Statuia Morţilor (cu acordul parintilor va rog )

[YamaMina]

starnight-ms ptr apreciere and sustzinere^_^

[center]Cap. IV: Shidori schimbată[/center]


A doua zi Shidori s-a trezit devreme. De fapt nici nu prea reuşise să doarmă. Se zbuciumase toată noaptea. Zâmbetul acelui băiat sau ce a fost îi revenea obsedant în minte. Se trezise de nenumărate ori şi îşi spusese că exagera ea. Era prea absorbită de Inuyasha, încât orice vis mai ciudat i se părea un mister. Trebuia să se liniştească. Nu exista nimic ciudat. În cele din urmă a reuşit să adoarmă , însă s-a trezit destul de devreme, luând în considerare ora ei obişnuită de sculare.
Îşi pregăteşte ghiozdanul de şcoală şi coboară să ia micul dejun. De obicei nici nu avea timp de aşa ceva. Îşi băga repede câteva cărţi şi caiete în geantă şi apoi se grăbea spre şcoală, după ce lua pachetul cu mâncare gata pregătit, din mâinile mamei.
Coboară scările spre bucătărie, perfect aranjată şi deloc somnoroasă cum era înainte. Părinţii acesteia rămân surprinşi la vederea fetei. Când au auzit scările trosnind şi-au imaginat că este Aiko, nicidecum Shidori. Fata le zâmbeşte uşor forţat:
-Bună dimineaţa mamă, tată! îi salută ea.
-Bună dimineaţa! îi răspund aceştia încă uimiţi.
Fata se aşează la masă în grabă, ignorând privirile ce şi le dădeau părinţii ei. Se aşteptase la uimire din partea lor, având în vedere că nu mai luase micul-dejun cu ei de ceva timp. În câteva clipe apare şi Aiko, radioasă şi zâmbitoare ca întotdeauna. Shidori se întrebă vag dacă sora sa are cuvântul 'somnoros' în vocabular. Şi ea rămâne surprinsă la vederea lui Shidori la fel ca restul familiei. Ochii ei liliachii au stagnat câteva momente pe sora sa, apoi a salutat pe toţi şi s-a aşezat şi ea la masă la locul ei obişnuit.
Era prima oară după multă vreme, când familia era completă dimineaţa.
În timp ce-i priveşte cum fiecare îşi vede de ceea ce-şi pusese în farfurie, Shidori simte o căldură interioară pe care nu poate să şi-o explice. Încearcă să-şi amintească, când a fost ultima oară când au fost toţi la masă, însă nu reuşeşte. Se distanţase aşa de mult de ei încât i se pare straniu acum să îi privească mâncând calmi, fiecare cu gandul său. Aiko mestecă uşor de parcă i-ar fi fost teamă să nu rănească cantitatea de mâncare mai mult decât era nevoie. Işi păstrează privirea aţintită asupra farfuriei ca şi cum i-ar fi cerut iertare mutual pentru sacrilegiul ce îl făce bucăţilor de sushi. Tatăl său apucă cu siguranţă hrana arătând caracterul său mereu nestrămutat. Mama sa întâi contemplează ceea ce se află în faţa sa apoi se apucă să mănânce mereu atentă dacă ceilalţi mai au nevoie de ceva. Aşa era ea: mereu atentă la ceilalţi, sau mai precis, mereu atentă la Aiko.
- O să ţi se răcească mâncarea Shidori. comentează mama acesteia observând că fata nu s-a atins de mâncare, ci se uita pierdută în zare. Apucă-te şi mănâncă cât este cald. continuă aceasta privind pe fată cu afecţiune odată ce Shidori se întoarce cu faţa spre ea.
-Da...şopteşte ea uşor pentru a nu strica atmosfera liniştită din jurul lor.
Nu numai că toată familia lua masa împreună dar faptul că mama ei i-a adresat cuvinte care nu conţineau 'Aiko' şi 'greşit' era un motiv de uimire. Shidori avea sentimentul că va fi o zi cu adevărat specială.
Fata termină prima şi se duce să-şi ia ghiozdanul cu un zâmbet scurt pe faţă.
- Shidori, nu mergi cu Aiko? intreabă mama sa când fata se întoarce înapoi în bucătărie să-şi ia pachetul cu mâncare.
- Aaaa….mamă eu plec puţin mai târziu şi cred că nee-chan se grăbeşte. Nu vreau să o reţin. intervine Aiko.
Shidori zâmbeşte.
Adevărul era că se grăbea. Vroia să ajungă şi să le povestească acel vis prietenelor ei. Nu putea să şi-l alunge din minte oricât se chinuia. Privirea acelui tânăr îi apărea clar în faţa ochilor. Partea raţională din ea îi spunea că exagera, că totul era datorită imaginaţiei ei bogate alimentată de dorinţe aiurite, dar cealaltă parte, destul de fantezistă îi sugera că ceva nu e în regulă. Şi la urma urmei dacă te-ai fi trezit într-un cimitir după ce-ai visat că eşti regina unor personaje stranii şi că încerci să te agăţi de un băiat ce vine zburând spre tine, e de aşteptat să dai mai mult de două secunde gândire acestor lucruri. În aceste clipe Shidori se întreba de ce nu are şi ea un loc normal de meditaţie ca toată lumea, spre exemplu un parc sau un templu. 'Inuyasha' şi locurile inadecvate somnului îi alterau liniştea mintală. În curând se va trezi cu certitudinea că este reîncarnarea unei mari preotese şi că se va lupta cu demoni şi alte creaturi. Da, era clar, într-o zi se va trezi legată într-o cămaşă albă într-o cameră la fel de albă. Dar dacă, poate se va trezi alături de un demon superb luptând împreună spre apărarea celor nevinovaţi? Da, prospectul ăsta suna mult mai bine. Nu că nu i-ar fi plăcut culoarea albă, dar ce-i prea mult strică, asta obsevase întotdeauna.
Fata oftează şi o priveşte pe Aiko.
Shidori nu mai mersese cu sora ei la şcoală de câţiva ani. Au fost în aceeaşi şcoală primară , în acelaşi gimnaziu, acum în acelaşi liceu, însă nu prea mergeau împreună la şcoală pentru că Aiko pleca devreme, iar Shidori mai târziu. Nici măcar nu se întorceau împreună: Aiko având numeroase opţionale, iar Shidori dorea să scape cât mai repede de şcoală.
- Aiko eşti sigură că…întreabă Shidori privind-o atent pe sora sa.
- Da! Am ceva de făcut şi o să plec mai târziu. îi răspunde Aiko zâmbind.
Shidori îşi ia ghiozdanul şi pachetul şi porneşte veselă spre Juban Gakuen. Merge destul de repede cu o oarecare nerăbdare. În mare parte se datorează unui anumit tânăr cu ochi blânzi şi zâmbet cald: Teruo. Fata zâmbeşte prosteşte grăbindu-se către locaţia în mare parte dorită. Mai erau şi profesorii şi lecţiile care erau incluse în pachet şi care contau destul de mult la starea ei de spirit normală.
Deodată în faţa ei apare ceva ce o făce să mărească ochii de mirare şi să deschidă gura într-un ţipăt mut. La câţiva metri în stânga ei stă un băiat cam de aceeaşi vârstă cu ea, cu păr negru ca cel mai profund întuneric şi cu uşoare tente roşiatice şi ochi căprui-rubinii, care o priveşte zâmbind. Are haine tipice unui adolescent: blugi, un hanorac şi teneşi şi poate nu ar fi constituit nici un motiv de spaimă dacă nu ar fi arătat exact ca îngerul din visul ei şi dacă nu ar fi plutit. Shidori chiar se întreabă pentru o secundă ce a uimit-o mai mult: faptul că plutea sau că era cel din visul ei.
Stă în faţa ei, în aer ,ca şi cum ar fi stat pe un scaun, cu o atitudine oarecum indiferentă şi cu mâinile în sân. Arată plăcut la înfăţişare, chiar arătos, aşa că la prima vedere nu pare periculos. Shidori e atât de uimită încât nu îndrăzneşte să se mişte, rămânând cu privirea aţintită asupra lui şi cu gura căscată ca un copil care se duce pentru prima dată la circ. Câţiva oameni care trec pe lângă ea îi aruncă priviri suspicioase văzând poziţia stranie în care se află. O femeie între două vârste priveşte în acelaşi loc în care se uita şi ea, apoi se uită mirată la fată înainte să o ia la fugă încercând să ajungă la timp la servici.
Shidori închide ochii brusc, rugându-se să fie doar o halucinaţie, un produs al imaginaţiei ei datorat gândirii mult prea intense asupra visului. Numără pâna la zece, apoi deschide uşor ochii. Băiatul se află în acelaşi loc, privind-o în acelaşi mod. Se panichează şi încearcă să se convingă mai arzător că nu e nimic adevărat. Mai închide o dată ochii, şi mai agresiv, zicându-şi pentru sine:
- Nu e acolo! Nu e nimic în faţa mea, doar visez cu ochii deschişi! Nu am înnebunit!!!! Nu văd lucruri absurde! Da, da nu văd….
O mână îi atinge brusc umărul , iar Shidori ţipă.
- Shidori-chan ce e cu tine? o întreabă Tomoko, uimită de reacţia fetei.
- Aaaaa….nimic, doar….
- Te-am auzit că spuneai ceva şi…
- Aaaa…eu doar… Tomoko-chan, tu vezi ceea ce văd şi eu? îi zice Shidori în timp ce îi îndrumă privirea către băiatul din aer. Îl vezi pe acest tânăr care stă în faţa mea, plutind? întreabă Shidori puternic impresionată.
Tomoko se uită atent câteva clipe acolo unde îi arătase Shidori.
- Shidori-chan am impresia că Teruo-kun ţi-a prăjit creierii de ai început să vezi băieţi plutitori! zice ea chicotind. Măcar arată bine? chicoteşte aceasta mai tare. Hai să mergem la şcoală, că întârziem şi lasă glumele proaste! şi o trage de mână către clădirea roşie din zare.
- Dar, dar…Shidori nu mai continuă şi se lasă trasă de Tomoko spre şcoală.
Îşi aruncă privirea în urmă să vadă dacă acea nălucă mai este, însă şi-o întoarce repede înapoi pentru că acel băiat continua să o privească zâmbind…


P.S: uhm...am shi pozele personajelor...buuut...pers apar in afish...l voi descrie p parcurs shi sper k vetzi realiza care shi cum...intentzionam sa pun pozele...but...my best friend said she'll draw them for me*dances around*...so....o sa l postez gata desenate^_^