Senzatii vs Sentimente

[Storymaker]

Observatie, ca apar prea multe confuzii. Ceea ce scri mai jos nu are nici o legatura cu mine. Pur si simplu m-am dat exemplu si am specificat de ce imi plac mai mult senzatiile decat sentimentele, asa ca va rog terminati cu cometriile nefolositoare. Mai bine decat sa spuneti vreo prostie pentru ca ati citit pe diagonala, nu spuneti nimic.




Traim intr-o lume impartita intre senzatii si sentimente. Oamnii glorifica sentimente precum dragostea, iubirea, dar si senzatii precum orgasmul, senzatia placuta de a manca prajituri.

Asa ca ma intreb, ce e mai importanta si, sincer, cui "slujiti": senzatiei sau sentimentului?

Eu sunt un om ce slujeste senzatiei. Imi place gustul limonadei, senzatia de tarie si echilibru ce le am dupa exercitiul fizic, senzatia ce o am atunci cand sunt bolnav, cand sunt ranit, cand ating. (Pentru toti necunoscatorii: Acele senzatii sunt senzatii puternice, deci usor de observat si identificat. De aceea le-am dat ca exemplu.)

Sentimentele sunt pentru mine ceva dureros caci intra in contradictie cu mine insumi. Exemplu: Daca simt fericirea, iar eu am o viziune neagra asupra lumii, sentimentul de iubire ma chinuieste, ma doare, ma framanta, caci este in contradictie cu ceea ce am ales sa fiu. Nu imi place sa ma mai simt fericit ca atunci pe cand eram copil si ma zbenguiam prin lume. Acum, imi place tristetea si depresia ca pot vedea dincolo de aparente cand am acele stari de spirit. (Trsitetea, depresia, iubirea sunt sentimente puternice. Dinnou, tot din acelasi motiv, le-am dat ca exemplu. Au o legatura cu mine, ca si eu am simtit aceste sentimente, dar asta nu inseamna ca sunt numai asa.)

Pe de alta parte imi place sentimentul de ura, sentimentul de admiratie, cat si sentimentul de curaj.
(Ma refer la "a place" in sensul de "a agreea", adica, spre exemplu, atunci cand urasti, iti agreezi acel sentiment pentru ca simti ca tu ai dreptate. Nu confundati asta cu ideea ca sunt vreun retard care nu are ce face decat sa urasca. )

In concluzie, dintre senzatie si sentiment, ceea ce ma conduce este senzatia, caci m-am obisnuit cu timpul sa apreciez ce simt cu exteriorul trupului decat ce simt in interiorul sau.

Pe tine ce te conduce? Senzatia sau sentimentul? Fi sincer te rog, si fara raspunsuri de genul "e un echilibru". Una trebuie sa domine!


(In concluzie nu este o auto-descriere! Daca vroiam sa scriu un post emo despre mine, o faceam mult mai bine, punandu-ma intr-o aura superioara si eroica omului obisnuit. Dar, fiindca nu am facut-o, nu asta a fost obiectivul meu.)