22-05-2010, 11:06 PM
Scuze ca am pus nextul atat de greu dar am avut 5 teze de dat T.T Scz ca e atat de scurt.
No name
O gradina plina de maci pune stapanire pe regatul mintii mele alaturi cu de un cer de culoarea safirului. M-am ridicat in picioare si am observat ca purtam o rochie o rochie alba pana la genunchi. Inconstienta ca e un vis, am inceput sa ma uit in jur pentru a vedea daca era cineva prin preajma. Intinderea de flori era nemargita, neavand niciun copac sau vreo padure prin apropiere. O stare de axientate imi acapareaza tot corpul facand-l sa tremure. Cerul safiriu parea sa nu aiba limite, ceea ce era ciudat deoarece un sentiment de claustrofobie incepea sa apara in coltul inimii mele. Speriata de singuratate, am inceput sa fug in cautare a ceva… orice care putea sa alunge acest sentiment. Peste o perioada de alergat am zarit o umbra intunecata stand ca si cum ar fi o statuie. M-am apropiat timid de ea pentru a observa cine e sau ce e. Era un baiat.. acoperit de sange. Socul m-a facut sa ma indepartez vreo 2 pasi si sa cad pe spate. Baiatul se apropie de mine punandu-se deasupra mea, picaturile de sange de pe corpul lui patand rochia alba. Ochii sai negri m-au strafulgerat cu o privire rece ce parea lipsita de sentimente. Parul sau lung cadea asemeni unei cascade peste chipul meu, gadilandu-mi obrajii. In lumina soarelui reflexiile sale purpurii pareau asemeni culorilor unui curcubeu. Ceva umed mi-a cazut pe frunte. Tremurand, mi-am pus mana si am realizat ca era defapt o lacrima. Am privit atenta chipul lui si am realizat ca baiatul era defapt “ingerul†care mi-a salvat viata cand am lesinat pe bicicleta si cel care mi-a dat hanoracul cu ursul polar. Am ridicat palma in cautarea obrajilor sai. Imediat ce contactul fizic s-a facut, mana mea a inceput sa se umple cu sange, dar am ignorant acest lucru oricat de mult ma ingrozea. Buzele sale s-au deschis, murmurand ceva. A trebuit sa-mi concentrez toata atentia perntru a realize ca spunea: “Imi pare atat de rau†Pana sa apuc sa spun ceva totul s-a intunecat, iar apoi o lumina puternica mi-a provocat usturarea ochilor. Pentru a realize ca Michael ma scutura, tinandu-ma de umeri mi-au trebuit 5 minute.
-Esti bine? Intreba el disperat. De ce plangi?
Mi-am dus repede mana la ochi si am atins obrajii mei umeji care erau inecati in lacrimi. M-am sters cu maneca hanoracului care se afla lange mine si am privit in jur, dar Kai nu era de gasit. Am deschis gura pentru a intreba unde este, dar am inchis-o la loc. Nu cred ca ar fi fost cel mai bun lucru care il poti auzi de la o persoana care a avut o criza de plans in timp ce dormea. Am afisat un zambet destul de real cat sa ma creada.
-A fost doar un cosmar… Nu-I nimic grav…
Acesta a ridicat dintr-o spranceana ca si cum nu ma crede, dar apoi a ridicat din umeri confuz si s-a asezat pe locul din fata mea uitandu-se intens pe geam ca si cum existent mea nu ar exista in acel moment. Pe chipul lui a aparut o urma vaga de tristete care nu credeam s-o vad pe fata unui baiat care are mereu zambetul pe buze.
No name
O gradina plina de maci pune stapanire pe regatul mintii mele alaturi cu de un cer de culoarea safirului. M-am ridicat in picioare si am observat ca purtam o rochie o rochie alba pana la genunchi. Inconstienta ca e un vis, am inceput sa ma uit in jur pentru a vedea daca era cineva prin preajma. Intinderea de flori era nemargita, neavand niciun copac sau vreo padure prin apropiere. O stare de axientate imi acapareaza tot corpul facand-l sa tremure. Cerul safiriu parea sa nu aiba limite, ceea ce era ciudat deoarece un sentiment de claustrofobie incepea sa apara in coltul inimii mele. Speriata de singuratate, am inceput sa fug in cautare a ceva… orice care putea sa alunge acest sentiment. Peste o perioada de alergat am zarit o umbra intunecata stand ca si cum ar fi o statuie. M-am apropiat timid de ea pentru a observa cine e sau ce e. Era un baiat.. acoperit de sange. Socul m-a facut sa ma indepartez vreo 2 pasi si sa cad pe spate. Baiatul se apropie de mine punandu-se deasupra mea, picaturile de sange de pe corpul lui patand rochia alba. Ochii sai negri m-au strafulgerat cu o privire rece ce parea lipsita de sentimente. Parul sau lung cadea asemeni unei cascade peste chipul meu, gadilandu-mi obrajii. In lumina soarelui reflexiile sale purpurii pareau asemeni culorilor unui curcubeu. Ceva umed mi-a cazut pe frunte. Tremurand, mi-am pus mana si am realizat ca era defapt o lacrima. Am privit atenta chipul lui si am realizat ca baiatul era defapt “ingerul†care mi-a salvat viata cand am lesinat pe bicicleta si cel care mi-a dat hanoracul cu ursul polar. Am ridicat palma in cautarea obrajilor sai. Imediat ce contactul fizic s-a facut, mana mea a inceput sa se umple cu sange, dar am ignorant acest lucru oricat de mult ma ingrozea. Buzele sale s-au deschis, murmurand ceva. A trebuit sa-mi concentrez toata atentia perntru a realize ca spunea: “Imi pare atat de rau†Pana sa apuc sa spun ceva totul s-a intunecat, iar apoi o lumina puternica mi-a provocat usturarea ochilor. Pentru a realize ca Michael ma scutura, tinandu-ma de umeri mi-au trebuit 5 minute.
-Esti bine? Intreba el disperat. De ce plangi?
Mi-am dus repede mana la ochi si am atins obrajii mei umeji care erau inecati in lacrimi. M-am sters cu maneca hanoracului care se afla lange mine si am privit in jur, dar Kai nu era de gasit. Am deschis gura pentru a intreba unde este, dar am inchis-o la loc. Nu cred ca ar fi fost cel mai bun lucru care il poti auzi de la o persoana care a avut o criza de plans in timp ce dormea. Am afisat un zambet destul de real cat sa ma creada.
-A fost doar un cosmar… Nu-I nimic grav…
Acesta a ridicat dintr-o spranceana ca si cum nu ma crede, dar apoi a ridicat din umeri confuz si s-a asezat pe locul din fata mea uitandu-se intens pe geam ca si cum existent mea nu ar exista in acel moment. Pe chipul lui a aparut o urma vaga de tristete care nu credeam s-o vad pe fata unui baiat care are mereu zambetul pe buze.