[Yaoi] Juste une photo de toi

[Lexxu]

Buna bunaaa! Multumesc mult pentru comentarii (chiar apreciez ca intereseaza pe cineva ficul). A, si MiraA si eu ador numele de Jesse. E asa de scump :o3. Chestiile alea cu gen si nu mai stiu ce nu le-am pus fiindca probabil am uitat, insa probabil cum v-am obijnuit si inainte (accept orice tip de comentariu) si in legatura cu varsta deocamdata totul o sa decurga lin. Cand o sa fie nevoie o sa pun atentionare. Multumesc inca odata si uite si capitolul urmator! Lectura placuta^^


putin limbaj colorat



Capitolul 2.

,, Trecutul nu revine niciodata".



New York. Orasul tuturor posibilitatilor asa cum imi place mie sa-l cataloghez. Intotdeauna ma impresionase populatia orasului, inghesuiala si prestigiul acestuia. Probabil si din aceste cauze imi dorisem intr-adevar sa ajung in el. Ei bine, reusisem prin metodele mamei si invatatul excesiv. Fusesem recomandat de diversi profesori exceptionali si astfel insusi decanul ma invitase la universitatea sa faimoasa. Bineinteles ca acceptasem bucuros si ajunsesem. Era frumos si totodata impresionant. Strazile erau intr-o continua aglomeratie la fel si soselele, si de ce nu? si scoliile.
Momentan sedeam in apartamentul pe care TOT mama mi-l pusese la dispozitie, nepasandu-i de protestele mele. Un apartament aparent primitor si calduros, luxos, deloc pe gustul meu. Aveam sa-i aduc unele schimbari mai tarziu, bineinteles. Parea impopotonat si impodobit pana peste cap cu fel si fel de chestii inutile exact cum ii placea mamei. Nu prea imi retinuse gusturile din ce observam, dar nu ma deranja in mod special. Dispuneam de 3 camere, un living spatios, 2 bai, bucatarie si 2 balcoane. Zambisem. Culorile de albastru imbibat cu verde reuseau totusi sa ma impresioneze placut. Mobila era acceptabila si baia... cam incarcata.

Trecuse aproximativ o saptamana de cand imi parasisem orasul natal si deja ii duceam dorul. Avusesem niste conversatii telefonice cu uni din prieteni mei (cei adevarati) si aflasem ce si cum. Angela se evaporase si nimeni nu mai stia nimic de ea (inclusiv eu). Penibil. Dupa tot ce imi facuse inca tot nu puteam stinge acea dragoste predestinata ei. Ardea precum o flacara inauntrul meu si imi soptea s-o caut si s-o iert. Pacat ca era in continua cearta cu constiinta mea ce devenea din ce in ce mai agresiva si cu un limbaj deloc frumos.
Fusesem destul de naiv atunci cand plecasem. Credeam ca aveam s-o uit din moment in moment daca nu aveam s-o vad, insa cum? Cum puteam trece peste cand EU priveam poza ei mereu. Cum? Naivitatea mea intrece orice masura si intr-o oarecare limita o urasc. Mda. De parca as putea ura eu pe cineva sau ceva. Dobitoc! imi soptise constiinta pe-un ton bland (uau) si imi permisesem sa chicotesc. Uni m-ar considera nebun daca ar afla ca vorbesc, cu mine insumi sau nu? Imi dadusem seama ca faceam asta doar de la un anumit timp, nu dintotdeauna. Era bine. Ma descarcam intr-un fel si ma simteam ascultat de cineva, chiar daca sunt eu insumi acea persoana. In curand aveam sa-mi cladesc si eu cariera, sa ma pun pe picioare si sa incetez cu lacrimile care si asa nu ajuta deloc. Da. Chiar plansesem si ma intristasem destul zilele pe care le petrecusem singur in apartament, caci nu cutezasem sa ies pe afara si imi fusese de ajuns. Cred eu' viata merge inainte! Probabil. Devenisem optimist si acest lucru ma incanta. Soneria telefonului imi rupsese sirul gandurilor si scosesem un oftat. Raspunsesem.
- Buna Jesse! cum e prin New York? Imi lipsesti tare mult! Tonul atat de caracteristic al surioarei mele ma intampinase. Imi facea placere sa povestesc, cu ea, chiar daca inca era doar un copilas dragalas in ochii mei.
- Buna Sarah! E frumos aici si-mi place mult, dar mi-e dor de tine ingerasule. Tu ce mai faci? Cum o mai duce micuta mea?
De obicei conversatiile noastre durau destul de mult, deci aveam ce asculta. Sarah era si este surioara mea iubita. Semanam intr-o oarecare masura, la aspect ma refer aici, insa nu si la caracter. E chiar o bomba atomica pe cale sa explodeze cand se enervaza si totusi emana o bunatate extraordinara in rest. Comportamentul ei baiatesc si imbracamintea m-au facut sa ma intreb cateodata daca nu cumva ne gresise cineva caracterul, gandirea si tinuta. Cand stateam in preajma ei ma simteam femeie (si nu glumesc!).
- Daca nu ai fi fratele meu acum ai fi internat in spital cu apelativele astea. Bine fac, pierd vremea. Vreau sa vi acasa, e naspa fara tine, Jesse. Hai inapoi! Cuvintele sale imi provocasera o stare mult mai buna sa iasa la suprafata si un suras sa evadeze dintre buzele-mi intredeschise. Ii explicasem cum statea treaba si-mi oferise un oftat prelung. Nimanui nu ii convenise situatia (inafara de tata) pana si mamei ii se paruse o prostie sa plec, insa ma ajutase de dragul meu si spre binele meu. Asa sustinuse si o cred. Daca mai ramaneam acolo ma simteam pe punctul de a cadea, ca un bolovan.
- Bag ceva in ea! Da? Uite stiu ca nu-ti convine sa se vorbeasca urat de ea, dar am vazut-o ieri. Se pupa cu ala... stii tu! E o curva. Inima incepuse sa-mi bata cu o viteza exagerata si pulsul mi se marise considerabil fata de cel normal. Desi eram un adult cu capul pe umeri in fata Angelei aveam o slabiciune, mare as putea spune. Starea buna disparuse odata ce auzisem cuvintele surioarei mele. Ma duruse si durea in continuare. O tacere lunga se asternuse peste amandoi, probabil realizand ceea ce mi-a spus si scuzandu-se inchisese, nu inainte sa-si ceara scuze de vreo 2 ori. Probabil din aceasta cauza prieteni imi spusesera ca se evaporase, nedorind sa imi raneasca sentimentele. Fusesem mintit din nou. De aceasta data si de apropiati. Durea si mai mult... Lacrimi incolore evadasera din lagunele-mi proprii si-mi parcurgeau chipul indurerat. Cel ce iubeste iese ranit, cel iubit isi bate joc... Aduna-te Jesse nu e capat de lume. Ma incurajase constiinta dar nu voiam sa mai aud nimic. Intr-o clipita fericirea mi se spulberase, la fel si aceea mica speranta cum ca ne-am putea impaca. Ce naiv si idiot fusesem. Idiot mare! Ar fi trebuit sa mi se puna si o pancarta pe spate cu acest apelativ "frumos". Asta si eram... Crezusem in minciunile ei atata timp, chiar si in mesajul acela isi ceruse scuze si-mi amintise ca ma iubeste. Vrajeli. Ma lasasem intr-o parte pe asternuturile moi si-mi prinsesem genunchi la piept continuand sa plang...



Avusesem un vis frumos cu mine si Angela. Eram ca in trecut, doi copii, tinandu-ne de mana si plimbandu-ne in noapte, ratacind prin parcuri si declarandu-ne dragostea. Fusese frumos intr-un timp, dar se dusese. Cat timp ma odihnisem realizasem ca nu avea nici un rost sa mai vars lichid pentru ea, ci sa-mi vad de drum. Dragoste aveam sa primesc si eu de la cineva candva, nu? Heh ma indoiam de aceasta si imi pusesem in minte sa raman singur. Macar un timp pana sa mi se vindece ranile ca si asa trecutul nu revine niciodata.

Asa timpul trecuse repede. Doua saptamani incetasem cu toate necajirile si cercetasem orasul ,,indeaproape" cum s-ar spune. Paream din ce in ce mai pasionat de New York si paream ca nu mai voiam sa plec. Ma simteam ca si cum imi gasisem un loc al meu unde aveam sa ma simt ok. Sa speram. In legatura cu apartamentul renuntasem la schimbari. Daca mama voia sa mi-l daruiasca asa, aveam sa-l las tot asa. Nu stiam cat aveam sa locuiesc in el, insa nimic nu e sigur, nu? Era dimineata iar eu stateam lenes in pat cu laptop-ul pe picioare, navigand pe internet. Desigur prima care imi trimisese mesaje, mail-uri si tot tacamul fusese Sarah. Ii raspunsesem bucuros la fiecare dintre intrebari si... o evitasem pe ultima. "Cand te intorci?" Ce aveam sa-i spun? Ca nu mai vrea sa revin in orasul natal niciodata, din cauza... ei? Fiindca alta scuza nu aveam in minte. Indurandu-ma sa las laptop-ul singur cateva momente imi miscasem picioarele pana in bucatarie, unde imi pregatisem o cafea. Ah! Uitasem sa mentionez ca ma apucasem de un viciu urat. Incepusem sa fumez, dar imi placea. Il catalogasem drept ,,urat" din pricina stricaciunilor pe care le aduce organismului. Fumatul era singura metoda prin care uitam de aceea persoana. Stiu! Suna ciudat, insa asa e. Asezandu-ma la masa in bucatarie si sorbiind linistit din cana lichidul maroniu, imi aprinsesem o tigara. Asta ca ritualul de dinainte de lucru. Exact! Prima mea zi de lucru... cat am asteptat-o! Mai omoram si eu timpul si faceam si ce-mi placea. Vorbisem cu decanul despre un anume test pe care fiecare profesor din universitatea sa il trecuse ca sa ajunga acolo. Mi se paruse interesant si acceptasem din prima. Daca tot ajunsesem pana aici, nu aveam sa dau inapoi pentru un test. Imi repetasem unele notiuni din ale literaturii si constatasem ca dispuneam de o memorie de elefant. Ironic, nu? Dupa cafea si dus ma aranjasem si imbracasem intr-un costum gri si-o cravata neagra. Imi pusesem ca accesoriu un ceas frumusel si ma dadusem cu parfum. Eram destul de atent cu aceste detali. Imi luasem o servieta cu mine si telefonul. In rest verificasem apartamentul si totul era in regula. Il inchisesem si coborasem jos, unde masina ma astepta. De altfel si Pit.
- Buna Domnule Jesse. Ce mai faceti? Ma intrebase omul prietenos si ii spusesem sa renunte la ,,domnul" ca nu ma prinde bine. Purtaseram o conversatie amuzanta si ma binedispunea in general prezenta dansului. Ajunsesem destul de rapid si intr-un altfel de loc... Parasisem autovehicolul, nu inainte de a-l intreba pe Pit daca aici trebuia sa ma aduca. Ma anuntase ca Decanul insusi ceruse asta si ramasesem cu gura casca. Ma aflam in incinta unui liceu dezastru (asa il pot numi in modul cel mai politicos). Baieti care fumeaza un fel de tigari facute (?), fete ce ii pipaie fara pic de rusine. Insa curatenie exista (banuiesc), dar nu in curte. Prea multe gunoaie. Decanul ma trezise din visare facandu-mi un semn sa-l urmez, si ma salutase. O mie si una de intrebari aveam in minte si le alungasem pe toate. Nu-mi dadusem seama cum si de ce, dar o facusem. Si asa aveam sa aflu de ce sunt aici si nu in universitatea dansului. Il urmaream cu precizie pe holuri si constatasem ca intrase intr-o oarecare clasa. Il urmasem. Inauntru vazusem o dezordine de nedescris si o galagie ce imi zgaria timpanele. Chinul se terminase atunci cand adolescentii ii observasera prezenta domnului decan. Mutisera toti.
- Buna dragi liceeni. Astazi am venit aici cu noul diriginte pentru clasa ,,problema" a scolii. Sper sa nu-l faceti sa dispara ca pe domnul Down. Dupa ce-si terminase mini-discursul ma trasese pe hol deoparte si-mi explicase cum sta treaba. Intelesesem intr-un final ca timp de 4 ani sunt pus sub supraveghere si noul diriginte la acest liceu, mai precis la aceasta clasa. Daca aveam sa trec testul decanul ma primea la Universitate, daca nu, nu. Simplu ca bunaziua! Isi luase talpasita si ma lasase singur, nu inainte sa-mi ureze toate cele bune. Mda. Intrasem inapoi in clasa si cercetasem locul cu privirea apoi niste cuvinte aruncate in scarba imi fusesera adresate.
- Iesi afara, javra ordinara!!
Oftasem prelung. Mult noroc Jesse baiete, caci o sa ai nevoie.