Corupt de viata

[Storymaker]

Noi inceputuri


Cand imi deschid ochii si privesc cerul, vad o mare de amintiri. Atatea frumuseti ascunse in culori si atatea aventuri, ascunse in forme. Desi nu a fost zi in care sa nu vad cerul, de fiecare data cand il privesc, nu inceteaza sa ma surprinda. Este ca si cum as privi intr-o oglinda vietile oamenilor. Cerul spune multe secrete, si asta imi place cel mai mult la el.
-Alexandru... Ai auzit...
Iarasi ma intrerupe, acelasi vesnic Doru, care se simte atat de singur incat vine mereu la mine.
-Ca...
Pana termina de scos o propozitie pe gura, m-as putea culca. De ce sa il mai ascult? Hai sa il indepartez si sa imi continui contemplarile.
-Au inviat...
Interesant, a inviat ceva.
-Mortii?
-Mortii?! Ce vrei sa spui? Cumva toti acei oameni lenesi, ascunsi prin case, s-au trezit la viata?! A avut loc o pana de curent globala?
-Nu, mai, Alexandre. Au gasit vindecarea pentru boala suprema: moartea.
-Dar moartea nu este o boala, ci o eliberare din aceasta cusca numita trup, care are atat de multe nevoi pentru a putea fi controlat. Cum o sa mai percepem acum "dreptul la viata"?
-Nu stiu, eu doar ti-am...
-Ti-am... Mi-ai ce?
-Ti-..
-Ti.... Continua.
-Ti-am spus.
-Multumesc, trebuie sa plec!
Asta este o treaba oribila. Dupa cunostiintele mele bazante pe filme de groaza si benzi desenate, cat si pe faptul ca exista un complot de micsorare a populatiei, pot spune ca ar trebui sa ne asteptam la ce este mai rau. Coridorul asta nu se mai termna! Ar trebui sa fug mai repede, si mai repede, cat mai repede. Ce nai...?! O usa se deschide, iar eu fug prea repede. Trebuie sa evit usa! Usa, da-te la o parte din calea mea! Timpul se deruleaza, mai incet.Surprinzator este faptul ca pot gandi asa de repede! Prind usa, imping piciorul drept in fata, il incordez, ridic piciorul stang, ca din inertie sa ma rotesc spre partea stanga- perfect! Am reusit, dar alerg cu spatele. Trebuie sa ma intorc cu fata. Dupa cum spuneam, asta este o treaba pentru... Batman! Nu, nu pentru Batman, ci este o treaba pentru mine. S-a intunecat cerul, iar norii au o culoare ciudata; sunt rosiatici. A inceput sa ploua, iar apa are culoarea rosie. Cat de straniu! Trebuie sa fug mai repede. Balti rosii se formeaza in calea mea, si se pare ca erodeaza pamantul, dar nu ard pielea. Foarte ciudat acid. Acid, cuvantul asta imi pare atat de cunoscut.
"Ia niste acid amice, o sa te duca spre rai." mi-a zis un mos. Am tras puternic aer in piept si... Mosul m-a inselat! Totul e un vis. Culorile incep sa dispara, pot sa percep realitatea din nou.

[...]

-Alexandru! scoala-te din pat!
Mama?!
-Cum am ajuns aici?
-Te-am gasit lesinat pe strada dupa ploaia rosie de ieri, si am chemat salvarea. Au spus ca erai foarte drogat. Cum ai putut sa-mi faci asa ceva?

Frumos timp mi-am gasit sa-mi activez puterile!

-Alexandru, se aud ciocanituri! Vezi cine este, si apoi mai vorbim noi!
Sa ma grabesc! Dupa ce voi deschide usa, trebuie sa fug ca sa scap de morala. Gata, am deschis-o.
Timpul iar a stat in loc. Ce imi place cand se intampla asta, caci pot sa imi planific fiecare mutare in parte, iar corpul este atat de usor.
Ce monstru hidos e in fata mea, are muschi peste oasele-i purtrezite, care par sa creasca si sa il inconjoare. In spatele lui este un alt mostru care... manaca o pisica! O sa mor?!
Isi intinde mana spre mine, nu are ochi, ci doar dinti, dinti atat de ascutiti! Trebuie sa ma rotesc ca se evit lovitura, iar acum, sa imi concentrez energia in pumn pentru a-l impinge cat de departe pot. Sper sa mearga. Cat de dureros este sa lovesti in os! Macar l-am impins, acum sa inchid usa!

-Mama, fugi repede in bucatarie si fa-mi un senvis! Este timpul sa-mi indeplinesc destinul!
-Poftim? Cum poti sa vorbesti asa dupa tot ce ai facut ieri?!
-Doar uita-te pe geam si o sa intelegi!
-Aaaah!
-Grabeste-te cu senvisul ala, mama. Fa-l cat mai delicios cu putinta, caci ar putea fi ultima mea masa!
Unde am pus bara aia de metal cu care ma antrenam? Sub pat o fi? Gata, am gasit-o!
-Multumesc pentru senvis mama, acum mananca-l tu, bucura-te de el, si pregateste-te- sa ma insotesti prin iad! Ochii imi sclipesc, mana imi tremura de nerabdare. Totul depinde de mine, trebuie sa imi salvez unica ruda, care a avut atat de multa grija de mine de cand mi-a murit tatal. Trebuie sa ii zdrobesc! Voi reusi!
-Hai, mama, grabeste-te! Si ia si ceva mancare cu tine!
Of, un geam s-a spart. Asta poate insemna numai un lucru: Ne inavadeaza casa! Trebuie opriti. Scarile -le urc grabit! Ii vad capul... este Diana! Cum o fi ajuns pe acoperisul casei mele? Sa o trag repede.
-Te simti bine?
-Nu! Familia mea, pana si catelul meu... Au plecat departe si m-au uitat.
Plange, nu este bine!
-Diana, acum nu e timp de asta. Du-te si ajuta-mi mama la... ce are ea de facut!
Acum am doua persoane pe cap. Nu stiu daca o sa fac fata raspunderii.
-Alexandru, suntem gata!
-Bine, sa plecam!
Deschid usa si totul-absoult tot ce a fost pana acum va disparea - viata mea va fi atat de dificila- dar, trebuie sa fac asta! Cat de multe creaturi, si toate m-au vazut. Au sange la gura si ramasite de animale si oameni! Oribil! Si acum, se reped asupra mea. Dar nu o sa mor atat de usor! Piciorul drept in spate, stangul in fata, cotul stang in spate, ma pregatesc sa execut... Si, lovesc! Cat de usor a crapat... S-a spart chiar!
-Alexandru, trebuie sa mergem! Nu face aici pe eroul!
Am uitat ca trebuie sa fiu responsabil. Coruptia marului si-a pierdut insemnatatea acum. Nu mai exista decat supravietuire.
-Sa mergem spre mall! Acolo s-au adapostit multi!
-Sa ne grabim!
Cat de ciudat ma simt pe post de gardian, bodyguard, portar; pot sa-mi spuna cu vor, slujba mea este aceeasi: sa apar!
-Pustiule, treci in spate cu femeile si copiii!
Tipul asta este enervant, caci nu imi cunoaste potentialul, nici puterea. Dar, nu am timp de certuri si trebuie sa ma linistesc. Langa femei si copii voi fi mai folositor, mai ales in cazul in care creaturile trec de defensive.
Cat de multa agitatie in jur, oamenii alearga frenetic impartind alimente. Acum e un timp bun sa ma culc, caci sunt atat de obosit.
-Alexandru, Alexan..
Nu mai pot sa inteleg ce vorbesc, imi e atat de somn, mult prea somn. Ma culc. Oare cum vom trai de acum in colo? Nu conteaza acum.
-Noapte buna puiul mamei.
Iar "puiul"!
-Noapte...buna.