. Poate ca...”
~Flashback~
-Trebuie sa ai mare grija cu Koh. Cel mai bine e sa nu arati vreo urma de frica... Mai bine nici un sentiment... Altfel...
-Altfel...?
-Altfel iti va fura chipul! de aceea nu trebuie sa ii arati vreun sentiment sau stare de spirit. Altfel va absorbi starea ta odata cu chipul tau!
~End of Flashback~
-“Mi-a spus asta poate din cauza ca asta o fi patit prietenul acela al lui… Dar cred ca nu vrea sa vorbeasca despre asta. Asa ca nu am sa insist pe subiect. Poate o sa imi spuna el cu gura lui…mai incolo.”
--------------------------------------------------------------

va urma