Capitolul 2 :
A doua zi a venit mai devreme decat m-as fi asteptat. Soarele scalda in culori calde toata camera, si, dupa cat de odihnita ma simt sunt sigura ca am trecut de mult de ora pranzului, probabil am ratat si micul dejun. De cum privesc ceasul, realizez ca nu e decat ora 8. Ciudat, nu sunt adepta orelor matinale. In timp ce ma spal pe dinti, imi privesc reflexia in oglinda, iar gandurile imi zboara in toate directiile. Cum o sa apara eu asa, singura, in sala de mese ? O sa stau ca un pustnic, simtind toti ochii pe mine ? Ma vor cheama cu ei niste ciudati, iar eu nestiind pe nimeni voi accepta, astfel ramanand mereu cu niste oameni naspa ? Probabil aia calumea au deja un grup. Bag p***. O sa incerc sa fiu cat mai placubila si asta e. Am auzit ca nu e bine sa judeci persoanele din prima. Cei care spun asta, sunt idioti. Daca stai sa cunosti in parte fiecare om care ti se pare cretin, pierzi timp pretios, iar in final, exista o posibilitate de 99% ca acel om chiar sa fie de cacat. Daca o tipa are o trusa de machiaj pe fata, colanti din aia sinistrii gen imitatie de piele, da, pot sa spun ca e proasta. Hai, de abia astept sa aflu ca seara citeste Kant si Proust iar de fapt toata imaginea ei exterioara e asa, ca sa nu ne eclipseze pe noi. Deci hai sa lasam gargara cu apa rece si sa radem de proaste. Desigur, proasta iti va spune ca esti frustrat. In mintea ei(si nu numai) frustrat = nefutut. Pentru ca, aparent, daca esti futut totul iti merge bine si ai numai pace in suflet. Dar deja m-am afundat prea mult in ganduri. Ies din baie si deschid usile dulapului, pentru a gasi o oferta foarte "variata" de haine. Cu ce sa ma imbrac, cu ce sa ma imbrac...niste blugi negri, o bluza roz pal si un cardigan gri. Destul de elegant. Cat despre minunatu-mi chip, un fond de ten si un rimel ajung. Desi am ambii ochi albastri, mereu am avut senzatia ca cel stang e mai inchis la culoare. Mi s-o fi parand. In final, imi iau telefonul si cheile de la camera. Pe hol sunt cateva fete. Vorbesc intre ele si nu par sa ma observe. Singurul plan e sa urmaresc fata din fata mea si, sa sper ca se duce la sala de mese pentru ca eu habar n-am unde e.
Ajung pana la urma unde trebuie. Ma opresc usor in cadrul usii pentru a inspecta sala, si a vedea ce fel de oameni sunt. Evident, ma prefac ca doar stau pe telefon si scriu mesaje. Incaperea e mare, cu geamuri pe o parte, si locul ala de unde iti iei mancarea pe peretele opus. In rest, sala e umpluta cu mese albe, din plastic,rotunde unde ar incapea lejer vreo 5-6 persoane. Pe jos sunt patrate mari de gresie gri cu portocaliu. Dupa cum credeam, grupurile sunt deja formate, ar fi ciudat sa ma duc din senin undeva, asa ca decid sa ma intrept spre o masa libera. Nu apuc bine sa fac doi pasi, ca o mana destul de grea ma bate pe umar. Spre surprinderea mea, era chiar baiatul de ieri. Prima persoana pe care am vazut-o la Wammy.
-Care-i treaba ? ma intreaba el, de parca ne stiam de multa vreme.
-Eh...si eu pe aici..tu ce mai faci ? il intreb, in acelasi timp studiindu-l. Prima impresie ? Mult mai inalt decat estimasem eu. Parul e relativ scurt, dar des, maro cu o oarecare nuanta de roscat. Ochii sunt verde inchis, iar sub ei se pot observa usoare urme de cearcane.
-Ce-ai zice sa sa stai cu mine ? Ma rog, nu doar noi doi, mai am niste prieteni.
-Aa..
-Ma refuzi ? zice el, cu tonul acela care te ia peste picior.
-Nu as indrazni, supun eu zambind.
-Ma bucur. Si cum te cheama ?
-Vera Tashakov.
-Ah, Vera, frumos nume, mereu mi-a placut.
-Serios ?
-Nah.
-Amuzant. Pe tine cum te cheama ?
-Matt. Matt Jeevas.
Tocmai dupa aceasta scurta prezentare, ajungem la masa unde erau prietenii lui. In jurul mesei, inca doi baieti. Primul care mi-a atras atentia era imbracat de sus pana jos in negru. Dupa corp, genul inalt(nu cat Matt) si slab. Slab. Da, corpul era clar de baiat insa fata...erm...feminina ? Parul blond, usor mai inchis ca al meu, trecea bine de urechi. Deasupra ochilor albastri era un fel de breton, iar nasul ? Dumnezeule, e perfect. Nici prea lung, nici prea scurt, nici prea subtire, nici prea gros. Pare sculptat de mana divina. Aura lui insa ? nu atat de divina. Pare ca in orice moment iti va spune " Eu miros a Chanel, iar tu puti. Ok, acum poti sa-mi lingi pantofii." Al doilea individ, imi inspira autism. Poarta blugi bleu si o camsa alba, necalcata, stil casual. Poate nu mai vad bine, dar pot sa jur ca parul lui e in intregime alb. Se vede clar ca are 16-17 ani, dar fata lui are ceva copilaresc, poate din cauza ochilor mari, negri, si a gurii mici. Acum vad ca se joaca nu trei zaruri pe masa.
-Hello !! trasneste Matt, incat credem ca toti oamenii se vor intoarce catre noi.
-Cum faci de ajungi mereu ultimul ? intreaba baiatul blond.
-Buna, spune intr-un ton neutru baiatul cu zaruri.
-Ei, stiti voi, sunt ocupat. Dar am adus o prietena.
Si asa, am doua perechi de ochi asupra mea.
-Ea cine e ? intreaba primul tip.
-Sunt Vera, destul de incantata spun eu.
-Mello. Oarecum incantat. Imi intinde mana. Doamne, ce fina e.
-Hei...al doilea baiat isi ridica ochii din zaruri si imi intinde o mana. Nu e o palma mare, dar strangerea e ferma. Sunt Nate River, incantat.
In sfarsit, ma asez la masa.
-Dar spune-mi, Matt, cum de ai adus o noua fata ? surprinzator, Nate e cel care intreaba.
-Eh, am vazut eu ca e singura si nu puteam sa o las asa...plus ca pe aici sunt numai nasoale.
-Iar cu alea bune ai fost bou, i-o taie Mello.
-Doar tu ma cunosti, zice Matt razand. Totusi, Vera, nu ti-e foamne ? Eu zic sa te grabesti.
Ma duc sa imi iau mancare, nimic pretentios, doar un sendvis si un suc de portocale. Cand ma intorc insa, aud o frantura de conversatie :
-Uite care-i faza Mello, eu zic ca a omorat-o si acum se ascunde pe undeva. N-are cum altfel, sunt prea multe care se leaga...
Tocmai cand sa ascult mai bine, Nate ma observa si ii spune brusc lui Matt:
-Taci.
Apoi Mello si Matt se intorc catre mine, o secunda avand o fata contrariata.
-Si ? mai aveau mancare ? incearca Matt sa destinda atmosfera, oferindu-mi un zambet.
-Sigur, chiar mai era, spun eu, prefacandu-ma ca n-am auzit nimic.
Dupa ce terminam cu totii masa, imi iau ramas bun de la baieti si ma intorc in camera mea, neavand altceva de facut. Totusi, ceva clar se petrece pe la spatele meu...doar daca as putea sa trag de limba pe unul dintre ei...Matt ar fi prima incercare.
********
Siiii cam asta e si capitolul 2 ^_^ . Nu stiu cat de bine mi-a iesit, sper sa fie ok...daca la inceput nu aveam nicio idee[/b] cu plot-ul, acum stiu mai clar unde vreau sa ajung soo...vreau pareri, pentru ca nu ma apuc de scris ca nebuna, daca nu citeste nimeni. P.S: scuzati greselile, e 3 noaptea :))
A doua zi a venit mai devreme decat m-as fi asteptat. Soarele scalda in culori calde toata camera, si, dupa cat de odihnita ma simt sunt sigura ca am trecut de mult de ora pranzului, probabil am ratat si micul dejun. De cum privesc ceasul, realizez ca nu e decat ora 8. Ciudat, nu sunt adepta orelor matinale. In timp ce ma spal pe dinti, imi privesc reflexia in oglinda, iar gandurile imi zboara in toate directiile. Cum o sa apara eu asa, singura, in sala de mese ? O sa stau ca un pustnic, simtind toti ochii pe mine ? Ma vor cheama cu ei niste ciudati, iar eu nestiind pe nimeni voi accepta, astfel ramanand mereu cu niste oameni naspa ? Probabil aia calumea au deja un grup. Bag p***. O sa incerc sa fiu cat mai placubila si asta e. Am auzit ca nu e bine sa judeci persoanele din prima. Cei care spun asta, sunt idioti. Daca stai sa cunosti in parte fiecare om care ti se pare cretin, pierzi timp pretios, iar in final, exista o posibilitate de 99% ca acel om chiar sa fie de cacat. Daca o tipa are o trusa de machiaj pe fata, colanti din aia sinistrii gen imitatie de piele, da, pot sa spun ca e proasta. Hai, de abia astept sa aflu ca seara citeste Kant si Proust iar de fapt toata imaginea ei exterioara e asa, ca sa nu ne eclipseze pe noi. Deci hai sa lasam gargara cu apa rece si sa radem de proaste. Desigur, proasta iti va spune ca esti frustrat. In mintea ei(si nu numai) frustrat = nefutut. Pentru ca, aparent, daca esti futut totul iti merge bine si ai numai pace in suflet. Dar deja m-am afundat prea mult in ganduri. Ies din baie si deschid usile dulapului, pentru a gasi o oferta foarte "variata" de haine. Cu ce sa ma imbrac, cu ce sa ma imbrac...niste blugi negri, o bluza roz pal si un cardigan gri. Destul de elegant. Cat despre minunatu-mi chip, un fond de ten si un rimel ajung. Desi am ambii ochi albastri, mereu am avut senzatia ca cel stang e mai inchis la culoare. Mi s-o fi parand. In final, imi iau telefonul si cheile de la camera. Pe hol sunt cateva fete. Vorbesc intre ele si nu par sa ma observe. Singurul plan e sa urmaresc fata din fata mea si, sa sper ca se duce la sala de mese pentru ca eu habar n-am unde e.
Ajung pana la urma unde trebuie. Ma opresc usor in cadrul usii pentru a inspecta sala, si a vedea ce fel de oameni sunt. Evident, ma prefac ca doar stau pe telefon si scriu mesaje. Incaperea e mare, cu geamuri pe o parte, si locul ala de unde iti iei mancarea pe peretele opus. In rest, sala e umpluta cu mese albe, din plastic,rotunde unde ar incapea lejer vreo 5-6 persoane. Pe jos sunt patrate mari de gresie gri cu portocaliu. Dupa cum credeam, grupurile sunt deja formate, ar fi ciudat sa ma duc din senin undeva, asa ca decid sa ma intrept spre o masa libera. Nu apuc bine sa fac doi pasi, ca o mana destul de grea ma bate pe umar. Spre surprinderea mea, era chiar baiatul de ieri. Prima persoana pe care am vazut-o la Wammy.
-Care-i treaba ? ma intreaba el, de parca ne stiam de multa vreme.
-Eh...si eu pe aici..tu ce mai faci ? il intreb, in acelasi timp studiindu-l. Prima impresie ? Mult mai inalt decat estimasem eu. Parul e relativ scurt, dar des, maro cu o oarecare nuanta de roscat. Ochii sunt verde inchis, iar sub ei se pot observa usoare urme de cearcane.
-Ce-ai zice sa sa stai cu mine ? Ma rog, nu doar noi doi, mai am niste prieteni.
-Aa..
-Ma refuzi ? zice el, cu tonul acela care te ia peste picior.
-Nu as indrazni, supun eu zambind.
-Ma bucur. Si cum te cheama ?
-Vera Tashakov.
-Ah, Vera, frumos nume, mereu mi-a placut.
-Serios ?
-Nah.
-Amuzant. Pe tine cum te cheama ?
-Matt. Matt Jeevas.
Tocmai dupa aceasta scurta prezentare, ajungem la masa unde erau prietenii lui. In jurul mesei, inca doi baieti. Primul care mi-a atras atentia era imbracat de sus pana jos in negru. Dupa corp, genul inalt(nu cat Matt) si slab. Slab. Da, corpul era clar de baiat insa fata...erm...feminina ? Parul blond, usor mai inchis ca al meu, trecea bine de urechi. Deasupra ochilor albastri era un fel de breton, iar nasul ? Dumnezeule, e perfect. Nici prea lung, nici prea scurt, nici prea subtire, nici prea gros. Pare sculptat de mana divina. Aura lui insa ? nu atat de divina. Pare ca in orice moment iti va spune " Eu miros a Chanel, iar tu puti. Ok, acum poti sa-mi lingi pantofii." Al doilea individ, imi inspira autism. Poarta blugi bleu si o camsa alba, necalcata, stil casual. Poate nu mai vad bine, dar pot sa jur ca parul lui e in intregime alb. Se vede clar ca are 16-17 ani, dar fata lui are ceva copilaresc, poate din cauza ochilor mari, negri, si a gurii mici. Acum vad ca se joaca nu trei zaruri pe masa.
-Hello !! trasneste Matt, incat credem ca toti oamenii se vor intoarce catre noi.
-Cum faci de ajungi mereu ultimul ? intreaba baiatul blond.
-Buna, spune intr-un ton neutru baiatul cu zaruri.
-Ei, stiti voi, sunt ocupat. Dar am adus o prietena.
Si asa, am doua perechi de ochi asupra mea.
-Ea cine e ? intreaba primul tip.
-Sunt Vera, destul de incantata spun eu.
-Mello. Oarecum incantat. Imi intinde mana. Doamne, ce fina e.
-Hei...al doilea baiat isi ridica ochii din zaruri si imi intinde o mana. Nu e o palma mare, dar strangerea e ferma. Sunt Nate River, incantat.
In sfarsit, ma asez la masa.
-Dar spune-mi, Matt, cum de ai adus o noua fata ? surprinzator, Nate e cel care intreaba.
-Eh, am vazut eu ca e singura si nu puteam sa o las asa...plus ca pe aici sunt numai nasoale.
-Iar cu alea bune ai fost bou, i-o taie Mello.
-Doar tu ma cunosti, zice Matt razand. Totusi, Vera, nu ti-e foamne ? Eu zic sa te grabesti.
Ma duc sa imi iau mancare, nimic pretentios, doar un sendvis si un suc de portocale. Cand ma intorc insa, aud o frantura de conversatie :
-Uite care-i faza Mello, eu zic ca a omorat-o si acum se ascunde pe undeva. N-are cum altfel, sunt prea multe care se leaga...
Tocmai cand sa ascult mai bine, Nate ma observa si ii spune brusc lui Matt:
-Taci.
Apoi Mello si Matt se intorc catre mine, o secunda avand o fata contrariata.
-Si ? mai aveau mancare ? incearca Matt sa destinda atmosfera, oferindu-mi un zambet.
-Sigur, chiar mai era, spun eu, prefacandu-ma ca n-am auzit nimic.
Dupa ce terminam cu totii masa, imi iau ramas bun de la baieti si ma intorc in camera mea, neavand altceva de facut. Totusi, ceva clar se petrece pe la spatele meu...doar daca as putea sa trag de limba pe unul dintre ei...Matt ar fi prima incercare.
********
Siiii cam asta e si capitolul 2 ^_^ . Nu stiu cat de bine mi-a iesit, sper sa fie ok...daca la inceput nu aveam nicio idee[/b] cu plot-ul, acum stiu mai clar unde vreau sa ajung soo...vreau pareri, pentru ca nu ma apuc de scris ca nebuna, daca nu citeste nimeni. P.S: scuzati greselile, e 3 noaptea :))
And in that moment, I swear I was angrier than Eren Jaeger