26-08-2012, 05:07 PM
Bunaa! Vad ca esti nou/a pe-aici si, desi nu prea trec pe la sectiunea Proza, am zis sa iti citesc fic-ul.
Titlul m-a adus aici, mai mult decat autorul. Imi place cum suna. Trecand mai departe.. ai scris destul de mult sau asa mi se pare. E impartit pe intamplari, dar nu prea imi place ca sunt prea multe intr-o singura postare si stau sa ma-ntreb, asta tot e un capitol? Lucrul care nu prea mai imi place e asezarea în pagina. Ai lasat in anumite locuri prea multe randuri goale si mie nu mi se pare ca arata ok.
Despre continut.. îmi place. Mai ai cateva virgule lipsa, dar foarte putine. Ideea mi-a placut mult, fiind mai sensibila de fel, am inceput sa si plang. Nu mi-au placut niciodata povestile de „dragoste”, dar aici e o exceptie. Felul in care se indragosteste pianistul e.. superb. Fata, desi pare timida si pura, e destul de naiva. Mi se pare ciudat sa te duci la un strain acasa, mai ales la un barbat, mult mai mare decat tine. Stii, ma tot intrebam.. in Seara Ajunului, era chiar fata sau altcineva? De ce a fugit?
Stiu ca ar fi trebuit s-o iau in ordine si ca nu ar fi trebuit sa o spun acum, ci mai devreme, dar imi place mult cum ai descris ploaia si, in general.
Nu stiu ce as mai putea zice, decat succes in continuare si bravo, mi-a placut mult. Spor la scris, astept urmatorul capitol, desi finalul primului imi da impresia ca n-o sa existe un urmator..(?)
P.S.: cand postezi ceva nou sau continuarea, sa ma anunti, te rog frumos.
Titlul m-a adus aici, mai mult decat autorul. Imi place cum suna. Trecand mai departe.. ai scris destul de mult sau asa mi se pare. E impartit pe intamplari, dar nu prea imi place ca sunt prea multe intr-o singura postare si stau sa ma-ntreb, asta tot e un capitol? Lucrul care nu prea mai imi place e asezarea în pagina. Ai lasat in anumite locuri prea multe randuri goale si mie nu mi se pare ca arata ok.
Despre continut.. îmi place. Mai ai cateva virgule lipsa, dar foarte putine. Ideea mi-a placut mult, fiind mai sensibila de fel, am inceput sa si plang. Nu mi-au placut niciodata povestile de „dragoste”, dar aici e o exceptie. Felul in care se indragosteste pianistul e.. superb. Fata, desi pare timida si pura, e destul de naiva. Mi se pare ciudat sa te duci la un strain acasa, mai ales la un barbat, mult mai mare decat tine. Stii, ma tot intrebam.. in Seara Ajunului, era chiar fata sau altcineva? De ce a fugit?
Stiu ca ar fi trebuit s-o iau in ordine si ca nu ar fi trebuit sa o spun acum, ci mai devreme, dar imi place mult cum ai descris ploaia si, in general.
Nu stiu ce as mai putea zice, decat succes in continuare si bravo, mi-a placut mult. Spor la scris, astept urmatorul capitol, desi finalul primului imi da impresia ca n-o sa existe un urmator..(?)
P.S.: cand postezi ceva nou sau continuarea, sa ma anunti, te rog frumos.