Groaza de dragoste

[Storymaker]

Azi am facut progrese, reactionand diferit. In loc sa ma bag in cochilia mea si sa imi plang de mila sau sa ma plang altora, am iesit la o plimbare. A fost frumos si am vazut oameni frumosi, ba chiar Dumnezeu a si ajutat un omulet si prin mine. Inteleg ca problema e la mine si nu la altii si ca pot sa ma indrept iubind oamenii. Am remarcat mult egoism datorita mijloacelor defensive ce le-am folosit multi ani si faptul ca in subconstient ma consideram superior altor oameni. Din naivitate sunt orbit de o parere prea buna despre mine si avand lipsa de cunostiinte despre frumusetea aproapelui,caci nu o cercetez, ajung sa ma victimizez, preamaresc si consider mai mare decat altii. Am zis acestea pentru ca oamenii sa se cunoasca mai bine unii pe altii si pentru ca realizandu-mi defectele fac pasi pentru indreptarea lor. Pasii fiind cugetarea la frumusetea omului, smerirea sufletului si infranarea (post, plimbari pe afara) si mai ales focalizarea gandului pe lucruri pozitive. Desi nu merit nimic, voi intinde mana si voi lua din frumusetile curate ale vietii. In pofida imaginii ce o am, patima mea cea mai mare este perversiunea iar prin aceasta in mod constant imaginea despre oameni este atacata, si ma simt complexat fiindu-mi reamintit brutal de faptul ca sunt singur. Pentru a ma indrepta trebuie sa scap de acest spurcat viciu, acest demon al privirii si al gandirii.


Incet, incet, pana si melcul ajunge departe.