Dear Diary

[yaoi maniac]

A fost o zi usoara, draga jurnalule. Caietele mele sunt imprastiate in pat, iar ghiozdanul inca e intreg (trebuie doar sa il fac pentru maine). Le-am lasat asa si am plecat, gandinu-ma sa vad daca pot sa fac internetul. Pana la urma tot cumnatul meu minunat si extraordinat a facut-o (nu il numesc asa doar pentru asta). Hm, ce... ah, da! Ma bucur ca tata nu se ia de mine ca imprastii chestiile etc. Aseara am scris un fic (cam o ora mi-a luat sa fac primele patru pagini -fata/spate pagina- de caiet mic) yaoi. Am avut o bataie de cap cu numele seme-ului. Ma tot balbaiam si nu se potrivea niciun nume cu personajul din mintea mea. Tata nu a zis nimic cand incepusem aproape sa vorbesc singura. E obisnuit. Ba cu castile, ba cu nervii mei la manga sau anime, ba la chiuturile mele cand se intampla ceva misto in manga-urile yaoi pe care le citesc cu el langa mine etc. Hm, ma bucur ca nu imi zice nimic, oricum stie ca-s nebuna. Cine naiba se duce pe o ploaie ca aia si pe la sase seara (pe atunci se insera devreme) ca sa isi ceara scuze unei prietene? /: ) Doar in filme, dar eu sunt o persoana care bate filmul.
Astazi m-a sunat Denisa. Era sa sar in sus de bucurie cand i-am auzit vocea. Nu a intrat de doua zile (mie mi s-a parut o zi) si deja avem multe lucruri sa ne zicem. Ea ceva de yaoi si eu vreau sa termine povestea aia cu Mihai si Alex. : -w Mi-a promis scene sadice/violente. De-abia astept. La visul ala al ei cu dojo-ul am plans de nervi cand that motherfucker de uke a mai fost violat inainte (pentru mine si daca e violat e tot in alta categorie, Shiro's logic) si am ramas cu lacrimi in ochi cand tipul seme a plecat in lumea larga, iar uke-ul se tara pe zapada si il implora sa nu il paraseasca. T.T Yaoistii astia si visele lor. Eu si visele nu ne impacam, ele nu ma viziteaza. Desi visele pe care le-am avut mi le aduc aminte. Venind vorba de vise... am visat ceva... cand am venit de la Andreea (Aerith) mi-am adus aminte de vis, cel putin partea in care tata statea in pragul usii, rezemat de usa si imbracat intr-o salopeta albastra. Chiar imi era frica ca nu cumva in acea zi sa fie vreo suparare.
Altceva? Oh, hmmmm... Am incercat sa imi revizuiesc comportamentul. Se pare ca nu sunt asa delasatoare. : )) Si altceva? *sigh* M-am certat cu Yume. Mi-a facut niste nervi... Brr! Oare i-am zis ca sunt o fire irascibila? Si nici nu i-am citit sfaturile in legatura cu o problema. Dar parca nici nu vreau. Daca e cumva sa nu imi convina o sa folosesc asta ca motiv sa ma iau iar de ea. >.> Sunt o persoana... groaznica? Oricum as fi, pana la urma eu raman eu.
Inca ma intreb daca e sa ii zic fic-ul lui Denisa sa il continui pe calculator... Hm, totusi ma intreb daca sa fac partea pe care mi-am imaginat-o: Nagasake sa ii dea ceva lui uke, Fujisuki, ca sa poata ramane gravid. Uke-ul ramane si doreste sa pasteeze copilul. Uke-ul dispare din viata lui Nagasake dupa cum doreste acesta si se muta cu copilul in alt apartament. Copilul afla si cine ii este tatal, chiar daca nimeni nu ii zice, dintr-o poza editata de uke si etc. Hmmmmmmmmmm, oricum presimt si stiu ca nu o sa mai continui fic-ul. )
Cand am venit de la scoala am avut o alta repriza de nervi din nimic. Bietul tata... Sa vina fiica lui de la scoala si sa inceapa sa tipe si sa tranteasca... si sa fie cu "nasul la cearceaf"... : )) Dar el ma iubeste oricum, iar eu il voi iubi chiar si cand o sa fie ingropat. ;x O sa iau o poza cu el si mama (poate si cu mine impreuna) si o sa mi-o inramez. Asa amandoi vor fi alaturi de mine. ^^
Ieri m-a apucat o criza emotionala din cauza moartea doamnei Paula. A fost dupa un an de la moartea mamei. Atunci si de atunci nu am plans, ieri cand m-am gandit la ea si mi-am adus aminte, am intrat mai adanc in amintiri... am dat de acel punct sensibil si am inceput sa bocesc. Ea a fost cea care m-a invatat sa joc carti si remy. Am mai plans si dupa copilarie, acel trecut dulce; inafara de clipele in care copii se ascundeau de mine, "prietenii" plecau cu altcinva si pe mine ma lasau sa ma joc singura sau cand ma minteau in fata (si alea au fost amintiri frumoase).
Daca l-as vedea pe Grasu'.... Hmmmmmmmmmmm, mi-ar placea sa ii iau id-ul, numarul de telefon si sa ii fac o poza. Si sa il imbratisez. Ultima data, acum un an, cand a venit la scoala pentru mine a inceput sa se ia de gropitele mele. Lumea are ceva cu gropitele mele.... *thinking hard*