16-01-2013, 11:18 AM
Am dansat in trecut mult, azi mult mai putin, doar pe la evenimente sau cand se mai iveste ocazia, asa, spontan. Din cate-mi amintesc m-am apucat de acest sport - ma refer la dansul de societate aici - inainte de clasa I si m-am oprit undeva prin clasa a sasea, din cauza ca nu am mai avut timpul necesar pentru a face performanta si mai departe. Evident, de vina a fost programull scolii - am inceput sa merg de dupa-masa - in principal.
Pe parcursul a 6-7 ani am frecventat un club de dansuri din Brasov, de care nu prea mai am habar acum, La Passion, iar experienta asta a fost una dintre cele mai placute. Pe langa faptul ca dansezi acolo, reusesti sa cunosti o groaza de lume pasionata de acelasi lucru, cu aceeasi dorinta de a progresa, persoane de varsta ta, mai mari sau mai mici cu care te poti sfatui mereu sau relaxa. Mi-am facut prieteni cu care tin si acum legatura si de la care mai aflu noutati. In scoala cu mine sau prin alte parti, ei au reusit sa isi faca timp sa continuie, dar asta a insemnat sa nu mai aiba efectiv nicio farama de timp liber. Scoala - acasa si cand nu faci teme, esti incontinuu la sala de antrenamente.
Daca il faci din placere, dansul de societate nu implica atat de mult efort, ba din contra, unul minimal, si reusesti sa te simti bine in adevaratul sens al cuvantului. Insa daca vrei sa participi la concursuri pe tara - si nu numai, asta include si cel in echipa, cu grupa cu care te antrenezi, sau participarea la spectacole, sau concursuri-spectacole which is sort of like the same thing - trebuie sa muncesti. Sa muncesti incontinuu si sa ai cap dorinta de a fi mai bun. Dansul in privinta aceasta nu e ceva usor, nu e deloc. Implica o concentrare maxima, control cat mai bun asupra fiecarui muschi din corp pe care trebuie 'sa il ai in vizor' pentru a adopta pozitiile cerute. Toate acestea se dobandesc in timp prin multe antrenamtente. Si transpiratie. Daca nu transpiri, nu poti zice ca te-ai antrenat sau ca ai devenit mai bun.
De participat la concursuri am participat si am reusit sa obtin si cateva premii, la spectacole nici nu mai zic. Ne invitau peste tot. Am fost dati si la TV si tot tacamul asta.
Totusi, cred ca sportul asta inseamna mai mult decat mersul la spectacole sau concursuri. E vorba de o placuta socializare. Cunosti oameni, afli lucruri despre dansuri, sfaturi, te ajuti cu ceilalti - daca nu esti invidios sau altele - si construiesti prietenii puternice. Sa nu mai vorbim ca e foarte sanatos si te tine in forma. (Inca mi-e dor de forma in care eram atunci, acum mi-e prea lene sa mai fac ceva :P) Oricum, am ramas cu infinite amintiri placute...
Sincer il recomand tuturor. Daca aveti intentia de a va apuca de dansat, faceti-o. Merita din toate punctele de vedere. Sa nu mai zic ca pe la diversele banchete si petreceri cu prietenii o sa rupeti ringul si toaaata lumea va vrea sa danseze cu voi.
Dansul e interesant si poate exprima o groaza de emotii in functie de cel pe care il alegi. Desigur ca asta de societate despre care vorbesc implica existenta unei partenere sau a unui partener de dans pe care, deseori, cu greu il gasesti. Si daca ajungi sa il gasesti, trebuie sa va potriviti oarecum. Cred ca trebuie sa existe o chimie intre cei doi, sa se simta bine unul cu celalalt, altfel nu veti avansa ca pereche.
Pe parcursul a 6-7 ani am frecventat un club de dansuri din Brasov, de care nu prea mai am habar acum, La Passion, iar experienta asta a fost una dintre cele mai placute. Pe langa faptul ca dansezi acolo, reusesti sa cunosti o groaza de lume pasionata de acelasi lucru, cu aceeasi dorinta de a progresa, persoane de varsta ta, mai mari sau mai mici cu care te poti sfatui mereu sau relaxa. Mi-am facut prieteni cu care tin si acum legatura si de la care mai aflu noutati. In scoala cu mine sau prin alte parti, ei au reusit sa isi faca timp sa continuie, dar asta a insemnat sa nu mai aiba efectiv nicio farama de timp liber. Scoala - acasa si cand nu faci teme, esti incontinuu la sala de antrenamente.
Daca il faci din placere, dansul de societate nu implica atat de mult efort, ba din contra, unul minimal, si reusesti sa te simti bine in adevaratul sens al cuvantului. Insa daca vrei sa participi la concursuri pe tara - si nu numai, asta include si cel in echipa, cu grupa cu care te antrenezi, sau participarea la spectacole, sau concursuri-spectacole which is sort of like the same thing - trebuie sa muncesti. Sa muncesti incontinuu si sa ai cap dorinta de a fi mai bun. Dansul in privinta aceasta nu e ceva usor, nu e deloc. Implica o concentrare maxima, control cat mai bun asupra fiecarui muschi din corp pe care trebuie 'sa il ai in vizor' pentru a adopta pozitiile cerute. Toate acestea se dobandesc in timp prin multe antrenamtente. Si transpiratie. Daca nu transpiri, nu poti zice ca te-ai antrenat sau ca ai devenit mai bun.
De participat la concursuri am participat si am reusit sa obtin si cateva premii, la spectacole nici nu mai zic. Ne invitau peste tot. Am fost dati si la TV si tot tacamul asta.
Totusi, cred ca sportul asta inseamna mai mult decat mersul la spectacole sau concursuri. E vorba de o placuta socializare. Cunosti oameni, afli lucruri despre dansuri, sfaturi, te ajuti cu ceilalti - daca nu esti invidios sau altele - si construiesti prietenii puternice. Sa nu mai vorbim ca e foarte sanatos si te tine in forma. (Inca mi-e dor de forma in care eram atunci, acum mi-e prea lene sa mai fac ceva :P) Oricum, am ramas cu infinite amintiri placute...
Sincer il recomand tuturor. Daca aveti intentia de a va apuca de dansat, faceti-o. Merita din toate punctele de vedere. Sa nu mai zic ca pe la diversele banchete si petreceri cu prietenii o sa rupeti ringul si toaaata lumea va vrea sa danseze cu voi.
Dansul e interesant si poate exprima o groaza de emotii in functie de cel pe care il alegi. Desigur ca asta de societate despre care vorbesc implica existenta unei partenere sau a unui partener de dans pe care, deseori, cu greu il gasesti. Si daca ajungi sa il gasesti, trebuie sa va potriviti oarecum. Cred ca trebuie sa existe o chimie intre cei doi, sa se simta bine unul cu celalalt, altfel nu veti avansa ca pereche.