17-07-2013, 11:29 PM
Poate ca acum nu va atrage, dar actiunea o sa apara curand. Va promit. Stiu ca e mult dialog, dar fiecare relica are un secret ascuns.
Sunt la iesirea din sat, sunt sigura ca Sasuke va pleca, este si normal in situatia asta, iar eu voi fi aici ca sa... Nu stiu daca vreau sa-l opresc, la urma urmei mi se pare normal, si pentru pentru sufletul sau, sa se indeparteze de toti ce i-au facut rou. Dar nu vreau sa se indeparteze de mine, nu de mine. In concluzie sunt aici, dar nu stiu ce trebuie, vreau , sa fac.
Sasuke se apropie. Nu are nici un ghiozdan, poate nu vrea sa plece. Ma bucur, dar intr-un fel ma simt si vinovata, ca nu-mi pasa decat de ce simt eu, iar de ale lui, nu.
- Am crezut ca o sa pleci.
- Asta si fac. vorbeste diferit, nu cu raceala, parca meditativ.
- Dar nu ai nimic.
- Tu ai vrea sa iei ceva ce-ti face rau ?
Desi replica cuprinde sentimentele sale, nu am remarcat nici un gest, nimic care sa sugereze durerea.
- Cred ca nu.
Trece pe langa si face multi pasi. Noaptea asta este mai linistitoare ca toate celelalte, nimeni nu e, cerul parca ar fi nostalgic. In aceasta tacere pasii lui se aud atat de clar, pot simti treptat indepartarea, despartirea definitiva si irevocabila.
- Sasuke...
- Da
- Pleaca... Nu pleca...
- Ce ?
- Fa ce e mai bine pentru toti, nu doar pentru tine.
Era clar ce doream sa spun. Vreau ca el sa se gandeasca la mine, sa realizeze ca ma doare asta, sa se sacrifice.
- Sakura- se uita la mine- Nu te lasa schimbata, pasteaza-ti caracterul, nu renunta la feminitate pentru putere, si nici invers. Este o fata desteapta, puternica si frumoasa.
Am ramas pe loc, iar el in timpul asta s-a facut nevazut. A spus toate acele calitati ca sa ma inlemneze, a fost o strategie, nu le-a spus pentru ca astea crede. Dar eu vreau asta, asa ca o sa uit de ratiune si o sa le iau cum e mai bine pentru mine, ca sa nu sufar.
Nu vreau sa plece. Toata viata mea mi-am imaginat-o langa el, toate visele mele erau imbrazdate de imaginea lui. Cum as putea sa ma ridic daca tot ce am facut pana acum am facut-o pentru el ? Nu sunt destul de puternica cu el aici, fara el o sa devin o epava. Nu-l pot opri, sunt constienta de fapta lui, de sentimentele ce sunt acum in el, dar sunt prea egoista sa accept ca fericirea lui e departe de sat. Departe de mine.
M-am schimbat foarte mult. Fara Sasuke lucrurile s-au schimbat, nu am mai visat la stele rosii si la o iubire imposibila, mi-am trait propriul vis. Ma antrenez zilnic, corpul meu fiind foarte puternic, am o conditie fizica foarte buna, parul mi l-am tuns, ma incomodeaza, iar caracterul este mult mai puternic. Nimic nu ma mai poate opri, nu exista motiv pentru care sa ma intorc din drum, acum tot ce fac este al meu.
Au trecut trei ani de la plecarea lui Sasuke si lucrurile merg din rau in mai rau. Povestea cu clanul s-a aflat in tot satul si unii au reactionat chiar violent la aflarea vesti. Unii oameni nu mai au incredere om sat- o replica de-a brunetului i-a socat, ceea in care o intreba pe Tsunade daca ar fi in stare sa omoare pa toata lumea- si din cauza asta ei au creat o noua organizatie care nu depinde de sat. Se numeste "Uchiha" - ce idee au avut si ei cand au ales numele, dar eu au crezut ac le datoreaza ceva lui Sasuke si din moment ce clanul lui a fost distrus sa aduca aminte de acea glorie prin el- organizatia are ninja, si paote chiar cei mai puternici, care nu participa decat la razboaie si nuau misiuni.
Astazi se aleg liderii, printre care sunt si eu... si Naruto. Blondul era un patriot convins, facea totul pentru sat, si-ar fi dat viata pentru orice cetatean, dar l-a pierdut pe Sasuke care era cel mai bun prieten a lui. Si la fel ca si noi, ne-am simtit tradati si in pericol sa fim distrusi.
- Sakura, spune Naruto, daca pierd, nu o sa ma supar.
- Reciproc.
Naruto nu prea era acceptat, dar oamenii stiau ca Tsunade tine la Naruto si de asta l-a lasat sa intre si acum la lasat sa fie ales. Sansele mele sunt bunicele, cand Sasuke a plecat Tsunade era mentora mea si o cunosc mai bine decat oricine, un plus de-al meu. Dar as vrea sa fiu aleasa pentru ceea ce sunt, nu pentru relatii.
- Putem incepe ? intreb cu putina emotie in glas.
- Mai trebuie sa vina cineva. ma intorc sa vad cine a spus asta si vad ca a fost usierul.
-Dar tu de unde sti ?
- Am fost anuntat.
- Dar de ce ar trebui sa-l asteptam ?
- O sa va dati seama...
Toti din incapere au inceput sa intrebe cate ceva, dar mie nu-mi pasa, sunt prea tensionata.
Dupa o ora *
Nu mai apare nimeni si oamenii incep sa se tensioneze. Naruto se duce la el, in calitate de posibil conducator, are dreptul sa intrebe. Daca nu-i raspunde cu singuranta incepem fara omul misterios.
Naruto cred ca aflat, zambest luminos, intr-un fel radiant. Starea lui mohorata s-a risipit, este bucuros. As vrea sa stiu cine vine. Chiar as vrea.
Au trecat cativa ani, nu foarte multi, dar ii pot simti... Atat fizic, cat si psihic.
Sunt mai inalt, fac polo deci mi se pare normal ca musculatura sa fie tonifiata, parul este la fel de sumbrum, nu mai am tepi la spate, este taiat mai scurt si lasat in voia sortii, ochii au aceasi noanta de negru, dar sunt mai blanzi. Fizic vorbin nu sunt aceeasi, starea de spirit nu-i face pe ceilalti sa ma recunosca, iar frizura nu le da nici un indiciu. Este cam ciudat sa am parul asa, lins, dar am o intalnire importanta si trebuie sa arat a barbat de casa.
Psihic sunt al om, am renascut. Sentimentele fata de sat nu s-au schimbat, simt neinteres ca inainte sa aflu adevarul, dar si ura dupa ce am aflat tot. Cred ca nu e un sentiment definit sau final, nu mai confruntat inca cu situatia ca sa aflu. Sunt numai intrebari.
Capitolul II
Sakura
Sunt la iesirea din sat, sunt sigura ca Sasuke va pleca, este si normal in situatia asta, iar eu voi fi aici ca sa... Nu stiu daca vreau sa-l opresc, la urma urmei mi se pare normal, si pentru pentru sufletul sau, sa se indeparteze de toti ce i-au facut rou. Dar nu vreau sa se indeparteze de mine, nu de mine. In concluzie sunt aici, dar nu stiu ce trebuie, vreau , sa fac.
Sasuke se apropie. Nu are nici un ghiozdan, poate nu vrea sa plece. Ma bucur, dar intr-un fel ma simt si vinovata, ca nu-mi pasa decat de ce simt eu, iar de ale lui, nu.
- Am crezut ca o sa pleci.
- Asta si fac. vorbeste diferit, nu cu raceala, parca meditativ.
- Dar nu ai nimic.
- Tu ai vrea sa iei ceva ce-ti face rau ?
Desi replica cuprinde sentimentele sale, nu am remarcat nici un gest, nimic care sa sugereze durerea.
- Cred ca nu.
Trece pe langa si face multi pasi. Noaptea asta este mai linistitoare ca toate celelalte, nimeni nu e, cerul parca ar fi nostalgic. In aceasta tacere pasii lui se aud atat de clar, pot simti treptat indepartarea, despartirea definitiva si irevocabila.
- Sasuke...
- Da
- Pleaca... Nu pleca...
- Ce ?
- Fa ce e mai bine pentru toti, nu doar pentru tine.
Era clar ce doream sa spun. Vreau ca el sa se gandeasca la mine, sa realizeze ca ma doare asta, sa se sacrifice.
- Sakura- se uita la mine- Nu te lasa schimbata, pasteaza-ti caracterul, nu renunta la feminitate pentru putere, si nici invers. Este o fata desteapta, puternica si frumoasa.
Am ramas pe loc, iar el in timpul asta s-a facut nevazut. A spus toate acele calitati ca sa ma inlemneze, a fost o strategie, nu le-a spus pentru ca astea crede. Dar eu vreau asta, asa ca o sa uit de ratiune si o sa le iau cum e mai bine pentru mine, ca sa nu sufar.
Nu vreau sa plece. Toata viata mea mi-am imaginat-o langa el, toate visele mele erau imbrazdate de imaginea lui. Cum as putea sa ma ridic daca tot ce am facut pana acum am facut-o pentru el ? Nu sunt destul de puternica cu el aici, fara el o sa devin o epava. Nu-l pot opri, sunt constienta de fapta lui, de sentimentele ce sunt acum in el, dar sunt prea egoista sa accept ca fericirea lui e departe de sat. Departe de mine.
Dupa trei ani
M-am schimbat foarte mult. Fara Sasuke lucrurile s-au schimbat, nu am mai visat la stele rosii si la o iubire imposibila, mi-am trait propriul vis. Ma antrenez zilnic, corpul meu fiind foarte puternic, am o conditie fizica foarte buna, parul mi l-am tuns, ma incomodeaza, iar caracterul este mult mai puternic. Nimic nu ma mai poate opri, nu exista motiv pentru care sa ma intorc din drum, acum tot ce fac este al meu.
Au trecut trei ani de la plecarea lui Sasuke si lucrurile merg din rau in mai rau. Povestea cu clanul s-a aflat in tot satul si unii au reactionat chiar violent la aflarea vesti. Unii oameni nu mai au incredere om sat- o replica de-a brunetului i-a socat, ceea in care o intreba pe Tsunade daca ar fi in stare sa omoare pa toata lumea- si din cauza asta ei au creat o noua organizatie care nu depinde de sat. Se numeste "Uchiha" - ce idee au avut si ei cand au ales numele, dar eu au crezut ac le datoreaza ceva lui Sasuke si din moment ce clanul lui a fost distrus sa aduca aminte de acea glorie prin el- organizatia are ninja, si paote chiar cei mai puternici, care nu participa decat la razboaie si nuau misiuni.
Astazi se aleg liderii, printre care sunt si eu... si Naruto. Blondul era un patriot convins, facea totul pentru sat, si-ar fi dat viata pentru orice cetatean, dar l-a pierdut pe Sasuke care era cel mai bun prieten a lui. Si la fel ca si noi, ne-am simtit tradati si in pericol sa fim distrusi.
- Sakura, spune Naruto, daca pierd, nu o sa ma supar.
- Reciproc.
Naruto nu prea era acceptat, dar oamenii stiau ca Tsunade tine la Naruto si de asta l-a lasat sa intre si acum la lasat sa fie ales. Sansele mele sunt bunicele, cand Sasuke a plecat Tsunade era mentora mea si o cunosc mai bine decat oricine, un plus de-al meu. Dar as vrea sa fiu aleasa pentru ceea ce sunt, nu pentru relatii.
- Putem incepe ? intreb cu putina emotie in glas.
- Mai trebuie sa vina cineva. ma intorc sa vad cine a spus asta si vad ca a fost usierul.
-Dar tu de unde sti ?
- Am fost anuntat.
- Dar de ce ar trebui sa-l asteptam ?
- O sa va dati seama...
Toti din incapere au inceput sa intrebe cate ceva, dar mie nu-mi pasa, sunt prea tensionata.
Dupa o ora *
Nu mai apare nimeni si oamenii incep sa se tensioneze. Naruto se duce la el, in calitate de posibil conducator, are dreptul sa intrebe. Daca nu-i raspunde cu singuranta incepem fara omul misterios.
Naruto cred ca aflat, zambest luminos, intr-un fel radiant. Starea lui mohorata s-a risipit, este bucuros. As vrea sa stiu cine vine. Chiar as vrea.
Sasuke
Au trecat cativa ani, nu foarte multi, dar ii pot simti... Atat fizic, cat si psihic.
Sunt mai inalt, fac polo deci mi se pare normal ca musculatura sa fie tonifiata, parul este la fel de sumbrum, nu mai am tepi la spate, este taiat mai scurt si lasat in voia sortii, ochii au aceasi noanta de negru, dar sunt mai blanzi. Fizic vorbin nu sunt aceeasi, starea de spirit nu-i face pe ceilalti sa ma recunosca, iar frizura nu le da nici un indiciu. Este cam ciudat sa am parul asa, lins, dar am o intalnire importanta si trebuie sa arat a barbat de casa.
Psihic sunt al om, am renascut. Sentimentele fata de sat nu s-au schimbat, simt neinteres ca inainte sa aflu adevarul, dar si ura dupa ce am aflat tot. Cred ca nu e un sentiment definit sau final, nu mai confruntat inca cu situatia ca sa aflu. Sunt numai intrebari.