01-04-2009, 07:32 PM
Nolazy o sa afli in capitolele urmatoare de ce Roy a reactionat asa, iar cu pasarile si cocosi a fost o greseala de a mea. Prima data am vrut sa scriu pasarile si m-am razgandit scriind cocosi, dar am uitat sa sterg pasarile si a iesit pasarile pe cocosi.
Capitolul V
Dupa parcurgerea drumului cunoscut, cei doi au ajuns acasa cu camioneta plina de cumparaturi.
-Sunt prea obosit ca sa ma apuc sa le descarc, spuse scriitorul.
-Si eu sunt frant. Ummm... Roy! spuse Sousuke vesel de la prea mult vin.
-Spune.
-Sti cum tii un prost in suspans? il intreba pe Roy.
-Cum?
-Lasa ca iti spun mai tarziu, replica tanarul razand, apoi iesi din casuta inainte ca scriitorul sa-l pocneasca. Ziua aceasta a fost nemaipomenita. Roy are simtul umorului , poate fi bland si tandru, dar toate aceste trasaturi sunt bine ascunse undeva, gandea blondul inainte sa adoarma. Cand se trezi il intampina o caldura sufocanta ce facea aerul greu de respirat, soarele stralucea puternic, iar cerul avea culoarea vinetelor. Totul prevestea o furtuna si lucrurile deveneau din ce in ce mai clare dupa ce un vant puternic smulse acoperisul casei.
-Sousuke repede, urca in camioneta. Trebuie sa plecam!
-Dar unde vom merge?
-La mine acasa, spuse scriitorul in timp ce-l ajuta sa-si care bagajele si masina de batut din camioneta tanarului in cea a lui. Acelasi drum care inainte ii prafuia, acum devenea din ce in ce mai greu de parcurs. Cei doi barbati au avut probleme cu cativa copaci cazuti. Intr-un final au ajuns in Tokio obositi, murdari si uzi pana la piele. Roy il conduse la usa dubla de la intrare. Atmosfera era de un rafinament foarte fin, intimidandu-l si uimindu-l totodata, iar cand intra inauntru ramase stupefiat. Casa era splendida, cu obiecte decorative antice, totul era elegant si de bun gust.
-Bine ai venit la mine acasa, spuse scriitorul zambindu-i prietenos.
-Multumesc, raspunse gandindu-se la ce l-ar fi putut determina sa paraseasca aceasta splendoare de casa pentru una pe care nici acoperisul nu statea. Este... este minunat de frumos totul aici.
-Dupa aceasta calatorie doresti probabil sa te schimbi si il conduse printr-o usa ingusta din fata sufrageriei.
Sousuke ramase nemiscat. In fata avea o baie cu o oglinda mununat ornamentata, deasupra unei mese micute plina cu cosmetice, pe un perete o draperie lunga cu motive chinezesti superbe, in fata mesei de toaleta era un taburet gratios si o perna din acelasi material cu draperia. Se imbaie, iar cand era complet gata, o servitoare il astepta sa-l anunte ca e ora ceaiului.Il conduse intr-o camera mica, dupa marea sufragerie, aceasta camera i se parea intima si agreabila. Peretii erau acoperiti din podea pana in tavan cu dulapuri pline de carti invelite in piele. Camera parea imbracata intr-o rochie din piele si lemn, podeau era acoperita cu covoare orientale lungi si pastelate, fotoliile erau imbracate in catifea verde. La inceput a crezut ca era singur in camera, dar cand ochii i s-au obisnuit cu semiobscuritatea l-a vazut pe Roy, un domn batran si slab, o doamna eleganta si aranjata si doi tineri:o fata si un baiat asteptand in spatele masutei pe care era asezat serviciul de ceai de argint.
-Sunt bucuros sa te cunosc, spuse batranul. Cum te numesti tinere?
-Sousuke Naegino.
Cand pronunta numele de familie pe care Roy nu-l stia, se facu o liniste deplina. Domnul batran il privea tacut, doamna cea eleganta isi privea manichiurea, baiatul cel tanar se ineca, iar Roy il privea cum priveste pisica un soarece. Pe parcursul discutie Sousuke descoperi ca acel domn era tatal lui Roy, aceea doamna mama lui, tanara fata pe nume Mia era viitoarea logodnica a lui Roy, iar tanarul baiat era Daisuke, verisorul scriitorului. Dupa ce Mia si Daisuke se retrasera, Sousuke anunta si el ca ar dori sa se retraga. Mergand in camera lui a auzit discutia dintre cei doi tineri care plecasera inaintea lui:
-Nu te poti marita cu Ken, implora baiatul. Vei sfarsi si tu la fel ca primul lui sot. Un cadavru. Sousuke isi duse mana la gura nemaiputand face nici o miscare.
-Pot sa ma marit cu el si o voi face, raspunse femeia, nu ma intereseaza ca inaintea mea a avut un sot.
-Dar eu te iubesc, continua tanarul sarutand-o.
Esti asa sigura pe tine? Fii atenta! N-ai vazut cum il privea Roy pe acest baiat? Vei fi repede parasita!
Sousuke nemaiputand asculta fugi in camera lui. De ce este intuneric? N-a lasat lumina aprinsa? Cand a incercat sa caute langa usa un intrerupator, o mana puternica l-a oprit si o voce de barbat i-a soptit la ureche:
-Stiam ca vei veni! Tanarul a simtit cum doua brate puternice il trag spre pat. Il recunoscu pe Roy dupa parfumul acestuia. Scriitorul il saruta tandru pe gat, mainile lui ii mangaiara parul si incerca sa-i desfaca nasturii de la camasa. Sousuke reusi sa-i dea mainile la o parte si aprinse o lampa de pe masuta. Tremura tot. Vru sa-i spuna ceva, dar nu stia ce si nu se inselase, era Roy.
-Dumnezeule! Ce faci in camera mea? Scriitorul ii rase in fata.
-Tu esti in camera mea.
Auzind aceasta tanarul fugise in camera lui.
Capitolul V
Dupa parcurgerea drumului cunoscut, cei doi au ajuns acasa cu camioneta plina de cumparaturi.
-Sunt prea obosit ca sa ma apuc sa le descarc, spuse scriitorul.
-Si eu sunt frant. Ummm... Roy! spuse Sousuke vesel de la prea mult vin.
-Spune.
-Sti cum tii un prost in suspans? il intreba pe Roy.
-Cum?
-Lasa ca iti spun mai tarziu, replica tanarul razand, apoi iesi din casuta inainte ca scriitorul sa-l pocneasca. Ziua aceasta a fost nemaipomenita. Roy are simtul umorului , poate fi bland si tandru, dar toate aceste trasaturi sunt bine ascunse undeva, gandea blondul inainte sa adoarma. Cand se trezi il intampina o caldura sufocanta ce facea aerul greu de respirat, soarele stralucea puternic, iar cerul avea culoarea vinetelor. Totul prevestea o furtuna si lucrurile deveneau din ce in ce mai clare dupa ce un vant puternic smulse acoperisul casei.
-Sousuke repede, urca in camioneta. Trebuie sa plecam!
-Dar unde vom merge?
-La mine acasa, spuse scriitorul in timp ce-l ajuta sa-si care bagajele si masina de batut din camioneta tanarului in cea a lui. Acelasi drum care inainte ii prafuia, acum devenea din ce in ce mai greu de parcurs. Cei doi barbati au avut probleme cu cativa copaci cazuti. Intr-un final au ajuns in Tokio obositi, murdari si uzi pana la piele. Roy il conduse la usa dubla de la intrare. Atmosfera era de un rafinament foarte fin, intimidandu-l si uimindu-l totodata, iar cand intra inauntru ramase stupefiat. Casa era splendida, cu obiecte decorative antice, totul era elegant si de bun gust.
-Bine ai venit la mine acasa, spuse scriitorul zambindu-i prietenos.
-Multumesc, raspunse gandindu-se la ce l-ar fi putut determina sa paraseasca aceasta splendoare de casa pentru una pe care nici acoperisul nu statea. Este... este minunat de frumos totul aici.
-Dupa aceasta calatorie doresti probabil sa te schimbi si il conduse printr-o usa ingusta din fata sufrageriei.
Sousuke ramase nemiscat. In fata avea o baie cu o oglinda mununat ornamentata, deasupra unei mese micute plina cu cosmetice, pe un perete o draperie lunga cu motive chinezesti superbe, in fata mesei de toaleta era un taburet gratios si o perna din acelasi material cu draperia. Se imbaie, iar cand era complet gata, o servitoare il astepta sa-l anunte ca e ora ceaiului.Il conduse intr-o camera mica, dupa marea sufragerie, aceasta camera i se parea intima si agreabila. Peretii erau acoperiti din podea pana in tavan cu dulapuri pline de carti invelite in piele. Camera parea imbracata intr-o rochie din piele si lemn, podeau era acoperita cu covoare orientale lungi si pastelate, fotoliile erau imbracate in catifea verde. La inceput a crezut ca era singur in camera, dar cand ochii i s-au obisnuit cu semiobscuritatea l-a vazut pe Roy, un domn batran si slab, o doamna eleganta si aranjata si doi tineri:o fata si un baiat asteptand in spatele masutei pe care era asezat serviciul de ceai de argint.
-Sunt bucuros sa te cunosc, spuse batranul. Cum te numesti tinere?
-Sousuke Naegino.
Cand pronunta numele de familie pe care Roy nu-l stia, se facu o liniste deplina. Domnul batran il privea tacut, doamna cea eleganta isi privea manichiurea, baiatul cel tanar se ineca, iar Roy il privea cum priveste pisica un soarece. Pe parcursul discutie Sousuke descoperi ca acel domn era tatal lui Roy, aceea doamna mama lui, tanara fata pe nume Mia era viitoarea logodnica a lui Roy, iar tanarul baiat era Daisuke, verisorul scriitorului. Dupa ce Mia si Daisuke se retrasera, Sousuke anunta si el ca ar dori sa se retraga. Mergand in camera lui a auzit discutia dintre cei doi tineri care plecasera inaintea lui:
-Nu te poti marita cu Ken, implora baiatul. Vei sfarsi si tu la fel ca primul lui sot. Un cadavru. Sousuke isi duse mana la gura nemaiputand face nici o miscare.
-Pot sa ma marit cu el si o voi face, raspunse femeia, nu ma intereseaza ca inaintea mea a avut un sot.
-Dar eu te iubesc, continua tanarul sarutand-o.
Esti asa sigura pe tine? Fii atenta! N-ai vazut cum il privea Roy pe acest baiat? Vei fi repede parasita!
Sousuke nemaiputand asculta fugi in camera lui. De ce este intuneric? N-a lasat lumina aprinsa? Cand a incercat sa caute langa usa un intrerupator, o mana puternica l-a oprit si o voce de barbat i-a soptit la ureche:
-Stiam ca vei veni! Tanarul a simtit cum doua brate puternice il trag spre pat. Il recunoscu pe Roy dupa parfumul acestuia. Scriitorul il saruta tandru pe gat, mainile lui ii mangaiara parul si incerca sa-i desfaca nasturii de la camasa. Sousuke reusi sa-i dea mainile la o parte si aprinse o lampa de pe masuta. Tremura tot. Vru sa-i spuna ceva, dar nu stia ce si nu se inselase, era Roy.
-Dumnezeule! Ce faci in camera mea? Scriitorul ii rase in fata.
-Tu esti in camera mea.
Auzind aceasta tanarul fugise in camera lui.