Psihologia inimii

[Kira's Scarlet]

Buna ~A trecut mult timp de cand nu am mai scris ceva, nu doar yaoi, ci in general. Asa ca am revenit cu un nou fic care sper sa placa tuturor.
Gen : Yaoi (+16-18)
Limba romana
Descriere : sper sa va dati seama pe parcurs.
Acestea fiind spuse. Spor la citit ~

Capitolul unu~
Capitolul unu~

Mi-am dus mana la frunte, asteptand alarma idioata sa sune si sa ma anunte ca mai am cinci minute de stat in pat, in care nu pot sa dorm, ci ar trebui sa ma trezesc. Halal timp de trezit! Un om normal, adica un om ca si mine, ar avea nevoie de cel putin doua ore sa se dezmeticeasca, si timp in care sa mai motaie. Dar desigur, daca fac asta, o sa primesc iar detentie. Pe cuvant, profesorii ar trebui sa ia premiul pentru tortura. Oftez si ma ridic cu greu din pat, dandu-mi parul negru-albastrui din ochi si indreptandu-ma spre baie. Odata intrat in cabina de dus, am dat drumul la apa fierbinte, lasand sa-mi spele trupul plin de transpiratie, simtind cum fiorii provocati de apa calda nu-mi dadeau pace. Era o senzatie groaznica la inceput, dar care apoi a devenit placuta. Am aruncat ochii spre gelurile de dus, si am ales unul la intamplare, pe care l-am turnat in palme, imprastiindu-l pe trupul meu obosit. Apoi m-am lipit de perete, lasand apa sa ma clateasca, pana cand mi-am revenit in simturi si am realizat ca e tarziu.. Dupa ce am iesit si mi-am infasurat un prosop, m-am indreptat spre dulapul gigantic cu oglinda si mi-am ales un tricou rosu pe care scria '' Screw you! I love Chocolate'' si o pereche de blugi negrii si mulati. Mi-am luat de pe noptiera telefonul si pachetul de joint-uri si am parasit camera, indreptandu-ma spre bucatarie.
- Hei, mama, azi ce mai mananc? O intreb pe maica-mea, iar ea se intoarce, privindu-ma amuzata.
- Asa se vorbeste cu mama ta? Ai oua si sunca in farfurie de pe tejghea, iar daca vrei si cafea, ti-o faci singur. Ma grabesc, sa nu intarzii, spune ea, venind spre mine si pupandu-ma pe frunte, in timp ce eu m-am asezat pe un scaun.
- Oh, mami, nu sunt copil mic, ii replic, scuturandu-mi capul.
- Si cu toate astea inca ma strigi ,,mami'', imi spune ea, razand. Oh, la naiba. Ma fac singur de ras. Imi trec mainile prin par si ma holbez la farfuria cu mancare, intrebandu-ma. Ea nu stie cat mananc eu de obicei? Ce sa fac eu cu patru oua si sase felii subtiri de sunca? O sa mor de foame pana la scoala, imi zic, in timp ce infulec mancarea, din cand in cand mai si respirand Tocmai cand ma pregateam sa insfac cu furculita ultimul ochi de ou si doream sa-l devorez, o melodie familiara ma face sa tresar. La naiba cu ,,White Rabbit'' si tonul lor special pentru mobil. Apuc telefonul din buzunar si incerc sa-l deschid, fara sa-l murdaresc.
- Cine naiba ma intrerupe din mancat? Intreb nervos.
- Nu asa vorbesti cu viitorul tau tata, zise o voce familiara, facandu-ma sa ma inec si sa ma intind dupa apa, luand o gura mare si inghitind resturile de mancare prinse.
- Oricine ai fi, azi iti bataie, ii spun, gafaind.
- Calmeaza-te omule, sunt eu Ned, prietenul tau din copilarie, mai stii? Ned Jamins care a scris pe peretele baii, ca ai scula mare, zise el razand.
- Oh, da. Tin minte, ii spun apasat. De asemenea, mai stiu cand te-am fugarit cu briceagul si am vrut sa-ti rup capul pentru pedeapsa primita din cauza ta. Ce vrei?
- Whatever, zise el. Am vrut doar sa-ti spun ca diseara iti scoti pierce-urile si fundul ala sexy in club. Mergem la agatat, imi spune el. Am vrut sa spun ceva, dar a inchis telefonul, lasandu-ma cu gura cascata. Cu el, nici macar sa protestez nu pot. Apuc telefonul nervos si il sun inapoi. Sa vezi ce isi aude acum, imi spun in gand.
- Alo, tanti, nu ai uitat nimic? Il intreb, imediat cum raspunde.
- Daca vrei un sarut de buna dimineata, nu pot sa o fac prin telefon, imi replica el. Iar eu mi-am tras o palma peste frunte.
- Mars! Nu ai uitat sa treci pe la mine? Sau azi, fundul tau lenes nu da pe la scoala?
- Sunt deja la tine la usa, fraiere, imi spune el. Huh? Cum naiba a ajuns asa de repede? A devenit vreun geniu peste noapte si a inventat vreun dispozitiv de teleportare? Daca da, vreau sa merg in Scotia sa-mi iau parfumul ala scump. Ma ridic de la tejghea, imi iau ghiozdanul de pe canapeaua din living si dau sa-i deschid usa aiuritului, cand ma trezesc ca imi e mie deschisa usa...in nas.
- Oops, spune el. Credeam ca esti inca la masa, continua el, afisand un zambet nevinovat.
- Iti dau eu tie ,,ups'', ii spun, tinandu-mi mana la nas. Unul mare care o sa-ti faca machiaj natural.
- Mda, da! Lasa asta, intarziem la scoala, zise el vesel si ma apuca de mana, chit ca are mai scund decat mine si abia ii se puteau observa ochii negrii din cauza parului verzui.
- Ce eveniment e astazi, de esti tu atat de dornic sa mergem la scoala?
- Azi, profa de psihologie a zis ca putem sa o intrebam orice vrem noi, daca stam cuminti si ascultam tot ce are ea de spus despre proiectul legat de emotii si sentimente, spune el pe un ton extrem de pervers.
- Huh? Orice? Intreb eu, afisand un zambet si mai pervers. Asta o sa fie interesant, continui eu.


Ajunsi la scoala, dupa ce Ned m-a inebunit de zor cu povestile citite azi noapte, despre fata visurilor lui si prajitura cu patru straturi de ciocolata, miere si ....fistic cred, ori fistic ori aspirina, ne-am asezat in bancile noastre obisnuite. Eu la perete, iar Ned in spatele meu. Imediat cum mi-am aruncat ghiozdanul pe scaun, mi-am pus bratele pe banca si mi-am lasat capul pe ele, sperand ca orele de azi sa se termine, la fel de repede cum au inceput. Desi, gandul de a merge in club nu ma prea incanta. Nici bine nu am ajuns, si deja ma fura somnul. Nici nu am auzit cand a sunat clopotelul. Eh, probabil e vreo ora usoara cu un profesor tampit care nu vrea decat sa-si ia banii, nepasandu-i daca noi murim sau traim cat el preda.

- Red Walker, cum indraznesti sa dormi la ora mea? Aud un tipat ascutit de cotoroanta si simt cum ceva ma loveste in moalele capului. Mi-am deschis ochii si m-am uitat buimac la doamna Hiperson, o batrana de cincizeci de ani care ne preda franceza. Apoi, am observat ca avea dictionarul de franceza in mana, iar pe el era un fir negru-albastrui de par. Era...parul meu, imi spun in gand, strangand pumnul nervos.
- Imi pare rau, domnisoara Hiperson!Domnisoara pe naiba, imi spun in gand. II afisez un zambet prefacut si ma intorc inapoi la somn, imediat ce ea s-a indreptat catre tabla. N-ai decat sa bombanesti, eu nu ma trezesc ca sa ascult o lectie tampita, intr-o limba pe care nu o inteleg nici daca ma calca tramvaiul.
Restul orei a trecut foarte usor pentru mine. Intrucat, baba m-a mai atentionat de cateva ori, dar ori vorbea cu mine, ori cu peretii. Eu am dormit si am visat cum mananc croissante, in timp ce colegii mei faceau ture de teren in jurul turnului Effel. Imediat ce s-a sunat de pauza, l-am tras pe Ned de mana, direct la cantina, nelasandu-l nici sa-si bage lucrurile inapoi in ghiozdan.
- Mai usor, striga el pe hol. Eu nu sunt matura!
- N-as zice, parul tau are textura unei maturi si esti la fel de usor ca una, ii replic eu.
- Wow, acum ma simt mult mai bine, spune el, sarcastic.
Ajunsi la cantina, l-am tras pe Ned de brat, dandu-i o tava pentru mancare, intrand printre primii trei din rand si afisand un zambet dulce doamnei care ne servea masa.
- Sa mai lasi ceva si pentru altii, adauga Ned .
- Vezi sa nu. E vina ta ca nu m-ai lasat sa-mi termin micul dejun. Sunt mort de foame!
- Si cu toate astea arati ca un schelet. Unde intra atata mancare in tine? Intreba el, scarpinandu-se in cap.
- Nu stiu si nu-mi pasa, ii spun, in timp ce imi umpleam tava cu mancare, suc si lapte.
- Sa ne grabim sa ne asezam pana nu se ocupa toate mesele, imi spune Ned si ma trage de mana. Bine macar ca la noi la cantina poti sa mananci in orice pauza, altfel Ned ar trebui sa cheme salvarea sau sa ma duca in clasa pe carucior. Nu as zice ca am anemie, dar daca nu iau cel putin sase mese pe zi, lesin. Ne-am asezat la o masa aproape de perete, unde sa fim feriti de ceilalti, nu ca nu eram noi populari, dar eu uram sa am tot felul de persoane galagioase care sa bazaie in jurul meu ca albinele la miere.
- Hei, dragilor, spune o figurina blonda de plastic, al carei nume cred ca e Melissa. Exact ce nu-mi doream, imi spun in gand.
- Buna, Mel, spune Ned plictisit, stiind ca blonda nu o sa ne mai dea pace pana cand nu ne scoate din minti.
- Uf, Red, iar mananci. In ritmul asta, nu o sa mai incapi in blugi. Si eu stiu ce zic, adica vara trecuta m-am ingrasat un kilogram si jumatate. A fost oribil, nici din casa nu am vrut sa ies si am stricat trei cutii de servetele, plangand si plangand si intrebandu-ma cum sa scap de asta, spune ea gesticuland, la care eu si Ned ne dadeam cu capul de masa, la propriu.
- Oh, nu, spune Ned, dramatic. Cosmarul tau a revenit! Uite, ti s-a micsorat fusta mini! Ar trebui sa te duci sa-ti iei alta mai lunga, continua el.
- Aiurea, nu fii prostut! Ieri am luat-o si imi venea perfect, zise ea, imbufnata.
- Si cand ai luat-o, te-ai uitat si in partea din spate? O intreb pe blonda, si ea se holbeaza putin la posteriorul ei, intrebandu-se la ce ma refer oare.
- Mie mi se pare in regula, spune ea.
- Atunci si mie in convine, zise Ned. Am ce admir in timpul orei.
Cat de blonda putea sa fie fata asta, si nu doar la par, ci si la creier. Dar cui ii pasa? Mai mult dulce pentru baieti. M-am intors inapoi la tava mea si am inceput sa infulec cele doua sandwish-uri micute care abia imi ocupau jumatate din gura, si apoi am trecut la prajitura cu mere, de altfel si preferata mea. Intre timp, verzuiul abia mesteca, luand cate o gura de suc dupa fiecare inghititura si aruncandu-mi priviri pline de uimire, gandindu-se ca il intrec pe Luffy din One Piece sau pe Naruto. Mi-am golit cutia de lapte si de suc si am inceput sa ma joc absent cu paiul, facand cerculete invizibile, asteptand sa se termine pauza si sa vina urmatoare. Acum ca eram satul, puteam sa dorm linis-...Oh, stai, avem psihologie. Sexy profa, fii pregatita, cunoscandu-mi colegii, cel mai nevinovat si inocent lucru pe care o sa-l intrebe va fi sexul oral. Biata de ea, n-as vrea sa fiu in locul ei, dar cine a pus-o sa deschida gura? Desi, in clasa mea, daca nu isi deschide camasa sau nu-si pune cracii la etalat pe banca, slabe sanse ca cineva sa observe ca exista.