Bine v-am regasit
Capitolul l
Sousuke statea vizavi de unchiul Myagi, sorbind dintr-un pahar cu vin excelent in timp ce-si facea curaj sa-si lanseze bomba. Cuvintele i se invarteau pe limba amenintand sa izbucneasca, dar tanarul se straduia sa le puna in ordine. De cateva ori incepuse sa vorbeasca, insa de fiecare data cuvintele iesisera aiurea si fusese nevoit sa le opreasca si sa astepte o ocazie pentru a le rosti din nou. Totul era asa de dificil. Desi practic nu era unchiul lui adevarat, Misami Myagi era o ruda indepartata din partea mamei sale. Acesta era cel care-l angajase, seful si prietenul lui in acelasi timp. A-i spune ca vroia sa-si paraseasca slujba, sa plece din Hiroshima in ciuda a ceea ce facuse pentru el, ii dadea lui Sousuke o senzatie de tradare si vinovatie, dar trebuia si inspirand adanc hotara sa incerce din nou.
-Unchiule...eu...
Misami Myagi ridica o mana grasuta si ingrijita, care opri efortul lui inainte de a incepe.
-Nu inainte de a termina de mancat, spuse el sever, dar luminitele din ochii lui ii negau asprimea.
-Unchiule, iti sunt recunoscator, ai fost absolut minunat si chiar simt cu adevarat ca am invatat multe de la tine, desi ma simt vinovat ca va trebui sa te parasesc.
-Nu pentru o luna, in orice caz, fu raspunsul unchiului sau. Va trebui sa instruim pe cineva sa te inlocuiasca si refuz categoric sa ma dispensez de tine pana cand nu rezolvam problema cu Misouri.
-S-o rezolvam? Nici macar nu-l poti gasi pe tip, spuse Sousuke... Eu stiu ce as face in locul tau cu acest intangibil domn Roy Misouri: l-as expedia unei alte agentii de publicitate.
-Ah, Sousuke, ce naiv esti uneori. Acest Roy Misouri a adus mai multi bani firmei noastre decat ceilalti scriitori ai nostri la un loc. Si va aduce din nou, dupa ce-si va reveni din ce l-a facut sa se ascunda.
-Vrei sa spui ca tu chiar crezi ca a vut o relatie cu un barbat?
-Tu crezi?
-Nu... nu stiu, declara tanarul cu sinceritate. Mie greu sa cred avand in vedere cat de atragator este si cate femei suspina dupa el. Adica sa fim seriosi, cine nu ar vrea un tip sexi cu parul de culoarea abanosului, cu ochii negri ca onixul, cu privire seducatoare si misterioasa care te innebuneste si te face sa tremuri, cu chipul perfect rotund ca luna plina infrumusetat de o gura senzuala cu buze pline. Dupa aceasta descriere Sousuke cazu pe ganduri amintindu-si momentele de la funerarile parintilor lui de unde a iesit cu o suferinta aproape isterica si ar fi suferit si mai mult fara interventia blanda a lui Misami. Acesta l-a luat pe tanar sub aripa sa protectoare, l-a crescut cu dexteritate profesionala si compasiune, l-a luat in casa lui, i-a oferit o slujba, il ajutase sa accepte pierderea si sa realizeze ca timpul vindeca orice rana. Tanarul devenise un barbat de douazeci si doi de ani, atragator, de o frumusete rapitoare, cu parul de culoarea soarelui imbinata cu cea a lunei in asfintit, cu ochii ca laguna albastra si o silueta fara cusur. Fata ii era draguta, cu un nas fin si drept, o gura senzuala, generoasa si obraji cu gropite.
O data inapoiat la biroul lui care aproape umple anticamera ce dadea spre sanctuarul enorm, plin de carti, al lui Misami Myagi, Sousuke descoperi ca-i era foarte greu sa se concentreze asupra muncii. Ce va face, de indata ce angajamentul cu unchiul Misami se va sfarsi? Unde se va duce? Poate... poate undeva aproape de coasta, unde temperatura subtropicala si briza marii faceau sa fie vara tot timpul. Era pierdut in speculatii cand suna telefonul.
-Biroul domnului Myagi... cu ce va pot ajuta? Vorbea in receptor fara sa se fi oprit din visare.
-Este acolo?
Vocea care se auzea la telefon avea o rezonanta neobisnuita, profunda si hotarata.
-Imi pare rau, spuse Sousuke, putin surprins de introducerea neobisnuita. Ce doriti?
-Am spus "este acolo?", raspunse vocea, dezvaluind o umbra de iritare.
-Va referiti la domnul Myagi?
-Bineinteles. Ati spus ca este biroul domnului Myagi, sau nu mai sunteti sigur acum?
-Bineinteles ca sunt sigur, riposta Sousuke. As putea sa-i spun cine il cauta, va rog?
-Sigur. Cuvantul avea o nota de dispret superior si fu urmat de o lunga tacere.
-Imi pare rau, dar am intrebat daca as putea sa-i spun cine il cauta.
-Si eu am spus "sigur", nu-i asa?
-Ceea ce nu-mi spune nimic, zise tanarul. Nu-i pot spune cine sunteti daca nu va recomandati.
-Nu m-ati intrebat cum ma cheama. Ati intrebat daca i-ati putea spune cine il cauta, ceea ce este un lucru total diferit. Vreti sa incercati din nou?
-Nu tin neaparat, se rasti Sousuke in telefon, dar presupun ca veti dori sa continuati aceasta conversatie prosteasca atata timp cat o voi face si eu. Pot sa stiu numele dumneavoastra, va rog?
-Spuneti-i ca este Dumnezeu.
-Sa fiti sigur ca nu-i voi spune!
-Foarte bine, spuneti-i orice doriti, dar faceti-mi legatura ca un baiat bun ce sunteti. Sunt intr-o cabina telefonica si toate manevrele dumneavoastra ma costa bani.
-Imi fac doar datoria... Sousuke fu intrerupt de glasul unchiului sau.
-Ce se intampla?
-E un tip la telefon care spune ca e Dumnezeu.
-Fa-mi legatura imediat! replica Myagi.
Tanarul surprins, duse telefonul la ureche la timp ca sa auda
-... faci pe closca acolo. Fa-mi legatura cu domnul Myagi.
-Da domnule, imediat domnule, acum domnule. Apasa pe butonul care face legatura: Dumnezeu la telefon, domnule Myagi.
-Roy Misouri... unde naiba esti si unde dracu e cartea care mi-ai promis-o?
Deci Dumnezeu era Roy Misouri. Exact aroganta care o intuise.
-Asculta omule, acum sunt in Kyoto, cartea este scrisa in capul meu, in doua saptamani ar fi gata cu o dactilografa.
-Ce-ai zice daca ti-as trimite o dactilografa?
-La naiba nu am timp de o femeie sa se fataie pe aici si sa am incurce. De ce nu-l trimiti pe cerberul dumneatale? El nu are simtul umorului, pun pariu ca e scund, chel, cu mustata si cu burta, dupa cum se aude la telefon. Ar trebui sa mearga cu trenul pana intr-un sat de langa Tokio, in trenul acela voi fi si eu avand in vedere ca peste doua zile plec si eu acolo. In acel sat sa-i trimiti bani de cheltuiala si un vehicol decent daca nu vrei sa doarma in camp.
Sousuke dupa ce a ascultat intraga conversatie, dadu buzna in biroul unchiului sau, spumegand ca vulcanul Etna, gasindu-l pe acesta inecandu-se de ras, cu lacrimi in ochi. Dupa un timp se pravali pe un scaun in fata lui, incepand sa rada si el cu pofta.
-Chel, scund, burtanos, cu mustata si toate cele zisera ei razand cu lacrimi.
-Unchiule, pur si simplu nu sunt persoana indicata pentru aceasta treaba.
-Nici nu vreau sa aud. Am incredere in tine, te vei descurca minunat.
Unchiul sau facu tot ce-i spuse Roy. Ii cumpara o camioneta Toyota nou-nouta, cu o gramada de pachete in spatele masinii.
-Dumnezeule! Toate astea pentru doua saptamani in maracinisuri si tufisuri.
-o sa trimit camioneta in acel satuc de langa Tokio, am cumparat si biletul de tren, pe Riy o sa-l gasesti usor avand in vedere ca stii cum arata.
Cele doua zile trecusera repede, cei doi isi luara la revedere printr-o imbratisare, dupa ce luase masa de adio la un restaurant din apropiere.
In aceea zi insorita de la sfarsitul lui august colinele se aratau privirilor in toata frumusetea lor. Tanarul isi sprijini capul melencolic si privi spectacolul naturii. Lasa vantul sa i se plimbe prin par si admira peisajul prietenos. Sousuke avu un adevarat soc cand un barbat s-a aplecat pe neasteptate si l-a luat in brate apasandu-si buzele pe gura lui. Buzele lui erau fierbinti si tari. Simti cum limba barbatului pune stapanire pe gura lui. Sousuke ameti si involuntar intrerupse sarutul la fel de brusc.
-Cum indrazniti? Senzatia de ameteala se accentua vazand ca barbatul care il sarutase era Roy Misouri.
-Imi pare rau, mi-ati amintit de cineva!
Capitolul l
Sousuke statea vizavi de unchiul Myagi, sorbind dintr-un pahar cu vin excelent in timp ce-si facea curaj sa-si lanseze bomba. Cuvintele i se invarteau pe limba amenintand sa izbucneasca, dar tanarul se straduia sa le puna in ordine. De cateva ori incepuse sa vorbeasca, insa de fiecare data cuvintele iesisera aiurea si fusese nevoit sa le opreasca si sa astepte o ocazie pentru a le rosti din nou. Totul era asa de dificil. Desi practic nu era unchiul lui adevarat, Misami Myagi era o ruda indepartata din partea mamei sale. Acesta era cel care-l angajase, seful si prietenul lui in acelasi timp. A-i spune ca vroia sa-si paraseasca slujba, sa plece din Hiroshima in ciuda a ceea ce facuse pentru el, ii dadea lui Sousuke o senzatie de tradare si vinovatie, dar trebuia si inspirand adanc hotara sa incerce din nou.
-Unchiule...eu...
Misami Myagi ridica o mana grasuta si ingrijita, care opri efortul lui inainte de a incepe.
-Nu inainte de a termina de mancat, spuse el sever, dar luminitele din ochii lui ii negau asprimea.
-Unchiule, iti sunt recunoscator, ai fost absolut minunat si chiar simt cu adevarat ca am invatat multe de la tine, desi ma simt vinovat ca va trebui sa te parasesc.
-Nu pentru o luna, in orice caz, fu raspunsul unchiului sau. Va trebui sa instruim pe cineva sa te inlocuiasca si refuz categoric sa ma dispensez de tine pana cand nu rezolvam problema cu Misouri.
-S-o rezolvam? Nici macar nu-l poti gasi pe tip, spuse Sousuke... Eu stiu ce as face in locul tau cu acest intangibil domn Roy Misouri: l-as expedia unei alte agentii de publicitate.
-Ah, Sousuke, ce naiv esti uneori. Acest Roy Misouri a adus mai multi bani firmei noastre decat ceilalti scriitori ai nostri la un loc. Si va aduce din nou, dupa ce-si va reveni din ce l-a facut sa se ascunda.
-Vrei sa spui ca tu chiar crezi ca a vut o relatie cu un barbat?
-Tu crezi?
-Nu... nu stiu, declara tanarul cu sinceritate. Mie greu sa cred avand in vedere cat de atragator este si cate femei suspina dupa el. Adica sa fim seriosi, cine nu ar vrea un tip sexi cu parul de culoarea abanosului, cu ochii negri ca onixul, cu privire seducatoare si misterioasa care te innebuneste si te face sa tremuri, cu chipul perfect rotund ca luna plina infrumusetat de o gura senzuala cu buze pline. Dupa aceasta descriere Sousuke cazu pe ganduri amintindu-si momentele de la funerarile parintilor lui de unde a iesit cu o suferinta aproape isterica si ar fi suferit si mai mult fara interventia blanda a lui Misami. Acesta l-a luat pe tanar sub aripa sa protectoare, l-a crescut cu dexteritate profesionala si compasiune, l-a luat in casa lui, i-a oferit o slujba, il ajutase sa accepte pierderea si sa realizeze ca timpul vindeca orice rana. Tanarul devenise un barbat de douazeci si doi de ani, atragator, de o frumusete rapitoare, cu parul de culoarea soarelui imbinata cu cea a lunei in asfintit, cu ochii ca laguna albastra si o silueta fara cusur. Fata ii era draguta, cu un nas fin si drept, o gura senzuala, generoasa si obraji cu gropite.
O data inapoiat la biroul lui care aproape umple anticamera ce dadea spre sanctuarul enorm, plin de carti, al lui Misami Myagi, Sousuke descoperi ca-i era foarte greu sa se concentreze asupra muncii. Ce va face, de indata ce angajamentul cu unchiul Misami se va sfarsi? Unde se va duce? Poate... poate undeva aproape de coasta, unde temperatura subtropicala si briza marii faceau sa fie vara tot timpul. Era pierdut in speculatii cand suna telefonul.
-Biroul domnului Myagi... cu ce va pot ajuta? Vorbea in receptor fara sa se fi oprit din visare.
-Este acolo?
Vocea care se auzea la telefon avea o rezonanta neobisnuita, profunda si hotarata.
-Imi pare rau, spuse Sousuke, putin surprins de introducerea neobisnuita. Ce doriti?
-Am spus "este acolo?", raspunse vocea, dezvaluind o umbra de iritare.
-Va referiti la domnul Myagi?
-Bineinteles. Ati spus ca este biroul domnului Myagi, sau nu mai sunteti sigur acum?
-Bineinteles ca sunt sigur, riposta Sousuke. As putea sa-i spun cine il cauta, va rog?
-Sigur. Cuvantul avea o nota de dispret superior si fu urmat de o lunga tacere.
-Imi pare rau, dar am intrebat daca as putea sa-i spun cine il cauta.
-Si eu am spus "sigur", nu-i asa?
-Ceea ce nu-mi spune nimic, zise tanarul. Nu-i pot spune cine sunteti daca nu va recomandati.
-Nu m-ati intrebat cum ma cheama. Ati intrebat daca i-ati putea spune cine il cauta, ceea ce este un lucru total diferit. Vreti sa incercati din nou?
-Nu tin neaparat, se rasti Sousuke in telefon, dar presupun ca veti dori sa continuati aceasta conversatie prosteasca atata timp cat o voi face si eu. Pot sa stiu numele dumneavoastra, va rog?
-Spuneti-i ca este Dumnezeu.
-Sa fiti sigur ca nu-i voi spune!
-Foarte bine, spuneti-i orice doriti, dar faceti-mi legatura ca un baiat bun ce sunteti. Sunt intr-o cabina telefonica si toate manevrele dumneavoastra ma costa bani.
-Imi fac doar datoria... Sousuke fu intrerupt de glasul unchiului sau.
-Ce se intampla?
-E un tip la telefon care spune ca e Dumnezeu.
-Fa-mi legatura imediat! replica Myagi.
Tanarul surprins, duse telefonul la ureche la timp ca sa auda
-... faci pe closca acolo. Fa-mi legatura cu domnul Myagi.
-Da domnule, imediat domnule, acum domnule. Apasa pe butonul care face legatura: Dumnezeu la telefon, domnule Myagi.
-Roy Misouri... unde naiba esti si unde dracu e cartea care mi-ai promis-o?
Deci Dumnezeu era Roy Misouri. Exact aroganta care o intuise.
-Asculta omule, acum sunt in Kyoto, cartea este scrisa in capul meu, in doua saptamani ar fi gata cu o dactilografa.
-Ce-ai zice daca ti-as trimite o dactilografa?
-La naiba nu am timp de o femeie sa se fataie pe aici si sa am incurce. De ce nu-l trimiti pe cerberul dumneatale? El nu are simtul umorului, pun pariu ca e scund, chel, cu mustata si cu burta, dupa cum se aude la telefon. Ar trebui sa mearga cu trenul pana intr-un sat de langa Tokio, in trenul acela voi fi si eu avand in vedere ca peste doua zile plec si eu acolo. In acel sat sa-i trimiti bani de cheltuiala si un vehicol decent daca nu vrei sa doarma in camp.
Sousuke dupa ce a ascultat intraga conversatie, dadu buzna in biroul unchiului sau, spumegand ca vulcanul Etna, gasindu-l pe acesta inecandu-se de ras, cu lacrimi in ochi. Dupa un timp se pravali pe un scaun in fata lui, incepand sa rada si el cu pofta.
-Chel, scund, burtanos, cu mustata si toate cele zisera ei razand cu lacrimi.
-Unchiule, pur si simplu nu sunt persoana indicata pentru aceasta treaba.
-Nici nu vreau sa aud. Am incredere in tine, te vei descurca minunat.
Unchiul sau facu tot ce-i spuse Roy. Ii cumpara o camioneta Toyota nou-nouta, cu o gramada de pachete in spatele masinii.
-Dumnezeule! Toate astea pentru doua saptamani in maracinisuri si tufisuri.
-o sa trimit camioneta in acel satuc de langa Tokio, am cumparat si biletul de tren, pe Riy o sa-l gasesti usor avand in vedere ca stii cum arata.
Cele doua zile trecusera repede, cei doi isi luara la revedere printr-o imbratisare, dupa ce luase masa de adio la un restaurant din apropiere.
In aceea zi insorita de la sfarsitul lui august colinele se aratau privirilor in toata frumusetea lor. Tanarul isi sprijini capul melencolic si privi spectacolul naturii. Lasa vantul sa i se plimbe prin par si admira peisajul prietenos. Sousuke avu un adevarat soc cand un barbat s-a aplecat pe neasteptate si l-a luat in brate apasandu-si buzele pe gura lui. Buzele lui erau fierbinti si tari. Simti cum limba barbatului pune stapanire pe gura lui. Sousuke ameti si involuntar intrerupse sarutul la fel de brusc.
-Cum indrazniti? Senzatia de ameteala se accentua vazand ca barbatul care il sarutase era Roy Misouri.
-Imi pare rau, mi-ati amintit de cineva!