Silencia

[Kira's Scarlet]

Am decis sa fac un nou fic ^^ Nu ma pot abtine! Dar sa nu o mai lungim si sa trecem la actiune. S-ar putea ca sa existe si fraze in rusa, in timp. Momentan stiu doar sa scriu cu litere rusesti, nu sa si vorbesc. Ficul asta e dedicat unei prietene dragi, Ella Angelus :* :* La multi ani honey!!

Nume: Silencia
Gen: Yaoi
Continut: romance/yaoi/supranatural/mistery

Capitolul unu

Ce poate exprima tacerea?

E o zi ploiasa. Stropii de ploaie se loveau de geamurile de sticla ale colegiului in care imi petrec zilele. Sunt unul dintre profesorii care preda aici si totodata sunt si directorul acestei institutii. Desi am numai douazeci si trei de ani, tatal meu a hotarat ca eu sa-i iau locul si duc mai departe numele de Renjo. Intr-o zi, acest nume ma va baga in mormant.
-Domnule Renjo, va rog frumos sa semnati aceste acte de transfer catre 9Al.
-Transfer? Cine se transfera? Sa vad!
-Poftiti! Spune Yoshino, secretarul meu. Asadar un baiat din inalta societate. Alexei Semenov ( ??????? ??????? ), in varsta de cinsprezece ani. Parul era de un gri metalic, tuns putin ciudat si ochii albastri. Mi se pare destul de interesant. Am semnat actele si i le-am inmanat lui Yoshino, care astepta nerabdator sa plece din birou. Unde s-o grabi? Numai el stie.

Azi am ora cu 9Al. Abia astept sa-l cunosc pe Alexei. Din inalta societate, huh? Se pare ca si el e la fel ca mine. Un rasfatat! Cand am ajuns in clasa el nu era. Asta da inceput. M-am asezat la catedra si am inceput sa predau. Dupa 10 minute am auzit o bataie in usa. In sfarsit a ajuns! A mormait un ,,scuze ca am intarziat'' si dupa ce l-am prezentat in fata clasei i-am spus sa se aseze. Nu pare genul de baiat caruia sa-i pese de scoala. Dar in ziua de azi, nimanui nu-i mai pasa de scoala. In timpul orei il mai priveam din cand in cand sa vad cum se comporta. Era extrem de tacut. Aproape ca am uitat ca se afla in clasa. Insa, ma privea insistent de fiecare data cand intorceam capul spre el. Oare ce vrea sa spuna prin asta? La sfarsitul orei am mers sa vorbesc cu el. Nu prea indrazneam. El era genul baietilor cu care nu poti vorbi. Rebel! Da! Asta era cuvantul! Purta un hanorcac gri la fel ca parul sau, o pereche de blugi negri cu lanturi, mulati si un tricou negru. Toata aceasta impracaminte era completata de o preche de manusi fara degete si de zgarda cu tepi din jurul gatului.
-Cum a fost? am intrebat.
-Cum a fost ce? raspunde el vizibil iritat. Sa fie el o persoana irascibila?
-Prima ta zi in aceasta scoala. Am uitat sa ma prezint. Eu sunt Renjo Shin, profesorul tau de arta si de asemenea directorul scolii.
-Imi pare bine, a raspuns nepasator.
-Am vazut ca esti tacut. Se poate sa fii timid?
-Nici gand. Nu e genul meu sa fiu zgomotos. Nu-mi place sa atrag atentia.
-Asta nu inseamna ca nu trebuie sa vorbesti deloc, ii raspund.
-Profesore! Cateodata nu e nevoie de cuvinte pentru a exprima ceva, spune el parasind clasa si lasandu-ma cu gura cascata.

Nu e nevoie de cuvinte? Atunci spune-mi Alexei, ce poate exprima tacerea?

Nota: 9Al (profil de alchimie) Nu stiu daca in realitate exista asa ceva.