Multumesc pentru sfaturi fetelor!*hug*. Inseamna foarte mult pentru mine faptul ca inca imi cititi lucrarea, chiar daca am multe de modificat la stilul meu pentru a scrie ceva de calitate. Am vrut sa vin mai repede cu next-ul, dar am avut ceva probleme cu calculatorul. Draga Kira ( sper ca e bine daca iti spun asa ) trebuie sa-ti marturisesc ca nu am 12 ani, dar esti aproape. Am 14..Poate e putin cam ciudat ca am 14 ani si scriu un fic +18 dar... yaoi asta te prinde, n-ai ce sa faci!
Si Cri de data asta am facut un capitol mai lung si sper sa se vada diferenta.
Capitolul 4
-Esti singur? L-a intrebat Mike.
-Da, i-a raspuns simplu si scurt Jake.
-Atunci ai vrea sa ma insotesti?
-Da, de ce nu?
Au ocolit raftul cu cereale si au continuat sa mearga prin magazin, plimbadu-si privirile printre produse. Au discutat diverse teme cum ar fi fotbal sau muzica, chiar si filme. Nici nu si-au dat seama cat de repede a trecut timpul. S-au indreptat catre casa de marcat, unde o doamna care impartasea cu toata lumea zambete, le-a scanat produsele. Dupa ce au platit s-au indreptat catre iesirea din magazin, Mike ducand o plasa si Jake avand in mana doar punga cu cereale. Ridicandu-si privirea catre cerul neatins, Jake a observat norii albi si pufosi, care nu lasau nici o raza de soare sa le alinte pielea, anuntand prima ninsoare. Acest gand l-a facut instantaneu pe Jake sa zambeasca. Ii placea zapada si Craciunul in sine. Pentru el aceasta sarbatoare insemna un moment de liniste, in care toata lumea poate fi fericita si poate invata sa daruiasca. Revenind cu gandul in prezent, a observat ca Mike scosese din buzunar o pereche de chei. A apasat pe un buton , apoi un sunet scurt a rasunat in parcare. Intorcand capul catre susra sunetului, Jake a vazut o masina gri parcata lateral, un Chevrolet. Mike s-a indreptat catre ea, a deschis usa si i-a facut semn lui Jake sa intre. Fara sa spuna ceva el s-a urcat in masina, iar cand s-a asezat a simtit un usor miros de brad, din acela de care au majoritatea masinilor. Vazand ca Jake nu spune nimic, Mike s-a hotarat sa rupa tacerea:
-Ai planuri pentru astazi?
-Nu, de ce?
-Atunci ai vrea sa opresc pe drum la vreo cafenea? I-a facut Mike propunerea pe un ton parca indiferent dar cu o usoara urma de interes pentru a mai petrece ceva timp impreuna.
-Da, nu mi-ar strica o cafea acum, i-a raspuns Jake aruncandu-si cutia de cereale pe bancheta din spate.
Mike s-a urcat in masina si si-a dat geaca neagra jos, aruncand-o in spate langa cereale, ramanand doar intr-o camasa cu manecile trase in sus pana deasupra cotului. Apoi a dat cu grija cu spatele, iesind din parcare si a luat directia opusa casei lui Jake. El admira pe geam muntii inlantuiti care se desfasurau in departare, fiind acoperiti cu zapada. Dupa un timp in care a stat adancit in gandurile sale, si-a intors privirea catre Mike, urmarindu-i fiecare miscare. Bratele sale pareau puternice si coborand cu privirea mai jos a observat o taietura adanca, care se prelungea de la cot si se curba pana pe partea cealalta a bratului ca o bratara. Din instinct a intins mana si i-a atins rana cu varfurile degetelor. Mike a scancit usor din cauza usturimii cand Jake i-a apasat usor pe taietura. Cand acesta a simtit crestatura din piele l-a cuprins un fior si si-a indepartat mana ca ars.
-Scuze, n-am vrut, s-a scuzat. De unde ai capatat rana asta?
-Un mic accident in timp ce reparam o bicicleta, nimic grav, a spus parca putin prea repede si cu glasul usor tremurat.
Jake stia ca ii ascunde ceva, pentru ca a observat cum si-a muscat incet buza pe interior. A deschis gura sa spuna ceva, dar a fost oprit de sunetul telefonului care a inceput sa vibreze puternic. Si-a dus mana la buzunar si a constatat ca nu telefonul lui suna.
-E al meu, a spus Mike, facand un semn cu capul catre geaca de pe bancheata din spate. Mi-l dai, te rog? A adaugat apoi.
-Sigur, i-a raspuns Jake si s-a intins sa ia telefonul. L-a scos din geaca si i l-a inmanat lui Mike, a carui voce a devenit brusc mai joasa si mai serioasa cand a inceput sa vorbeasca:
-Nu, mai trebuie sa fac ceva, a spus Mike tinand cu o mana telefonul si cu cealalta conducand.
De partea opusa a receptorului se auzea o voce aspra si puternica.
-Acum? A intrebat Mike putin enervat. Bine, am inteles. Sunt deja catre tine, dar mai e o problema. Discutam cand ajung.
Apoi a inchis telefonul si a intors masina in partea cealalta. Brusc, a redevenit alt Mike, unul mult mai zambaret si prietenos, cel pe care il vasuze Jake pana acum.
-Scuze, a intervenit ceva, dar te duc acasa mai intai.
-Nu e nevoie.. Daca te grabesti.
-Nu, stai linistit. Nu ma grabesc chiar asa rau, i-a spus zambindu-i dulce. Un zambet care i-l adresa lui Jake mai tot timpul cand il privea.
-Bine, a cedat el.
Pe drum nu au vorbit prea mult, iar Jake se gandea cu cine vorbise Mike asa de serios, dar s-a gandit ca daca va intreba, oricum nu avea sa primeasca un raspuns.
-Mersi ca m-ai adus pana acasa, i-a spus.
-N-ai pentru ce. Mersi ca m-ai insotit la cumparaturi, i-a spus Mike.
-Oricand, a spus Jake si a vrut sa iasa afara din masina, dar Mike l-a prins de mana presandu-si palma calda pe incheietura lui, facandu-l sa-si intoarca capul. S-au privit cateva secunde, ochi in ochi, fara ca unul dintre ei sa indrazneasca sa spuna ceva. Mike stia ca Jake dorea sa-l intrebe daca are vreo problema, sau ce se intamplase. Iar Jake stia ca nu e treaba lui si ca abia ce il cunoscuse pe Mike, asa ca nu avea rost sa se streseze. Privirea cercetatoare a lui Mike ii admira trasaturile simpatice ale lui Jake, incercand sa citeasca orice urma de banuiala sau curiozitate in privirea lui, dar nu a vazut nimic din ce se astepta, doar putina indiferenta.
-Ce e? A intrebat Jake cand linistea devenise prea apasatoare.
-Ni..nimic, poti sa pleci, i-a spus Mike, iar el asa a facut.
Cand a intrat in casa, a mers repede prin incaperi dar nu a vazut-o nici pe mama lui, nici pe sora lui, asa ca s-a dus la el in camera. Telefonul a inceput sa-i sune, iar cand a raspuns glasul persoanei care il cauta l-a facut sa zambeasca.
-Hei! Nu am mai vorbit de ceva timp, ce mai faci? A spus Jake entuziasmat fara sa asculte ce are de spus cealalta persoana.
-Bine, dar tu? A intrebat Nick.
-Bine. Mai am inca doua apeluri pierdute de la tine...
-Da, l-a intrerupt. Vroiam sa te intreb daca vi pe la mine, dar deja s-au intors ai mei.
-Ah, scuze, dar nu am fost acasa. Am mers la magazin si m-am intalnit cu Mike, iar cu ocazia asta am mai stat de vorba. Pare de treaba.
-Pare! Dar nu este prea ok.. Sa nu te mai vezi cu el, a spus Nick repede, schimbandu-si tonul vocii cand i-a auzit numele lui Mike.
-De ce?
-Pentru ca face lucruri care nu-mi plac. Iti spun asta pentru ca imi pasa de tine, deci mai bine stai departe de el, a insistat Nick in continuare cu o voce prea serioasa.
-Adica imi spui tu cu cine sa stau si cu cine nu? Si nici macar nu-mi dai o explicatie? S-a enervat usor Jake.
-Tare-as vrea sa pot.. a spus Nick cu glasul aproape soptit.
-Si de ce nu poti?
-Pentru ca nu pot! Daca ai incredere in mine, doar stai departe de el, a spus Nick incercand sa-si faca vocea mai calma si mai familiara.
Avea incredere in Nick, dar il enerva faptul ca trebuia mereu sa faca tot ce spune el. Avea si el ceva de spus, dar mai niciodata nu-l asculta. Se obisnuise cu asta, Nick era mai posesiv si cu un aer de superioritate inca de cand il cunostea. Dar se gandea sa ia si el ceva atitudine, caci pana la urma deja devine mai matur si poate sa ia decizii pe cont propriu.
-Sti ceva? Daca il voi mai intalni, voi mai vorbi cu el. Nu mi se va intampla nimic. Nici macar nu-mi spui ce se intampla...Daca ai de gand sa-mi dai mai multe explicatii, suna-ma, a spus Jake si fara sa astepte un raspuns a inchis telefonul, punandu-l pe birou.
Si Cri de data asta am facut un capitol mai lung si sper sa se vada diferenta.Capitolul 4
-Esti singur? L-a intrebat Mike.
-Da, i-a raspuns simplu si scurt Jake.
-Atunci ai vrea sa ma insotesti?
-Da, de ce nu?
Au ocolit raftul cu cereale si au continuat sa mearga prin magazin, plimbadu-si privirile printre produse. Au discutat diverse teme cum ar fi fotbal sau muzica, chiar si filme. Nici nu si-au dat seama cat de repede a trecut timpul. S-au indreptat catre casa de marcat, unde o doamna care impartasea cu toata lumea zambete, le-a scanat produsele. Dupa ce au platit s-au indreptat catre iesirea din magazin, Mike ducand o plasa si Jake avand in mana doar punga cu cereale. Ridicandu-si privirea catre cerul neatins, Jake a observat norii albi si pufosi, care nu lasau nici o raza de soare sa le alinte pielea, anuntand prima ninsoare. Acest gand l-a facut instantaneu pe Jake sa zambeasca. Ii placea zapada si Craciunul in sine. Pentru el aceasta sarbatoare insemna un moment de liniste, in care toata lumea poate fi fericita si poate invata sa daruiasca. Revenind cu gandul in prezent, a observat ca Mike scosese din buzunar o pereche de chei. A apasat pe un buton , apoi un sunet scurt a rasunat in parcare. Intorcand capul catre susra sunetului, Jake a vazut o masina gri parcata lateral, un Chevrolet. Mike s-a indreptat catre ea, a deschis usa si i-a facut semn lui Jake sa intre. Fara sa spuna ceva el s-a urcat in masina, iar cand s-a asezat a simtit un usor miros de brad, din acela de care au majoritatea masinilor. Vazand ca Jake nu spune nimic, Mike s-a hotarat sa rupa tacerea:
-Ai planuri pentru astazi?
-Nu, de ce?
-Atunci ai vrea sa opresc pe drum la vreo cafenea? I-a facut Mike propunerea pe un ton parca indiferent dar cu o usoara urma de interes pentru a mai petrece ceva timp impreuna.
-Da, nu mi-ar strica o cafea acum, i-a raspuns Jake aruncandu-si cutia de cereale pe bancheta din spate.
Mike s-a urcat in masina si si-a dat geaca neagra jos, aruncand-o in spate langa cereale, ramanand doar intr-o camasa cu manecile trase in sus pana deasupra cotului. Apoi a dat cu grija cu spatele, iesind din parcare si a luat directia opusa casei lui Jake. El admira pe geam muntii inlantuiti care se desfasurau in departare, fiind acoperiti cu zapada. Dupa un timp in care a stat adancit in gandurile sale, si-a intors privirea catre Mike, urmarindu-i fiecare miscare. Bratele sale pareau puternice si coborand cu privirea mai jos a observat o taietura adanca, care se prelungea de la cot si se curba pana pe partea cealalta a bratului ca o bratara. Din instinct a intins mana si i-a atins rana cu varfurile degetelor. Mike a scancit usor din cauza usturimii cand Jake i-a apasat usor pe taietura. Cand acesta a simtit crestatura din piele l-a cuprins un fior si si-a indepartat mana ca ars.
-Scuze, n-am vrut, s-a scuzat. De unde ai capatat rana asta?
-Un mic accident in timp ce reparam o bicicleta, nimic grav, a spus parca putin prea repede si cu glasul usor tremurat.
Jake stia ca ii ascunde ceva, pentru ca a observat cum si-a muscat incet buza pe interior. A deschis gura sa spuna ceva, dar a fost oprit de sunetul telefonului care a inceput sa vibreze puternic. Si-a dus mana la buzunar si a constatat ca nu telefonul lui suna.
-E al meu, a spus Mike, facand un semn cu capul catre geaca de pe bancheata din spate. Mi-l dai, te rog? A adaugat apoi.
-Sigur, i-a raspuns Jake si s-a intins sa ia telefonul. L-a scos din geaca si i l-a inmanat lui Mike, a carui voce a devenit brusc mai joasa si mai serioasa cand a inceput sa vorbeasca:
-Nu, mai trebuie sa fac ceva, a spus Mike tinand cu o mana telefonul si cu cealalta conducand.
De partea opusa a receptorului se auzea o voce aspra si puternica.
-Acum? A intrebat Mike putin enervat. Bine, am inteles. Sunt deja catre tine, dar mai e o problema. Discutam cand ajung.
Apoi a inchis telefonul si a intors masina in partea cealalta. Brusc, a redevenit alt Mike, unul mult mai zambaret si prietenos, cel pe care il vasuze Jake pana acum.
-Scuze, a intervenit ceva, dar te duc acasa mai intai.
-Nu e nevoie.. Daca te grabesti.
-Nu, stai linistit. Nu ma grabesc chiar asa rau, i-a spus zambindu-i dulce. Un zambet care i-l adresa lui Jake mai tot timpul cand il privea.
-Bine, a cedat el.
Pe drum nu au vorbit prea mult, iar Jake se gandea cu cine vorbise Mike asa de serios, dar s-a gandit ca daca va intreba, oricum nu avea sa primeasca un raspuns.
-Mersi ca m-ai adus pana acasa, i-a spus.
-N-ai pentru ce. Mersi ca m-ai insotit la cumparaturi, i-a spus Mike.
-Oricand, a spus Jake si a vrut sa iasa afara din masina, dar Mike l-a prins de mana presandu-si palma calda pe incheietura lui, facandu-l sa-si intoarca capul. S-au privit cateva secunde, ochi in ochi, fara ca unul dintre ei sa indrazneasca sa spuna ceva. Mike stia ca Jake dorea sa-l intrebe daca are vreo problema, sau ce se intamplase. Iar Jake stia ca nu e treaba lui si ca abia ce il cunoscuse pe Mike, asa ca nu avea rost sa se streseze. Privirea cercetatoare a lui Mike ii admira trasaturile simpatice ale lui Jake, incercand sa citeasca orice urma de banuiala sau curiozitate in privirea lui, dar nu a vazut nimic din ce se astepta, doar putina indiferenta.
-Ce e? A intrebat Jake cand linistea devenise prea apasatoare.
-Ni..nimic, poti sa pleci, i-a spus Mike, iar el asa a facut.
Cand a intrat in casa, a mers repede prin incaperi dar nu a vazut-o nici pe mama lui, nici pe sora lui, asa ca s-a dus la el in camera. Telefonul a inceput sa-i sune, iar cand a raspuns glasul persoanei care il cauta l-a facut sa zambeasca.
-Hei! Nu am mai vorbit de ceva timp, ce mai faci? A spus Jake entuziasmat fara sa asculte ce are de spus cealalta persoana.
-Bine, dar tu? A intrebat Nick.
-Bine. Mai am inca doua apeluri pierdute de la tine...
-Da, l-a intrerupt. Vroiam sa te intreb daca vi pe la mine, dar deja s-au intors ai mei.
-Ah, scuze, dar nu am fost acasa. Am mers la magazin si m-am intalnit cu Mike, iar cu ocazia asta am mai stat de vorba. Pare de treaba.
-Pare! Dar nu este prea ok.. Sa nu te mai vezi cu el, a spus Nick repede, schimbandu-si tonul vocii cand i-a auzit numele lui Mike.
-De ce?
-Pentru ca face lucruri care nu-mi plac. Iti spun asta pentru ca imi pasa de tine, deci mai bine stai departe de el, a insistat Nick in continuare cu o voce prea serioasa.
-Adica imi spui tu cu cine sa stau si cu cine nu? Si nici macar nu-mi dai o explicatie? S-a enervat usor Jake.
-Tare-as vrea sa pot.. a spus Nick cu glasul aproape soptit.
-Si de ce nu poti?
-Pentru ca nu pot! Daca ai incredere in mine, doar stai departe de el, a spus Nick incercand sa-si faca vocea mai calma si mai familiara.
Avea incredere in Nick, dar il enerva faptul ca trebuia mereu sa faca tot ce spune el. Avea si el ceva de spus, dar mai niciodata nu-l asculta. Se obisnuise cu asta, Nick era mai posesiv si cu un aer de superioritate inca de cand il cunostea. Dar se gandea sa ia si el ceva atitudine, caci pana la urma deja devine mai matur si poate sa ia decizii pe cont propriu.
-Sti ceva? Daca il voi mai intalni, voi mai vorbi cu el. Nu mi se va intampla nimic. Nici macar nu-mi spui ce se intampla...Daca ai de gand sa-mi dai mai multe explicatii, suna-ma, a spus Jake si fara sa astepte un raspuns a inchis telefonul, punandu-l pe birou.