Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[Naruto] Regula de aur a unei aventuri ( hidasaku )

#11
hey am ajuns si eu cu next-ul
Am cam intarziat (stiu) dar intampinam greutati in a scrie acest capitol.
urmatoarele sunt deja scrise, dar acesta mi-a dat mari batai de cap sper sa nu dezamageasca- ma revansez cu urmatoarele capitole
Lectura placuta si astept comentarii

Cap VII

Asteptam ca un copil mic in biroul lui. Priveam ceasca de cafea de pe masuta si asteptam. Nu doream sa fiu singura acum, nu imi placea sa fiu singura acum. Cand nu aveam ocupatie mintea mea incepea sa proceseze si sa inventeze tot felul de scenarii, fiecare mai ciudate. Bineinteles ca incercam sa-mi iau gandul de la discutia cu medicul gandindu-ma la alta problema- fratele lui Hidan.

Flashback

- ...Eu, chiar tin la tine si sunt gata sa investesc cu adevarat in relatia asta. Tu esti? Intreb eu stergandu-mi lacrimile.

Endflashback

Ce a fost in capul meu? Normal ca nu. Uita-te la el inca il conduce familia. Cine a mai auzit la varsta lui sa vina fratele sa-ti spuna cu cine sa iesi si cu cine nu? Nu s-a mai auzit. Ori era un barbat obsedat de familia lui, ori asta era o scuza sa scape de mine. Buna metoda. Eu nu m-as fi gandit, trebuie sa recunosc ca era cu adevarat eficient planul lui si inteligent. Ma intreb ce motiv imi va spune? Trebuie sa fie ceva de sa raman gura-casca.
Mi-am ridicat capul si m-am asezat direct pe birou. "Hidan!" s-a auzit nervos de pe coridor. Mi se oprise inima in loc. Eram speriata, groaznic de speriata.
- Buna! spune un barbat intrand in incapere. Imi zambea plin de incredere, apropiindu-se de mine dorind sa para tot mai impunator. El era? Mi-l imaginam mai... ei bine diferit. Era inalt, usor roscat, cu o privire patrunzatoare. Deci tu esti.... Aha. Inteleg. Hidan! striga el dintr-o data.
"Lasa fata in pace, maniacule!" spue Hidan apropiindu-se la randul lui de mine. Inainte sa imi dau seama au inceput sa vorbeasca amandoi in rusa. Spiritele incepeau sa se incinga si aveam vaga impresie ca motivul as fi eu. Nu intelegeam ce se intampla. Il vedeam pe fiecare expunandu-si punctul de vedere cu patima fara sa-i pese de argumentele celuilalt. " Sa vedem cum va suporta vestea ca pleci." Simteam mainile rosacatului in jurul meu, si privirea .... Spusese cuvintele acelea ca sa ma vada ca sufar.

.................................................................................................................................

Stateam pe scaunul lui , cu ceaiul in mana fara sa scot un sunet. As avea atatea intrebari sa-i pun, dar nu doream sa par afectata. Ma gandeam totusi ce sunet sa scot pentru a-l face pe el sa spuna ceva. Am sorbit din ceai absenta, incercam sa nu ma gandesc. Hidan urma sa plece? Dumnezeule ruptura urma sa fie mai rapida decat ma asteptam; ca o ghilotina: " Crac". Mi-am asezat ceasca pe birou apoi mi-am ridicat privirea spre el. Si el ma privea, fara sa spuna nimic, fara sa mimeze vreo stare, se uita la mine.
- Nu te uita asa le mine Sakura, daca ai ceva de spus, spune-o!
Am dat negativ din cap, apoi am privit spre fereastra. Nu puteam sa-i spun sa nu plece; ar fi fost egoist din partea mea sau ar fi spus ca nu am inteleg cum trebuie relatia noastra. " Spune ceva Sakura!" Coborase la nivelul meu si imi mangaia obrazul. Ce puteam spune? Eram mica, afectata si nu doream sa fiu si penibila. As fi vrut sa strig: " Nu pleca!", dar ce rost ar fi avut? I- as fi distrus amintirile cu mine, doream sa fiu o poveste frumoasa la Paris, sa isi aminteasca cu drag de mine.
- Nu, nu am nimic de spus iubitule!
Fata lui s-a schimbat dintr-o data. " Inteleg!" spune el trantind usa in urma lui. Ii placea sa tranteasca usi, dar deobicei nu pentru ca era nervos. De fapt nu tin minte sa-l fi vazut asa nervos niciodata, sau sa i se schimbe starea asa repede. Era genul de persoana calma, care tachineaza ,dar iti face pe plac indiferent ce i-ai cere. Uneori ma simt vinovata ca ma gandesc la el ca la un oarecare, el chiar este un tip serios.
- Hidan! spun eu ridicandu-ma si urmandu-l. Ce aveam de pierdut? In fond sa afli ca cineva apreciaza prezenta ta este un fel de compliment, cred. Hidan, nu vreau sa pleci!
Ma privea indiferent, ca si cum spusele mele nu avusesera insemnatate. Ochii lui ma priveau seriosi iar fata lui nu mima decat nervozitate. Si-a aranjat o data parul apoi m-a tras intr-o camera plina de persoane scortoase; genul de camera cu o masa lunga plina cu oameni imbracati la patru ace fiecare insotit de catre o secretara tanara si frumoasa. Nu pot nega ca ma simteam penibil in fata tuturor; ma priveau toti neintelegand nici ei prea bine situatia. Pot spune insa ca , dupa privirea fratelui grizonatului, toti asteptau prestatia mea ca reprezentatia unui urs la un circ rusesc. „Ce spuneai?” Acum inteleg de ce sunt aici pentru a spune ce am spus pe coridor in fata tuturor acestor oameni, dar mai ales in fata fratelui sau. „ Am spus...ca nu vreau sa pleci.” Brusc mi-am ascuns capul in haina lui Hidan pentru a nu-i vedea pe toti cum zambesc si se amuza pe seama mea.
Bravo! Spune un tip blond ridicandu-se de pe scaun. Trebuie sa recunosc a fost aproape emotionant, iar tu Pein trebuie sa recunosti ca fata il place pe fratele nostru.
Nu asta-i problema mea. Problema mea, Deidara, este ca el pretinde ca o place, dar nu face decat sa se joace cu ea fara sa-i pese de ce repercursiuni are asupra familiei.
Liniste! Spune grizonatrul sarutandu-mi fruntea. Singurul motiv pentru care am acceptat sa veniti este pentru ca doream sa vedeti ca ca o plac. Iubito, spune el intorcandu-se spre mine, nu o sa plec de langa tine si asta pentru ca nu vreau si nu pot. Am aproape 30 de ani, nu am nevoie de cineva sa-mi spuna cu cine pot iesi. Eu, chiar tin la tine si sunt gata sa investesc cu adevarat in relatia asta. Tu esti? Spune el asezandu-mi cruciulita lui la gatul meu.


astept comentarii



Răspunsuri în acest subiect
RE: Regula de aur a unei aventuri ( hidasaku ) - de nimeni - 01-01-2013, 05:23 PM


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)