18-03-2009, 05:15 PM
Capitolul lll
Kousuke era stanjenit si regreta vorbele pe care i le-a aruncat lui Yuri sub impulsul nervilor si nu stia cum sa-si ceara scuze. Din cauza timiditatii sau poate pentru ca pur si simplu nu-si gasea vorbele renunta la ideea de a-si cere scuza, aprinzand televizorul nimerind o scena dintr-un film asemanatoare cu cele intamplate lui.
"Nu credeam ca o sa spun asta, dar uneori viata bate filmul" reflecta brunetul adancit in ganduri nesimtind lacrimile care s-au ivit pe obrazii fini ai baiatului.Yuri l-a surprins si de aceea l-a cuprins nervii.
-Crezi ca esti singurul din lumea asta care sufera? Crezi ca nu mai sunt si altii oameni care sufera? Crezi ca viata si universul se invart doar in jurul tau si al trecutului tau? Stia ca-l raneste si o facea cu buna stiinta.
-Nu ai dreptul sa-mi vorbesti asa, de ce o faci?
-Vrei sa plec, puteai sa-mi spui direct fara sa ma ranesti...
-Nu e vorba ca vreau sa pleci il intrerupse Yuri.Vreau doar sa treci pestetragedia dinn trecutul tau, vreau sa fii puternic. Acestea au fost ultimele vorbe, Yuri disparand fara urma pentru doua saptamani.
-De ce ii duc lipsa atat de mult? De ce ma infior de fiecare data cand ma gandesc la imbratisarea lui? De ce tresar in noapte la orice zgomot sperand sa fie el si mai ales de ce fara el ma simt prizioner intr-un labirint de durere de dimensiuni astronomice? se intreba brunetul nestiind ce sa raspunda. A venit si ziua mult asteptat de Kousuke. Desi au trecut doua ore de cand Yuri s-a intors acesta nici macar nu l-a salutat pe Kousuke.
-Oare ce a patit Yuri de nu ma baga in seama, nici nu ma saluta. Oare mai e suparat pe mine de atunci si tot asa s-au mai scurs doua zile intr-o tacere elocventa si apasatoare, tacere care s-a sfarsit in momentul in care s-a auzit soneria.
Am ramas surprins cand am vazut muschii dezvoltati si sexi ai puternicului Yuri incordandu-se mai sa se sfarme.
-Tu?! Nemernicule uita ca exist, uita ca te-am iubit candva. Toata iubirea ce am simtit-o pentru tine a murit nascandu-se o ura profunda. Te dispretuiesc, uita adresa mea, zbiera Yuri.
"Uita ca te-am iubit, toata iubirea mea pentru tine" nu se poate, nu vreau ca Yuri sa-l iubeasca pe baiatul acela gandea devastat de durere Kousuke. Inima mea sufera, iar ecoul suferintei mele si al inimii mele sunt lacrimile care curg necontenit.
-De ce sufar asa mult? Poate fi sentimentul asta gelozie, gelozie pentru ca-l iubesc? Oare acesta este raspunsul intrebarilor care ma chinuiau cand a fost Yuri plecat?
Yuri ramasese si el de durere intepenit in usa nevazandu-l pe baiatul ce il privea indurerat cu lacrimi pe fata.
"Ma simt neputincios, inima ma doare si mai tare simtind inima lui Yuri plangand.Kousuke si-a facut curaj si se indrepta spre satenul inimii lui.
Kousuke era stanjenit si regreta vorbele pe care i le-a aruncat lui Yuri sub impulsul nervilor si nu stia cum sa-si ceara scuze. Din cauza timiditatii sau poate pentru ca pur si simplu nu-si gasea vorbele renunta la ideea de a-si cere scuza, aprinzand televizorul nimerind o scena dintr-un film asemanatoare cu cele intamplate lui.
"Nu credeam ca o sa spun asta, dar uneori viata bate filmul" reflecta brunetul adancit in ganduri nesimtind lacrimile care s-au ivit pe obrazii fini ai baiatului.Yuri l-a surprins si de aceea l-a cuprins nervii.
-Crezi ca esti singurul din lumea asta care sufera? Crezi ca nu mai sunt si altii oameni care sufera? Crezi ca viata si universul se invart doar in jurul tau si al trecutului tau? Stia ca-l raneste si o facea cu buna stiinta.
-Nu ai dreptul sa-mi vorbesti asa, de ce o faci?
-Vrei sa plec, puteai sa-mi spui direct fara sa ma ranesti...
-Nu e vorba ca vreau sa pleci il intrerupse Yuri.Vreau doar sa treci pestetragedia dinn trecutul tau, vreau sa fii puternic. Acestea au fost ultimele vorbe, Yuri disparand fara urma pentru doua saptamani.
-De ce ii duc lipsa atat de mult? De ce ma infior de fiecare data cand ma gandesc la imbratisarea lui? De ce tresar in noapte la orice zgomot sperand sa fie el si mai ales de ce fara el ma simt prizioner intr-un labirint de durere de dimensiuni astronomice? se intreba brunetul nestiind ce sa raspunda. A venit si ziua mult asteptat de Kousuke. Desi au trecut doua ore de cand Yuri s-a intors acesta nici macar nu l-a salutat pe Kousuke.
-Oare ce a patit Yuri de nu ma baga in seama, nici nu ma saluta. Oare mai e suparat pe mine de atunci si tot asa s-au mai scurs doua zile intr-o tacere elocventa si apasatoare, tacere care s-a sfarsit in momentul in care s-a auzit soneria.
Am ramas surprins cand am vazut muschii dezvoltati si sexi ai puternicului Yuri incordandu-se mai sa se sfarme.
-Tu?! Nemernicule uita ca exist, uita ca te-am iubit candva. Toata iubirea ce am simtit-o pentru tine a murit nascandu-se o ura profunda. Te dispretuiesc, uita adresa mea, zbiera Yuri.
"Uita ca te-am iubit, toata iubirea mea pentru tine" nu se poate, nu vreau ca Yuri sa-l iubeasca pe baiatul acela gandea devastat de durere Kousuke. Inima mea sufera, iar ecoul suferintei mele si al inimii mele sunt lacrimile care curg necontenit.
-De ce sufar asa mult? Poate fi sentimentul asta gelozie, gelozie pentru ca-l iubesc? Oare acesta este raspunsul intrebarilor care ma chinuiau cand a fost Yuri plecat?
Yuri ramasese si el de durere intepenit in usa nevazandu-l pe baiatul ce il privea indurerat cu lacrimi pe fata.
"Ma simt neputincios, inima ma doare si mai tare simtind inima lui Yuri plangand.Kousuke si-a facut curaj si se indrepta spre satenul inimii lui.