Capitolul 5
-Jake, dormi cumva?! A rasunat in clasa vocea enervanta a profesoarei de matematica, facandu-i pe ceilalti elevi sa-si indrepte atentia asupra ei.
-N...nu, a spus brunetul tresarind si deschizand larg ochii, care pana acum erau pe jumatate inchisi. Gandurile nu i-au dat pace noaptea trecuta si a reusit sa doarma doar cateva ore. Se tot gandea ce voia sa spuna Nick atunci cand l-a avertizat in legatura cu Mike. Si de unde stia el atatea? Trecusera doua zile de cand s-a vazut ultima data cu el si tot de doua zile Nick nu a mai vorbit deloc cu el. Singura veste buna de astazi era ca de maine nu mai trebuie sa vina la scoala. Mult asteptata vacanta de iarna i-ar prinde bine acum, ca sa-si puna toate gandurile in ordine si sa rezolve problema asta. Trebuia sa afle mai multe. Parca i-a starnit mai mult interesul ca Nick ii spuse sa stea departe de el. Asa e omul, cand ii spui sa nu faca ceva, mai rau face!
-Atunci te poftesc la tabla ca sa rezolvi aceasta ecuatie, sa ne arati si noua cat de atent ai fost. I-a intrerupt femeia sirul gandurilor, mergand la el cu o bucata de creta in mana.
El a luat-o in mana, iar cand a ajuns la tabla si-a trecut repede privirea prin toata clasa, oprindu-se putin asupra lui Nick. Ochii lui albastrii deschisi, catre gri, care erau de obicei blanzi pareau acum obositi. Cand privirile lor s-au intersectat, brunetul si-a mutat repede privirea in alta parte. Jake s-a intors cu fata catre tabla si spre norocul lui, a reusit sa rezolve ecuatia. Nici nu vroia sa se gandeasca ce i-ar fi facut profesoara daca nu ar fi stiut. S-a intors inapoi in banca lui si s-a uitat pe geamul clasei. Imediat buzele i s-au arcuit intr-un zambet larg. Afara incepuse sa ninga. Fulgi mari de nea coborau din cer ca un roi de fluturi albi si se lasau purtati de vant, cazand pe pamant si formand un covor rece, altii lovindu-se de geam, topindu-se si lasand in urma dare de apa care se scurgeau in jos. Clopotelul a sunat si toti copiii s-au ridicat din banci, unii mergand afara, altii vazandu-si de treaba lor. Jake s-a indreptat catre geam, l-a deschis si a intins mana, prinzand in palma doi fulgi de nea care s-au topit repede pe pielea lui calda. A stat asa cateva clipe, pana degetele i-au prins culoare rosie din cauza frigului, asa ca s-a retras inauntru. S-a uitat dupa prietenul lui, dar nu era in clasa. A iesit si el in curte cu doi colegi, iar cand s-a sunat s-au intors inapoi in scoala. Restul orelor au trecut destul de repede, mai ales pentru ca au facut doar cateva exercitii, fiind ultima zi de scoala. Drumul catre casa l-a parcurs repede, casa lui fiind aproape de scoala .Cand a intrat inauntru s-a scuturat pe pantofi si pe haina de zapada. Un miros dulce, a copt i-a ajuns imediat la nas, conducandu-l in bucatarie. Acolo se afla mama lui, cu parul lung, prins intr-o coada si cu un sort mov legat in jurul taliei. In mana tinea o lingura de lemn si amesteca cu spor intr-un castron. Apropiindu-se de el, si-a trecut degetul pe marginea castronului si a gustat crema. Un gust dulce de ciocolata cu rom si nuca i-a invadat gura. A incercat sa mai ia inca o gura, dar nu i-a fost permis.
-Nici sa nu te gandesti! I-a spus femeia, incruntandu-se la el.
-Bine, a abandonat el ideea, stiind ca nu are nici o sansa. Ai nevoie de ceva ajutor?
-Da, dar nu aici. Ai putea sa duci gunoiul.
-Ma rasplatesti cu o felie de prajitura?
-Nu, prajitura e pentru Craciun! Si tu te-ai oferit sa ma ajuti de bunavoie.
-Bine, bine. Ma duc sa duc gunoiul. A luat sacul de gunoi in mana si a iesit din casa. S-a dus catre pubela, care era la mica distanta si l-a aruncat. S-a intors si chiar cand a vrut sa intre in casa, o voce cunoscuta la oprit:
-Buna!
A oftat si s-a intors cu fata catre cel care l-a salutat. Fulgi de nea erau prin parul lui saten, rasfirat de vant, iar ochii lui verzi l-au analizat din cap pana in picioare, zambindu-i dulce.
-Hei! A raspuns intr-un final. Cred ca ai niste explicatii de dat, a trecut direct la subiect, nesuportand sa mai stea fara sa stie nimic.
-Eu? A intrebat Mike ridicand din sprancene.
-Da! Raspunse el tremurand din cauza frigului. Hai inauntru, l-a indemnat.
Mike s-a dus pana la masina din care a luat o cutie de carton micuta si s-a conformat, mergand la Jake in casa. A salutat-o respectuos pe mama lui si apoi au urcat sus in camera acestuia. Imediat cum au pasit in camera lui, Jake a inchis usa si s-a strambat la Mike care se asezase pe pat cu cutia in mana.
-Ce-i in cutie? A intrebat nedumerit.
-Ah... Ti-am adus un mic cadou, daca esti de acord sa-l pastrezi. A spus si a scos din cutie un mic ghem de blana. Jake s-a apropiat si a luat animalutul in brate. Era un pui de catelus, cu blana neagra si pufoasa. Pe ochi avea o pata de culoare maro, iar una dintre urechi era aplecata in jos. Jake i-a asternut un sarut pe nas si i-a privit ochii micuti si nergrii, facandui-se mila de el.
-De unde il ai?
-L-am gasit pe saracul micut afara, inghetat. Nu avea zgarda si m-am gandit sa il duc la un adapost. Apoi am trecut pe langa casa ta si m-am gandit sa fac o scurta oprire, gandindu-ma ca poate il vei pastra, a spus in timp ce a ridicat catelusul. L-a asezat pe picioarele lui si a inceput sa-l mangaie cu blandete, nedorindu-si sa-l sperie. Privea trist micuta faptura, facandui-se mila. "Cum poate sa fie rau?" se intreba Jake, in cap rasunandu-i cuvintele pe care i le spusese Nick la telefon. Vazandu-l in felul acesta, cum avea grija de un catelus abandonat, nu si-ar putea imagina ca e rau.
-Deci il pastrezi?
-Da...Nu pot lasa un caine asa de dragut sa stea intr-un adapost, a spus sincer. Avea o sensibilitate pentru animale, inca de cand era mic. Vin imediat, a adaugat apoi ridicandu-se de pe canapea. A mers pana la baie, cotrobaind prin dulap.
Telefonul lui Jake a vibrat de doua ori, semn ca a primit un mesaj. Mike fiind chiar langa el, a vazut ca mesajul era de la Nick si l-a deschis. In mesaj scria: " Uite...Stiu ca probabil inca esti suparat pe mine. Dar nu pot sa-ti spun, din mai multe motive. Singurul lucru care mi-a fost ingaduit sa ti-l spun acum e faptul ca Mike se ocupa cu traficul de droguri. Stai departe de el, te rog. ". Fara sa stea pe ganduri, Mike a sters mesajul din telefon, apoi l-a pus la loc. "Nu-l voi lasa pe fraierul asta sa-mi strice afacerile. Trebuie sa-l tin departe de Jake" s-a gandit el.
-Mi-a sunat telefonul? A intrebat Jake cand a revenit in camera, cu mainile goale.
-Nu, am primit eu un mesaj, a mintit Mike.
-Bine. Merg pana in bucatarie ca sa-i aduc micutului ceva de mancare.
-Bine, i-a raspuns satenul.
A coborat si a cautat prin bucatarie, intorcandu-se cu un castron plin cu mancare. L-a asezat pe jos, iar cainele s-a apropiat de el cu pasi marunti, indraznind sa guste din castron. A inceput sa manance cu pofta, fiind probabil flamand.
-Jake, dormi cumva?! A rasunat in clasa vocea enervanta a profesoarei de matematica, facandu-i pe ceilalti elevi sa-si indrepte atentia asupra ei.
-N...nu, a spus brunetul tresarind si deschizand larg ochii, care pana acum erau pe jumatate inchisi. Gandurile nu i-au dat pace noaptea trecuta si a reusit sa doarma doar cateva ore. Se tot gandea ce voia sa spuna Nick atunci cand l-a avertizat in legatura cu Mike. Si de unde stia el atatea? Trecusera doua zile de cand s-a vazut ultima data cu el si tot de doua zile Nick nu a mai vorbit deloc cu el. Singura veste buna de astazi era ca de maine nu mai trebuie sa vina la scoala. Mult asteptata vacanta de iarna i-ar prinde bine acum, ca sa-si puna toate gandurile in ordine si sa rezolve problema asta. Trebuia sa afle mai multe. Parca i-a starnit mai mult interesul ca Nick ii spuse sa stea departe de el. Asa e omul, cand ii spui sa nu faca ceva, mai rau face!
-Atunci te poftesc la tabla ca sa rezolvi aceasta ecuatie, sa ne arati si noua cat de atent ai fost. I-a intrerupt femeia sirul gandurilor, mergand la el cu o bucata de creta in mana.
El a luat-o in mana, iar cand a ajuns la tabla si-a trecut repede privirea prin toata clasa, oprindu-se putin asupra lui Nick. Ochii lui albastrii deschisi, catre gri, care erau de obicei blanzi pareau acum obositi. Cand privirile lor s-au intersectat, brunetul si-a mutat repede privirea in alta parte. Jake s-a intors cu fata catre tabla si spre norocul lui, a reusit sa rezolve ecuatia. Nici nu vroia sa se gandeasca ce i-ar fi facut profesoara daca nu ar fi stiut. S-a intors inapoi in banca lui si s-a uitat pe geamul clasei. Imediat buzele i s-au arcuit intr-un zambet larg. Afara incepuse sa ninga. Fulgi mari de nea coborau din cer ca un roi de fluturi albi si se lasau purtati de vant, cazand pe pamant si formand un covor rece, altii lovindu-se de geam, topindu-se si lasand in urma dare de apa care se scurgeau in jos. Clopotelul a sunat si toti copiii s-au ridicat din banci, unii mergand afara, altii vazandu-si de treaba lor. Jake s-a indreptat catre geam, l-a deschis si a intins mana, prinzand in palma doi fulgi de nea care s-au topit repede pe pielea lui calda. A stat asa cateva clipe, pana degetele i-au prins culoare rosie din cauza frigului, asa ca s-a retras inauntru. S-a uitat dupa prietenul lui, dar nu era in clasa. A iesit si el in curte cu doi colegi, iar cand s-a sunat s-au intors inapoi in scoala. Restul orelor au trecut destul de repede, mai ales pentru ca au facut doar cateva exercitii, fiind ultima zi de scoala. Drumul catre casa l-a parcurs repede, casa lui fiind aproape de scoala .Cand a intrat inauntru s-a scuturat pe pantofi si pe haina de zapada. Un miros dulce, a copt i-a ajuns imediat la nas, conducandu-l in bucatarie. Acolo se afla mama lui, cu parul lung, prins intr-o coada si cu un sort mov legat in jurul taliei. In mana tinea o lingura de lemn si amesteca cu spor intr-un castron. Apropiindu-se de el, si-a trecut degetul pe marginea castronului si a gustat crema. Un gust dulce de ciocolata cu rom si nuca i-a invadat gura. A incercat sa mai ia inca o gura, dar nu i-a fost permis.
-Nici sa nu te gandesti! I-a spus femeia, incruntandu-se la el.
-Bine, a abandonat el ideea, stiind ca nu are nici o sansa. Ai nevoie de ceva ajutor?
-Da, dar nu aici. Ai putea sa duci gunoiul.
-Ma rasplatesti cu o felie de prajitura?
-Nu, prajitura e pentru Craciun! Si tu te-ai oferit sa ma ajuti de bunavoie.
-Bine, bine. Ma duc sa duc gunoiul. A luat sacul de gunoi in mana si a iesit din casa. S-a dus catre pubela, care era la mica distanta si l-a aruncat. S-a intors si chiar cand a vrut sa intre in casa, o voce cunoscuta la oprit:
-Buna!
A oftat si s-a intors cu fata catre cel care l-a salutat. Fulgi de nea erau prin parul lui saten, rasfirat de vant, iar ochii lui verzi l-au analizat din cap pana in picioare, zambindu-i dulce.
-Hei! A raspuns intr-un final. Cred ca ai niste explicatii de dat, a trecut direct la subiect, nesuportand sa mai stea fara sa stie nimic.
-Eu? A intrebat Mike ridicand din sprancene.
-Da! Raspunse el tremurand din cauza frigului. Hai inauntru, l-a indemnat.
Mike s-a dus pana la masina din care a luat o cutie de carton micuta si s-a conformat, mergand la Jake in casa. A salutat-o respectuos pe mama lui si apoi au urcat sus in camera acestuia. Imediat cum au pasit in camera lui, Jake a inchis usa si s-a strambat la Mike care se asezase pe pat cu cutia in mana.
-Ce-i in cutie? A intrebat nedumerit.
-Ah... Ti-am adus un mic cadou, daca esti de acord sa-l pastrezi. A spus si a scos din cutie un mic ghem de blana. Jake s-a apropiat si a luat animalutul in brate. Era un pui de catelus, cu blana neagra si pufoasa. Pe ochi avea o pata de culoare maro, iar una dintre urechi era aplecata in jos. Jake i-a asternut un sarut pe nas si i-a privit ochii micuti si nergrii, facandui-se mila de el.
-De unde il ai?
-L-am gasit pe saracul micut afara, inghetat. Nu avea zgarda si m-am gandit sa il duc la un adapost. Apoi am trecut pe langa casa ta si m-am gandit sa fac o scurta oprire, gandindu-ma ca poate il vei pastra, a spus in timp ce a ridicat catelusul. L-a asezat pe picioarele lui si a inceput sa-l mangaie cu blandete, nedorindu-si sa-l sperie. Privea trist micuta faptura, facandui-se mila. "Cum poate sa fie rau?" se intreba Jake, in cap rasunandu-i cuvintele pe care i le spusese Nick la telefon. Vazandu-l in felul acesta, cum avea grija de un catelus abandonat, nu si-ar putea imagina ca e rau.
-Deci il pastrezi?
-Da...Nu pot lasa un caine asa de dragut sa stea intr-un adapost, a spus sincer. Avea o sensibilitate pentru animale, inca de cand era mic. Vin imediat, a adaugat apoi ridicandu-se de pe canapea. A mers pana la baie, cotrobaind prin dulap.
Telefonul lui Jake a vibrat de doua ori, semn ca a primit un mesaj. Mike fiind chiar langa el, a vazut ca mesajul era de la Nick si l-a deschis. In mesaj scria: " Uite...Stiu ca probabil inca esti suparat pe mine. Dar nu pot sa-ti spun, din mai multe motive. Singurul lucru care mi-a fost ingaduit sa ti-l spun acum e faptul ca Mike se ocupa cu traficul de droguri. Stai departe de el, te rog. ". Fara sa stea pe ganduri, Mike a sters mesajul din telefon, apoi l-a pus la loc. "Nu-l voi lasa pe fraierul asta sa-mi strice afacerile. Trebuie sa-l tin departe de Jake" s-a gandit el.
-Mi-a sunat telefonul? A intrebat Jake cand a revenit in camera, cu mainile goale.
-Nu, am primit eu un mesaj, a mintit Mike.
-Bine. Merg pana in bucatarie ca sa-i aduc micutului ceva de mancare.
-Bine, i-a raspuns satenul.
A coborat si a cautat prin bucatarie, intorcandu-se cu un castron plin cu mancare. L-a asezat pe jos, iar cainele s-a apropiat de el cu pasi marunti, indraznind sa guste din castron. A inceput sa manance cu pofta, fiind probabil flamand.