Pentru totdeauna a ta

[Marty:X]

Capitolul 12

Brunetul scoase din buzunar acea cutie misterioasa, era rosie si avea forma de inimioara. Inelul era foarte finut, cu piatra roz si mica, era facut parca special pentru Lenna. Era un moment tensionat, dar in sfarsit tanara ii raspunse :
-Da, dar cu o conditie sa nu te mai saruti niciodata cu alta, spuse foarte serioasa bruneta.
Baiatul dadu din cap in semn ca da si o lua in brate si o saruta pasional pe buze, limba sa explorand fiecare coltisor din lacasul umed al fetei. Adolescenta il strangea in brate, iar o lacrima se ivi pe chipul sau angelic, dar nu o lacrima de tristete, ci una de bucurie. Era asa de fericita, de cand il vazuse pe Itachi stiuse ca va fi ceva intre ei, o poveste frumoasa de iubire. Amandoi aveau sufletele bune si aveau multe in comun, Itachi ii puse inelul pe deget si ii promise ca va face totul pentru ea si ca o va apara vesnic. Adolescenta se simtea in siguranta, acum parca avea un scut de aparare cu ea, dar stia ca o casnicie e destul de grea si va trebui sa mai lase de la ea. Se gandea ca daca se va casatori, va trece si la alta etapa, cea de a fi mama, ei ii placeau foarte mult copiii, dar mereu isi dorise o fetita sa o invete primi pasi, sa aibe satisfactia sa o auda cand spune ’’mama’’ si sa o stranga in brate. Sa aibe o familie fericita asta era visul ei, in cealalta parte a orasului, brunetul ii facu o vizita misterioasa rozaliei pentru a vedea ce face. Cand adolescenta auzi ca e cineva la usa, inima incepu sa-i bata, aproape sa-i iasa din piept, ascunse rucsacul si biletul, apoi deschise usa. Isi saruta iubitul pe obraz si-l intreba ce cauta acolo, ea era foarte agitata, gandindu-se ca brunetul ar putea sa-si de-a seama de ce planuise. Adolescentul o intreba ce face, iar ea ii zise ca este bine si ca i-a lipsit, brunetul spuse ca si lui. Au hotarat sa se uite la un film, genul a fost romance pentru ca rozaliei nu prea ii placeau cele horror, filmul era foarte interesant si era vorba despre o mama si un tata care avusesera un copil si despre aventurile acestora. Sakura se gandea ca si ea ar putea deveni mama, ii placeau copii , de fiecare data cand intalnea unul il lua in brate si o felicita pe mama lui. Cu toate astea stia ca nu avea timp de acest lucru, trebuia sa-si incheie studiile, iar in curand era ziua ei se intreba, daca brunetul uitase de acel eveniment cand rozalia implinea varsta de opsprezece ani. Cand filmul s-a terminat Sasuke a plecat acasa, lasand-o pe Sakura singura, pentru a se odihni. Drumul nu era foarte lung, satul unde locuia acea ziarista era foarte aproape, pe drum se afla o padure de care trebuia sa treaca, nu era prea mult de mers in acel loc. Adolescenta s-a interesat de asezarea locului pe o harta veche pe care o gasise in podul casei, acolo erau numai vechituri, dar si amintiri pe care le avea cu parintii ei. In ultimul timp era foarte melancolica, statea in oglinda si plangea, cand se uita la ea isi vedea mama, incepuse sa vorbeasca singura prin casa si sa se intrebe de ce trebuia sa moara. Brunetul era intr-o alta situatie, fratele sau isi facea bagajele pentru a pleca in vacanta cu logodnica lui, iar faptul ca nu ii spusese si lui il deranjase pe mezinul familiei
Uchiha. Itachi isi lua bagajul si pleca avea sa stea 3 zile in Franta, iar apoi dorea sa fac nunta, dorea o nunta restransa doar cu persoanele din familie. Adolescenta pornise pe drumul indicat de harta, era un loc linistit si foarte minunat, intr-o ora ajunsese la destinatie, era o casa izolata de celelalte. Ciocani la usa politicos, iar o femeia de aproximativ douazeci si patru de ani ii deschise usa. Era o femeie roscata cu ochii negri, inalta si slaba, avea nasul mic, iar buzele ii erau frumos conturate. Femeia o pofti pe fata inauntru si ii aduse o ceasca de ceai si prajiturele pe o tava mica cu floricele. Adolescenta o intreba de articol si femeia ii zise ca ar fi bine sa se prezinte, spunand ca o cheama Yuki si incepu sa-i povesteasca ca o cunoscuse pe mama sa.
-Era o femeia speciala, stia foarte bine sa se comporte cu oameni si intelegea pe oricine, spuse Yuki.
-Eu nu am cunoscut-o foarte bine pentru ca eram mica cand a murit, spuse rozalia cu glasul tremurat si o lacrima i se ivi pe chip.
Femeia ii stearsa lacrima sj ii spuse ca mama sa a iubit-o enorm si ca mereu vorbea despre ea. O stranse in brate si incepu sa-i povesteasca ca ea fusese prietena cu parintii ei, iar ei doreau o bijuterie care apartinea familiei Haruno de secole si ca fusese furata de cei din Satul de Nisip. Ii spuse ca trebuia sa-i aduca noroc mostenitoarei, care era chiar rozalia, ii zise ca a scris artiolul pentru ca stia ca-l va vedea si o va cauta. Fata era mai hotorata ca niciodata avea de gand sa ia acel medalion cu pretul vietii sale, dar trebuia sa se intoarca in Konoha, asa ca ii spuse femeii ca vor tine legatura prin telefon si pleca. Mintea ei era plina de lucruri pe care trebuia sa le faca, cel mai mult ar fi vrut sa ia acel lucru pentru care parintii ei au murit, dar se pare ca nu era singura care citise acel articol, inca o persoana misterioasa o facuse in acea zi si era hotarata sa o ia inaintea rozaliei. Fata era asa de ganditoarea incat numai era atenta nici macar la cantecul pasarilor, la animalele pe langa care trecea, parca ar fi fost in transa. Natura era superba, iar vietatile ei ar fi putut impresiona pe oricine, pasarile cantau alaturi de greieri, iar cea mai buna dintre ele era privighetoarea, parca si nimfele padurii se alaturasera acestui grup. Toate cantau frumos cu glascioarele lor, doar pentru a o mai inveseli pe frumoasa rozalie, dar fara succes parca nu auzea nimic.

Va urma !