Intentii criminale

[Lexxu]

Capitolul 1 – Orice fapta are o urmare.

Inca de cand mi-am abandonat postul, lumea a inceput sa se indrepte in jos. Gandea tanarul in timp ce inainta prin ceata densa. Ninsoarea nu incetase inca, astfel ca fusese nevoit sa se cazeze la un hotel pentru moment. O sa continui maine, isi repetase de indata ce pasise inauntrul cladirii. Aspectul si primirea de care avusese parte erau de nota zece, contrazicandu-l oarecum cu privire la parerea personala ce-o dezvoltase pentru fiintele umane. Covorul rosu precum sangele proaspat se intindea de la intrare pana la lift, avand de o parte si de alta diferite flori exotice aranjate cu grija pentru incantarea oaspetilor. Geamurile mari si transparente erau incredibil de curate, caci isi observase pana si propriai reflexie in ele, pana cand isi asteptase randul. Totul era impecabil. Probabil ca asta e terenul de joaca pentru cei mai mult decat bogati, terenul de noapte.., gandise amuzat analizand cuplurile nerabdatoare din receptie. Observase cateva figuri cunoscute din inalta societate, insa preferase sa ignore, caci nu dorea sa poarte nici o discutie cu acele falsuri incarcate cu ipocrizie pana la ultima picatura de sange care le traversau venele. Cand insfarsit ii venise randul, isi trecuse degetele lungi prin parul auriu, apropiindu-se lent de angajata.
- Buna seara, doamna, as dori o camera. O anuntase, cercetand-o indeaproape. Corpul subtire si fragil era acoperit de uniforma specifica de un albastru inchis, in timp ce un ecuson auriu ii acoperea o parte mica din piept pe acesta tronand numele femei.
- O clipa, tinere. Raspunsese politicos, lasandu-si ochii de culoarea ierbi sa rataceasca pe ecranul calculatorului in cautarea optiunilor ramase. Inca de cand multimea disparuse, o liniste mormantala se lasase in hotel. O liniste prevestitoare de moarte..., isi spusese aranjandu-si geaca din piele.
- A mai ramas doar una dar... sunteti sigur ca v-o permiteti? Intrebase aceasta inspectandu-si "clientul". Din perspectiva sa parea un print ratacit care probabil gresise locatia.
- O vreau. Spusese acesta aruncandu-i un teanc de bani pe biroul maroniu. Asta e deajuns, nu? Se servise singur cu cheile deschise la culoare, indreptandu-se catre lift.
- Tinere, mi-ai dat prea multi bani! Strigase aceasta in urma lui. In zadar.
- Pastreaza restul. Zambise sincer, gandindu-se ca totusi, mai exista si cineva corect pe lumea asta, apasand pe butonul ce avea sa-l conduca la etajul dorit. Ajuns la destinatie folosindu-se de cheia micuta si argintie, deschisese usa, patrunzand in incapere. Dupa cum se asteptase si aici luxul continua sa-l urmareasca. Insa, de aceasta data renuntase la "analiza teritoriala", aruncandu-se fara nicio semnalizare in asternuturile moi. Fiind epuizat de-a dreput, adormise inainte sa-si detecteze oboseala.

Ca atunci cand ochii iti sunt inchisi, scapi din vedere anumite lucruri...

In partea cealalta a orasului, autoritatiile erau ingrozite. Cel mai periculos criminal evadase in circumstante misterioase alaturi de o femeie ce nu fusese inca indentificata. Teama precum si nervi se asterneau usor deasupra lor, caci asta era natura oamenilor. La cel mai mic -mare- incident incepeau sa se panicheze permitandu-i calmului sa zboare in tarile calde. Astfel ca, fara bagare de seama se avantau cu capul inainte, asemenea animalelor, ajungand sa se puna in pericol. Insa, acestia aveau un avantaj mai bun decat oricare altul. Un avantaj care nu intarzia sa apara in situatiile limita la care se expuneau singuri, nu ezita sa apara indiferent de prostia de care dadeau dovada. Acel avantaj era si este iubirea. Sentimente pure, datatoare de curaj.
- Will, apuca-ma de mana! Strigase femeia chipul fiindu-i acoperit de firele negre ca pana corbului. Haide! nu mai avem mult timp... Continuase, tragandu-l pe barbat cu toata puterea sa, reusind in cele din urma sa iasa din perdeaua de fum provocata de nenumaratele explozii. Da. Aceste sentimente depasesc intelegerea umana, atat cat si pe cea a fiintelor mistice, despre care s-ar crede ca au incetat sa existe.
Dupa ce-si concentrase puterile ramase, bruneta isi permisese luxul de a zbura pe cerul inserat cu persoana draga alaturi. Il prinsese intr-o imbratisare stransa, in timp ce se indepartau considerabil penitenciar.
- Will, acum putem fi impreuna! chiar putem! Strigase fericita, prinzand buzele rosii intre ale sale, conturandu-le si sarutandu-le bland. Sunt asa fericita... Spusese de indata ce il eliberase, privindu-i ochii albastri, ametitori.
- Da, draga mea Layla. Se auzise vocea masculina, lasandu-si capul sa se odihneasca pe sanii bine conturati ai iubitei sale. Te-am asteptat si iar te-am asteptat, sincer am crezut ca nu o sa mai ajungi niciodata.
Indoieli suparatoare. Acestea tot timpul continua sa apara, incercand din rasputeri sa creeze fisuri intre doua persoane ce se iubesc. Totusi, unele ignorante nu se lasa afectate de nimic, astfel ca ele continua sa treaca cu vederea totul.
- Ce vrei sa spui? Will, eu nu te-as lasa niciodata. Cuvintele mult dorite parasisera lacasul neatins de soare, dulce, acaparandu-i atat auzul cat si mintea barbatului. Urmarea cu atentie bilele verzi. Il incantasera intotdeauna atfel de momente in care doar cantul insectelor se auzeau, iar ei nu faceau altceva decat sa se priveasca. Totusi, conexiunea lor fusese intrerupta de gafaitul brunetei care se indrepta spre pamant. Fara sa stea pe gandurii, blondul schimbase pozitia spatele fiindu-i lipit de sol, iar Layla odihnindu-se pe propriu-i piept ce batea cu putere. Cazatura nu-l afectase mult, atata timp cat isi stia iubita in siguranta. O persoana ce iubeste nu va ezita sa se avante in pericol, daca asta ar insemna ca dragostea i-ar fi protejata.
- Layla, esti bine?
- Sunt ok. Raspunsese prompt lipindu-si buzele de gatul lui. Atata timp cat esti cu mine, voi fi in regula.
Nimic nu s-ar compara cu niste cuvinte dulci, venite din partea persoanei pentru care ai sentimente puternice. Da... Barbatul proaspat evadat -cu ajutorul ei-, privea acum cerul intrebator. Avea ganduri egoiste, prin care-si cerea libertatea si timp pe pare sa-l "sparga" impreuna cu iubita lui. Fusese neatent si ajunsese captiv politiei, la fel cum femeia era tinuta in lumea de jos precum o papuse. In mod normal, ei nu aveau voie sa-si paraseasca casa decat daca aveau un contract facut. Se gandise si la acest lucru, dar cand i-l propusese refuzase.
- Hei, Layla.
- Hm?
- De ce refuzi sa faci un contract cu mine? Intrebase dupa ce-si alungase ezitarea, privindu-i ochii de culoarea ierbii.
- Ca asa vreau eu.
- Pentru ca mori. Se auzise o voce din apropiere.

Indiferent unde te ascunzi, el tot te va gasii...

In fata cuplului aparuse un baiat. Parul auriu, lungut, plutea la indemnul vantului, ochii albastri ca de gheata urmarindu-i pe cei doi. Se trezise mult mai repede din cauza unui idiot de la servis care-l deranjase. In fine, macar am ajuns la timp, isi spusese inaintand cat mai mult posibil.
- Ce? E un amarat de adolescent! Rasul barbatului nu-i ranise orgoliul baiatului caci, se obisnuise deja. Era posesorul unei infatisari tinere de adolescent care induceau in eroare "victimele". Deja si-l putea imagina inotand in culoarea aceea sangerie, delicioasa.
- Will, indeparteaza-te! Il pinsese de incheietura inainte sa-l atinga pe baiat, mai apoi impingandu-l intr-o parte. Tommy, asta e intre noi doi. Continuase captandu-i atentia.
- Oho, interesant, Layla. Ce vrei mai exact?
- Sa-l protejezi pe Will. Raspunsese fara sa respire, asteptand reactia ce avea sa vina.
- Tu stii ce-mi ceri? Eu am fost trimis sa-l ucid pe tipul asta! Nu sa-l salvez. Dar...
- Dar...? Intrebase pe un ton inocent.
- Pentru ca-ti sunt dator o sa trec, cu vederea. O anuntase privind mai apoi luna, oftand adanc.

Alegandu-se cu un protejat... Incotro se indrepta lumea asta?