Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Perechea preferata ?
Dominik x Karl
50.00%
1 50.00%
Dominik x Alexei
0%
0 0%
Andon x Kevin
50.00%
1 50.00%
Total 2 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

Dragostea incepe la liceu [Yaoi]

#1
Capitolul unu ~
Bobocii incep scoala a doua zi~


Stropii de ploaie se loveau de suprafata de sticla incolora, trasand linii fine in diferite forme si scurgandu-se in jos, disparand complet in neant, lasand in urma lor o forma de pictura. Cerul urla furios deasupra Germaniei, aruncand tunete si fulgere pretutindeni, facandu-i pe cei slabi de inima sa se ascunda in colturi ferite de lumina si tremurand in fata capriciilor naturii. Oftam usor, privind de langa geam, cum o alta zi plictisitoare trecea ireversibil, nisipul timpului surgandu-se in partea de jos a clepsidrei invisibile, aratand cat de neputinciosi suntem noi muritorii. Mi-am luat cartile de pe biroul vechi din lemn de mahon, punand foile mototolite cu notite deasupra copertilor uzate si am iesit din incaperea plina ochi cu profesori care ma priveau cu interes, pentru a ma intoarce inapoi in clasa mea, clasa in care ieri abia imi incepusem viata de boboc. Suntem la inceput de drum, tineri si necunoscatori .
- Dominik! Aud pe cineva strigandu-mi numele de pe holurile pustii si intunecate si afectate de pana de curent, luminate slab de decarcarile electrice create de Perun sau Donar, zeii furtunii din mitologia rusa si germana. Ce a spus directorul? Ma intreaba acea persoana, apropiindu-se si punandu-mi mana pe umar. Dupa ce ceata si aura de depresie care teseau o panza in jurul meu, mi-au fost inlaturate de pe ochi, l-am vazut pe prietenul meu din copilarie, Andon, zambindu-mi calduros.
- Nu mare lucru. Doar ca o sa vina un elev de schimb din Ucraina si ca trebuie sa am grija de el, ca sa-mi ispasec pedeapsa pentru ca am spart geamul din baie inca din prima zi de scoala, ii raspund, lasandu-mi capul pe umarul lui, fiind cuprins de o usoara durere . Vremea asta e prea trista pentru mine. Ma face sa devin mult prea melancolic, iar emotiile dau navala peste mine ca avalansele de zapada din Himalaya.
- O sa vezi. Studentii de schimb sunt amuzanti. Ajungi sa le cunosti cultura, limba, obiceiurile, mancarea. Si inainte sa-ti dai seama, o sa te atasezi de ei, imi spune Andon, zambind larg si aratand cu mana spre orizonturi invizibile, vazute doar de el.
- Eu sunt jumatate rus, iar cel care vine aici e ucrainean. Nu e mare diferenta, limba e cam aceiasi, iar mancarea si obiceiurile sunt asemanatoare, mormai eu.
- Ce norocos esti, spune el, zambind oarecum trist, insa era doar o figura de teatru specifica personalitatii lui. In cazul meu, a trebuit sa am grija de un pusti din China care nu vorbea nici engleza si nici germana, iar eu nu stiu o boaba de chineza. A fost foarte greu sa comunicam, pana in punctul in care a trebuit sa folosesc cartonase colorate cu imagini si google translate. Nici nu vreau sa stiu ce prostii am spus si cat de groaznic le-am pronuntat.
- Amuzant, ii replic eu, fiind doar pe jumatate amuzat. Cealalta parte a atentiei mele, a gandului, a mintii mele era indreptata spre un loc necunoscut chiar si pentru mine. Sau poate era pierduta, fara nicio directie, ca o busola cu acul rupt.
- Hai sa mergem in clasa, visatorule, spune Andon.
- Bine, spun eu, leganandu-ma dintr-o parte in alta, cu carti cu tot si sprijinindu-ma de umarul prietenului meu, care stia ca furtuna imi provoaca stari ciudate, iar toata fericirea, euforia resimtita mai devreme s-au inecat in ploaia care ''terorizeaza'' Berlinul. Pasii nostri grei rasunau pe hol, ca un recital pe fundal, drept acompanimanet muzical pentru orechestra mamei natura, iar din departare se auzeau mici chicoteli sau tipete de teama, din clasele pline cu copii. Nu ne putem revolta si nu putem iesi de aici, pana cand zidurile Berlinului nu inceteaza sa se mai clatine. Atat de puternic era vantul ce sufla afara, incat pomii se indoiau dintr-o singura rafala. Ajunsi in clasa noastra de elevi ticniti de nouasprezece ani, infectati cu prea multi hormoni, eu si Andon ne-am asezat in banca nostra, alaturi de doua fete din banca din spatele nostru, Monde si Cleopatra, care stateau imbratisate, lipite de perete si tremurand usor, in timp ce alti colegi din spatele lor radeau de ele. Rade ciob de oala sparta, imi spuneam in gand.
- Care e problema voastra? Ii intreb plictisit. Nu e ca si cum voua nu v-ar fi frica, le spun, atragandu-le atentia si plantand un zambet de multumire pe fata fetelor, drept rasplata ca le-am luat apararea.
- Oh, haide. Nu mai fii atat de posac, spune Karl, unul dintre prietenii nostrii din grup, pe care il stiam din generala. Doar le tachinam.
- Komarov, iarasi tu, raspunde Kevin, fratele geaman al lui Karl, desi nu semanau deloc. Nu se disting doar prin semnele din nastere si prin trasaturile fetei, ci si prin personalitate.
- Ce vrei? Il intreaba Andon, aruncandu-i o privire taioasa.
- Sa emigrezi inapoi in Italia, ii spune Kevin, iar albastruiul a ridicat o spranceana sceptic, gandindu-se ca ar fi putut gasi o replica mult mai buna decat sa-i ceara sa revina in tara natala.
- Pupa-ma, ii raspunde Andon, facandu-i un semn explicit unde, iar Kevin se face rosu ca focul si ranjea asemeni unui aparat de tocat gunoiul din filmele de groaza.
- Calm, calm. Doar suntem prieteni, ne tachinam, glumim. Hai sa lasam toanele proaste la o parte si sa jucam un joc pana trece furtuna, raspunde Karl, incercand sa ne impace. De obicei, eu si Kevin aveam dispozitii foarte proaste pe o astfel de vreme. Ca si cum, aura noastra s-ar fi facut din verde, in gri inchis, la fel ca norii de pe cer, adunandu-se si formand o masa de emotii negative. Insa el si cu Andon mereu se ciondaneau. Cateodata, Karl ii tachineaza, spunandu-le ca cei ce se cearta mereu, se plac cu adevarat. Nu stiu daca se aplica si in cazul lor, dar chimia si scanteiile din ochii lor atunci cand sunt aproape, scot mai mult la iveala decat ar trebui. Am acceptat sa jucam fazan pe state, luandu-ne fiecare cate o coala de hartie, pe care sa asternem trecerea timpului sub forma de cuvinte, unele in germana sau engleza, altele in rusa. Karl a venit langa mine, impingandu-l pe Andon de pe locul lui si asezandu-se el pe acesta, punandu-si capul pe picioarele mele, lasand la iveala abdomenul pe jumatate descoperit din cauza mini-topului stil hip hop pe care il purta si dandu-si jos din cap sapca albastra, lasand la iveala minunata podoaba capilara de culoare neagra sa cada peste coapsele mele.
- Si cum o sa scrii acum? Il intreb, incercand sa evit contactul vizual cu ochii lui albastrii ca adancurile marii unde a disparut minunata Atlantida. Iar el isi trage genunchii sus si pune foaia pe un caiet gol, razemandu-le de coapsele lui.
- Dar asa Dominik o sa vada tot ce scrii, spune Andon.
- Stiu ca nu o sa faca asta, spune Karl cu un zambet inocent. Spre deosebire de voi doi, el nu e un trisor, continua el, scotand limba la cei doi porumbei ai clasei si lovindu-l cu piciorul in posterior pe fratele sau geaman mai mare.

Am ajuns sa jucam pe echipe, decise de Mo si Cleo, care acum se tem mai putin de furtuna. Le ajuta faptul ca suntem noi in jur, iar privind la ''batalia'' noastra si certurile comice, atentia de la agitatia de afara le este distrasa. Bobocii sunt ca si nuferii pe cascade curgatoare. Odata pusi in apa, nu-i mai poti scoate. . Am decis in unanimitate sau, ma rog, fetele au hotarat ca eu si Karl am face o echipa ''draguta'', iar Andon si Kevin sa formeze cea de-a doua echipa, fiind din nou luati drept cuplu, ceea ce ii enerva la culme. Un vulcan activ nu se stinge niciodata. Insa, chiar inainte sa terminam ultima coloana din foaie, a intrat profesorul de matematica, iar galagia din clasa s-a transformat intr-o liniste mormantala, la fel cum apele oceanului se linistesc dupa tornada. Vazandu-ne, domnul profesor a decis sa fie ingaduitor cu noi, fiind a doua noastra zi de scoala si nu una tocmai buna, lasandu-ne sa facem ce vrem, atat timp cat nu-l deranjam. In momentul in care el s-a asezat pe scaun, o micuta raza de soare s-a furisat de dupa nori, drept semn al sperantei nemuritoare.
Furtuna e o boala pentru suflet. Uneori placuta, alteori dureros de deprimanta.

Personaje : Dominik <= https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net/hph...e=573EFDAF

Karl (poza editata de mine)<= https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net/hph...e=573E5F79

Andon - desi parul lui e mai albastru- <= https://lh6.googleusercontent.com/-_XWpF...4%2529.png

Kevin - dar cu haine de rapper - <= http://static3.wikia.nocookie.net/__cb20.../Shunn.jpg
[Imagine: tumblr_lxg6bliYGm1qej54bo1_500.gif]

Stalk me, bite me and kill me with your love ~



Răspunsuri în acest subiect
Dragostea incepe la liceu [Yaoi] - de Kira's Scarlet - 26-01-2016, 10:18 PM


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)