Dragostea incepe la liceu [Yaoi]

[Kira's Scarlet]

Capitolul doi ~ (Intalniri noi)


Bucuriile mici nu dureaza mult, imi soptisem in gand, vazand cum raza de soare proaspat rasarita dispare din nou dupa perdeaua de nori fumurii, lasand ploaia si haosul sa se restaureze, jos pe pamant. Intreaga incapere era invaluita de o aura gri, mohorata, iar sunetele de afara creau coloana muzicala, completand linistea din clasa. Tunetele erau mai rare si fulgerele apareau din cand in cand la geam, facand-o pe profesoara de franceza sa tresara si era abia a doua ora de curs. Majoritatea colegilor stateau cu capul pe banca, afundati intr-o stare grava de somnolenta, privind din cand in cand spre tabla, la doamna Madeline, ca nu cumva sa-i penalizeze pentru neparticiparea la ora, iar restul se ingramadeau in perete, sperand sa gaseasca refugiu pentru frica provocata de furtuna. Eu si Andon, fiind colegi de banca, incercam sa ne ocupam timpul cu exercitii la matematica, facand schimb de raspunsuri, in soapta ca sa nu fim certati de batrana profesoara cu ochi de sticla, venita tocmai din Paris pentru a aduce aerul Frantei pe teritoriu german. Imi priveam caietul plin de calcule, observand ca fiind distras de vremea asta ciudata care ne tine captivi, le-am gresit pe majoritatea, vazandu-ma nevoit sa o iau de la inceput. Imi propusesem sa termin tema pentru maine, deoarece era singurul lucru pe care profesorul de matematica ni l-a dat, dupa ce ne-a lasat in voie toata ora. Profesorii pot fi si blanzi, cat timp nu profiti de generozitatea lor.

Imi scuturam capul, gandindu-ma la cum o sa ajungem pana la cantina sau magazin, care erau tocmai de partea cealalata a scolii si trebuia sa traversam prin curte. Sa imi iau umbrela? Poate nu ploua atat de tare si drumul nu e chiar atat de lung, imi spuneam in gand, incercand sa imi amintesc distanta aproximativa si cat timp mi-ar lua sa ajung sa iau mancare, fara sa fiu udat leaorca. Nici nu imi dadusem seama cand profesoara de franceza a iesit din clasa, fluturandu-si parul dezordonat prin fata mea, iar clopotelul a inceput sa sune frenetic, dand ton copiilor zglobii sa se dezlantuie zgomotos.
- Dominik, de unde luam mancare? Ma intreaba Andon.
- La asta ma gandeam si eu, murmur usor, privind intr-un punct fix in fata mea.
- Si voi? Intreaba Karl cu voce ca de copil, punandu-se cu fundul pe banca lui Cleo, asezandu-si delicat mana pe umarul meu si aplecandu-se usor peste mine, iar eu mi-am intors capul spre el, mirosindu-i parfumul parului sau lung si matasos. Aroma de cires salbatic si iasomie, huh?
- Nu putem merge toti, se aduce vocea lui Kevin, geamanul cel rau si care nu seamana deloc cu Karl. Ar fi imbulzeala mare si nu am putea sa intram toti deodata, spune el, iar noi am constatat ca are dreptate.
- De aceea, propun sa mearga doar doi dintre noi si sa aduca mancare pentru toti sase, spune Cleo, venind din spatele lui Karl si impingandu-l de pe banca direct in bratele mele. Parul sau lung si negru mi-a mangaiat usor fata, in timp ce mainile delicate s-au agatat de mine, uitandu-se adanc in ochii mei si rosind vizibil. Simteam cum inima mi-o lua la galaop precum un cal salbatic lasat liber pe pasunile din Anzi, iar eu nu-mi doream deloc sa plece din bratele mele, insa am fost amandoi treziti din transa cand Andon a inceput sa tipe la noi, stricand atmosfera proaspat creata.
- Amorezilor, ce ar fi sa mergeti voi doi? Striga albastruiul. Luati-va jachetele pe voi si grabiti-va pana nu suna de intrare sau nu ramane magazinul gol, continua el. Kevin a venit spre Karl, care il privea nedumerit, apucandu-l de mana si tragandu-l de pe mine, apoi m-a privit lung, ganditor si m-a ridicat de guler in sus ca si cum as fi fost o marioneta fara viata in mainile unui papusar nebun. Cu toate ca eu eram mai inalt decat el. Intr-o fractiune de secunda, grupul nostru ne-a azvarlit afara din clasa, imediat ce ne-am imbracat, deoarece foamea facea ravagii in trupurile lor, trezind la suprafata instincte animalice. Foamea e cea mai teribila senzatie. Ii face pe oameni sa scoata la iveala monstri. Ajunsi in fata portii care facea trecerea spre magazinul scolii, am ezitat putin, vazand apa scurgandu-se siroaie peste geamuri, inunand curtea. Karl a deschis usa, lasand stropii de apa sa salte inauntru, ajungand de pe sol, pe picioarele noastre. Amandoi ne-am intersectat privirile pentru o secunda, vazand jocul format de picaturile de apa care ne gadilau prin haine. Apoi, eu am facut un gest involuntar, aproape din instinct, apucandu-l de mana si tragandu-l prin ploaie, lipindu-l de mine si cuprinzandu-l cu un brat, luand-o la fuga pana de partea cealalta, la intrarea spre cantina si magazin. Amandoi eram putin uzi si respiram greoi, ramanand la fel de apropiati, Kevin cu mana la piept, iar tinandu-l lipit de mine, ignorand privirile celorlati din incapere care ne priveau ciudat. Cu persoana potrivita, lumea ti se pare doar a ta.

Cand ne-am indepartat unul de celalalt, murmurand amandoi un ''Es tut mir Leid'' scurt, am realizat ca timpul s-a scurs foarte repede si ca mai avem doua minute din pauza sa luam mancare pentru tot grupul si sa ne intoarcem in clasa, inainte sa vina profesoara de istorie si sa faca o criza de isterie.
- Tu ia pizza si eu iau sucurile si sandwich-urile, ii spun lui Karl, iar el a dat din cap aprobator si a mers in cealalta parte a magazinului. Eu m-am intors spre vitrina din dreptul meu, dorind sa-i spun vanzatoarei tot ce am nevoie, insa ma lovesc de cineva, iar persoana respectiva cade jos.
- Auch, spune el, cu accent rusesc, ceea ce mie mi se parea neobisnuit.
- Imi pare rau, ii spun in rusa, oferindu-i mana ca sa-l ajut sa se ridice, observand parul scurt de un rosu aprins si ochii negri ca taciunea cu care ma privea.
- Ah, stai asa, spune el, scotand o poza din buzunar si privind-o cu atentie, apoi zambindu-mi prietenos. Tu trebuie sa fi Dominik, nu-i asa? Eu sunt Alexei, studentul de schimb, spune el.
- Oh, da. Studentul...murmur eu, gandindu-ma ca asta e cel mai prost moment in care sa fac cunostiinta cu cineva sau sa incep un tur al scolii. Mi-am intors si privirea, cautandu-l pe Karl, care a aparut de nicaieri cu partea mea de mancare pe care mi-a inmanat-o ''generos'', apucand apoi plasa cu sucurile pe care tot eu trebuia sa le iau si luand in alta mana o cutie mare de pizza.
- Privet, spune Alexei, incercand sa il salute pe Karl, dar el nu vorbea decat germana, limba lui materna, latina si engleza.
- Presupun ca asta e un salut? Ma intreaba Karl, vazandu-se vizibil enervat, probabil din cauza ca eu m-am prins in vorba si l-am lasat pe el sa ia totul.
- Ja, ii spun, oferindu-ma sa ii iau din greutati si sa car eu sucurile, asa cum am spus, insa el s-a tras deoparte.
- Le duc eu, Don Juan, spune el, afisand un zambet fals si aruncandu-si parul pe spate, lovindu-ma cu el in fata.
- Acum a durut, murmur eu, atragand atentia elevului strain. Vino, ii spun. Sa te duc in noua ta clasa temporara, iar el m-a prins de brat, zambind vesel, dar cu o tenta ciudata care imi dadea fiori. Asta va fi o zi lunga...

Es tut mir Leid*(germana) - Imi pare rau/Scuze.
Privet (rusa) - Buna/Buna ziua/Salut.
Ja (germana) - Da.

Alexei <= https://lh3.googleusercontent.com/-20YKy...o2_500.gif