Pagini de jurnal

[Nero19]

24 Septembrie 1583

Florenta

M-am trezit la ora sapte si patruzeci si cinci de minute seara exact in momentul in care apunea soarele si ma gandeam la ce se intamplase aseara. La faptul ca Francesco ma transformase in vampir si ca am omorat o persoana nevinovata. Oare ce mi se va intampla? Oare voi ajunge in Iad? Sau voi ramane mereu cuprins de remuscari? Tocmai cand ma intrebam daca voi avea sansa la pocainta pentru acest pacat fatal, am auzit vocea lui Francesco spunandu-mi ca de acum traind vesnic nu voi mai putea ajunge vreodata in Rai sau Iad, ramanand astfel sa traiesc pentru eternitate in Purgatoriu.
-Acum ca ai viata vesnica singurele lucruri de care trebuie sa te temi sunt lumina si sangele, imi spusese el asezandu-se langa mine in pat. Doar de asta trebuie sa te temi caci daca nu lumina te va omora atunci clar pofta pentru sange.
-Si daca exista o alta metoda de a muri? L-am intrebat pe un ton mai somnoros.
Francesco della Cassa auzindu-mi intrebarea izbucni in ras si singurul lucru pe care am reusit sa il inteleg a fost faptul ca nu exista nici o alta metoda de a muri si ca doar lumina ma va omora sau pofta de sange.
L-am intrebat cateva minute mai tarziu dupa ce se opri din ras ce planuri aveam in seara aceea si singurul lucru pe care il indruga era faptul ca trebuie sa se hraneasca. Fiind de acord cu el am mers impreuna pe aleea Neo Verona, iar de data aceasta eu eram cel care privea cum o femeie imbracata elegant era sedusa de un baiat frumos de 27 ani cu par castaniu si ochi verzi. Doamna aceea fusese rapid sedusa si dusa intr-un loc total diferit fata de cel in care ma hranisem noaptea trecura, iar peste cateva secunde se auzi un geamat si sunetul exorbitant al sangelui tasnit din gatlejul ei care se facu auzit in linistea noptii.
Spre deosebire de Vittorio care isi consuma victimele incet, Francesco se grabea pentru ca se temea sa nu fie prins. Se temea ca nu cumva cineva sa prinda de veste faptul ca el ucisese oameni nevinovati. Ma intreb chiar si acum oare varsta reala a lui Francesco pe vremea aceea era de 27 de ani sau era mai batran de atat? Din pacate nu voi afla niciodata raspunsul la aceasta intrebare.
Dupa cateva minute se intorsese Francesco cu sangele pe buze si singurul lucru pe care il puteam face era sa ii dau un servetel sa si-l stearga.
-Esti prea grabit, i-am spus eu pe un ton plin de repros. Uita-te si tu cat de repede ai terminat cu ea si uita-te si tu cu cat sange te-ai ales pe fata.
-Daa? Ma intreba el sarcastic. Sa te vad pe tine, bufonule cum te saturi dintr-o singura victima.
Bufon? Fir-ar! Am uitat sa ma schimb de hainele astea. Nu pot sa cred ca am dormit o luna imbracat in straiele alea de paiata. L-am intrebat de ce nu mi-a spus ca inca purtam hainele alea, iar el rosind mi-a spus ca ma prinde bine ca paiata lui proprie dupa care incepu sa rada in hohote alaturi de mine.
-Hai sa iti arat eu ce inseamna un vanat adevarat, i-am zis intorcandu-ma inapoi pe aleea Neo Verona unde treceau incredibil de multi oameni. De data aceasta gasisem o femeie imbracata intr-o rochie de bal rosie. Asta imi placea mereu seara. Faptul ca mereu era cate un bal prin Florenta si faptul ca mereu lumea murea imbracata elegant. Femeia aceasta avea parul drept si buzele rosii si carnoase. Era perfecta. M-am indreptat spre ea cu pasi usori si totusi energici si doar in momentul in care ajunsesem in fata ei i-am privit ochii vazand cat de albastrii erau.
-Buna seara, doamna. Va suparati daca va insotesc in aceasta seara.? Am intrebat-o pe cel mai politicos ton din lume. Am auzit ca noaptea umbla tot felul de hoti si cand v-am vazut eleganta m-am gandit sa va ofer o mana de ajutor.
Ea se uita la mine mirata si tot ce putea spune era faptul ca nu putea accepta ajutorul unui om strain imbracat in straie de paiata pe care nici macar nu il stia dupa nume. Facand o plecaciune solemna i-am zis ca ma numesc Antonio della Costa Luna, iar ea raspunzandu-mi in acelasi fel mi-a zis ca se numea Claire si ca venise din Sudul Frantei pentru a vizita Florenta si a vedea daca faptul ca balurile din acest oras erau intr-adevar pe atat de frumoase pe cat se spune prin toata Europa. Am intrebat-o inca o data daca o puteam insoti, iar ea a acceptat spunandu-mi ca sta chiar foarte aproape.
Cand eram aproape de casa ei am inceput sa fredonez un frumos cantec in italiana veche pe care il auzisem la nunta lui Vittorio. Vazand chipul impresionat al lui fetei m-am gandit sa o las in pace, dar sunetul care se facu auzit in zona stomacului ma adusese cu picioarele pe pamant.
-Ti-e foame deja? Ma intreba ea putin surprinsa. Daca vrei poti sa intri sa iei o gustare.
Ma uitam cu disperare la ea si la felul in care i se misca artera din zona gatului si imi doream sa se termine mai repede si sa ii beau odata sangele.
-Antonio? Se auzi vocea ei de undeva din neant.
-Oui, mademoiselle? I-am zis pe un ton adorabil in franceza care o facu pe Claire sa roseasca si sa imi puna iar aceeasi intrebare. Infometat si plin de dorinta de a scapa din acel loc i-am zis da exact in momentul in care incepuse sa ma intrebe. Am mers brat la brat cu ea si am intrat in casa. In momentul in care am trecut de usa, in fata mea se intindea un hol imens. Atat imi trebuia. Am inchis usor usa si i-am zis doar sa nu tipe, urmand ca in urmatoarea clipa sa ii rup hainele si sa ii musc gatul. Era prea bun sangele ei. Era cald si infierbantat. Probabil ca isi imagina ca eu o doream pe ea in patul ei si de aceea era sangele ei asa cald. I-am dat drumul peste cateva secunde ca sa vad cum i se stingea si ultima lumina din ochi si sa o vad cum murea in bratele mele, apoi am muscat-o iar si i-am furat din acel pur lichid al vietii. Nu ma mai puteam satura de el. In cele din urma peste un sfert de ceas am plecat din casa ei complet curat si fara nici o urma de regret pe fata mea.
In fata casei unde tocmai imi satisfacusem pofta de a bea sange ma astepta Francesco mirat de felul in care am reusit sa o seduc si sa ii beau acel minunat ser al vietii. Singurul lucru pe care il facusem ca sa il scot din acea stare a fost sa ii dau un sarut lung si plin de pasiune. Un sarut in care limba mea se juca prin gura lui incercand sa faca si limba lui sa procedeze la fel.
Deabia dupa cateva minute intense dupa ce rupsesem sarutul si-a revenit si Francesco din starea lui de soc si surprindere. Ma intreba cum am reusit sa fac asa ceva si tot ce i-am spus a fost faptul ca nu m-am grabit deloc si l-am sarutat iar, dar de data aceasta limbile noastre incepura sa faca un faca un impresionant vals ce parea interminabil. Peste cateva minute am simtit cum mainile lui imi atingeau fundul si cum imi strangea usor fesele, urmand ca in urmatoarea secunda sa isi retraga atat mainile cat si sarutul si sa isi ceara scuze ca a facut asta. Am incercat sa ii explic ca nu m-am suparat din cauza asta, dar el ma intrerupse spunandu-mi ca ar trebui sa mergem acasa ca rasare soarele in curand.