13-08-2012, 04:29 PM
buna si multumesc pentru comentarii - nu uitati ca astept in continuare pareri, comentarii, sfaturi
imi pare rau sa-i dezamagesc pe fanii sasusaku dar sasuke nici nu apare in acest fic
ah aproape am uitat: nu l-am imbatranit pe Hidan groaznic ( veti vedea mai tarziu varsta lui)
cu aceste lucruri spuse : Lectura placuta!
Cap III
- Un frappe de capsuni ! spun eu zambindu-i prietenos noului meu " iubit".
Saptamana asta eram suspendata, asa ca ma invitase sa iesim azi. Ieri imi promisese dirigintele la telefon ca imi va trimite zilnic lectiile. Cum sa explic eu? Scoala incerca sa prinda doi iepuri de-odata; sa ma suspende pentru a arata luni cat de pedepsita sunt si sa ma protejeze pentru a primi cea de-a doua transa de la Hidan. Poate ca pana la urma eu iesisem cea mai avantajata din toata treaba asta. Adica nu mergeam doua saptamani la scoala, nu pateam nimic, ba mai mult ieseam cu el care parea sa nu se mai sature de mine. Azi am dorit sa mergem la Louvre, tocmai veneam de la Turnul Eiffel cand a inceput sa se innoreze si sa ploua. " Je connais un petit restau sympa!" i-am zis apoi m-a urmat pana la ea. Uite asa am intrat amandoi in local si am atras toate privirile. El dadea vina pe mine. Spunea ca eram eleganta, si frumoasa si aveam parul vopsit roz - nu vedeai asta zilnic. Dar nu cred ca asta era. Cred ca toti vazusera pozele cu noi; doar era destul de greu sa nu - mai ales ca toata lumea isi dadea cu parerea despre situatia noastra. Lui Hidan nu-i placea asta. Ii vedeam obrazul tremurand - era nervos. "Toti se uita la tine!" spune el ducandu-mi mana la buzele lui. Dadeam din cap negativ zambidu-i si aratandu-i parul meu.
- Ti se pare! Doar tu te uiti! Cei de-aici sunt obisnuiti cu parul meu.
- M-am nascut in Sankt Petersburg, dar locuiam la un conac int-un satuc apropiat. Am trei frati, din cele trei casatori diferite ale tatei. Unul e mai mare si e casatorit, are si un baietel de trei ani. Ceilalti doi sunt mai mici. " Tatal tau a fost casatorit de atatea ori? "- intreb eu sorbind din bautura. Da, nu prea are noroc in dragoste. Toate l-au parasit pentru diversi parteneri de afaceri, si toate au plecat fara sa ceara custodia copilului ei. Am studiat la Moscova si dupa i-am cerut tatei sa lucrez intr-una din filialele firmei lui si asa am ajuns in Paris. Tu?
- Ah, o sa te plictisesti! Totul e normal! M-am nascut aici si locuiesc intr-un cartier normal. Tatal meu e brancardier la spital, iar mama lucreaza la receptia unui cabinet medical particular. Eu invat la un liceu de arte. Si cam atat! " Nu eu am spus tot, spune si tu! Ce cautai in club in seara aia? ". Era aniversarea mea si in fond eu si patronul ne cunoastem asa ca mi-a facut cinste de ziua mea. Ne distram destul de bine impreuna.
Am stat si ne-am privit cateva momente fara sa scoatem un sunet. El ma privea asteptand sa spun ceva dar eu habar n-aveam ce subiect sa abordez. Singurul lucru pe care imi venea acum in cap era :" Zambeste!". Si uite asa ii zambeam ca o proasta asteptandu-mi frappeul. Ok trebuia sa spun ceva nu? Dumnezeule nu aveam nici macar cea mai penibila intrebare in cap. "Te macina ceva? " intreaba el sarutandu-mi tandru mana. Da faptul sunt confuza. Stiu ca am ajuns la un grad de intimitate mare din prima seara, dar de discutat despre ce putem discuta? Ce-i place? Ce se intampla aici? Cum sa-i vorbesc? Ii place de mine si dupa ce deschid gura sau ...."Oh, nimic. E doar situatia asta usor ciudata. Nu prea inteleg nimic, si acum pot sa spun ca ii inteleg pe ai mei care sunt in ceata total. "A ridicat o spranceana apoi confuz, dar m-a intrebat daca ma putea ajuta cu ceva. In prima faza am dat negativ din cap doar ca aveam nevoie de putin ajutor si in fond il privea in mod direct. Parintii mei sunt singurii care ne puteau impiedica intalnirile. " Lasa asta pe seama mea!"
..........................................................................................................................................................
Flashback
"Nu cred ca aveam voie sa trecem pe aici." spune Hidan usor speriat de modul in care treceam strada. Era asa de dragut. Mergeam amandoi spre Ladurée Bonaparte o patiserie extraodinara si scumpa in care imi dorisem sa intru de mult timp. Era frumos si scump aici, nu imi permiteam decat o cutie de Macarons pe luna. Mi s-a luminat fata cand l-am vazut iesind cu 4 cutii. " Ciocolata, menta, lamaie si fructe de padure, nu? " "Si eu care credeam ca nu ai bagat in seama ce spun."
EndFlasback
Asa retinuse si placerile parintilor mei. Facuse programare la restaurantul Maxim’s. "Dumnezeule!" , spun eu vazandu-ma in fata restaurantului. Hidan era deja acolo, ne astepta cu un zambet calduros pe fata. Le-a zambit si parintilor mei apoi s-a prezentat singur pentru ca eu eram inca vrajita de coada din fata restaurantului. „C'est un rêve!” (E un vis!) Spun eu lasandu-i undeva in urma. Acum constientizam ca ajunsesem in fata unui restaurant scump, cu prestigiu, acum nu conta ce mutre faceau parinti mei, nici ce credea Hidan despre ei, nimic nu conta. Eram eu intr-un palton negru, o rochita rosie, cu pantofii mei negri eleganta gata sa traiesc ceva extraodinar. Te iubesc Hidan! Nu o sa pot niciodata sa iti multumesc indeajuns pentru toate oportunitatile pe care mi le oferi. Sunt oportunista? As da orice sa stie .... „ Ma bucur ca-ti place!” spune el oferindu-mi bratul lui. Cum sa nu-ti placa? Decoratiunile erau adevarate bijuterii, muzica era extraordinara, meniul era scump dar bun si chiar cand crezi ca totul merge bine de-o saptamana in coace apare intrebarea: „ Ce fel de relatie aveti?” As fi vrut ca tata sa taca, sa nu scoata un sunet precum facea familia fetei in „Amantul” de Marghuerite Duras. Sa taca si sa inghita situatia asa cum e, pentru ca amantul asta era puternic, si pregatit de orice. Il vedeam ca ma priveste cu un zambet obraznic. Imi era frica de o scena, de reactia lui Hidan – nu ar fi aplecat capul cu nici un pret desi ii explicasem ca eu eram genul care sa fuga de acasa sau sa treaca peste cuvantul parintilor.
Flashback
Ar trebui sa mergem la George al V-lea? Cum ar trebui sa ma comport? Sa-i iau flori mamei tale? Cum sa-i spun tatalui tau? Atatea intrebari fara raspuns. Habar n-aveam ce ar trebui sa faca, daca ar trebui sa-i dea flori sau ce flori sa-i dea mamei, cu atat mai putin cum sa-i spuna tatei; tot ce stiam e ca trebuie sa-l placa sau macar sa-l inghita. „Nu stiu!” spun eu incet aruncand cutia goala de macarons cu crema de lamaie. „ Dar trebuie sa te placa! Trebuie sa intelegi ca parinti mei ma iubesc si asa ca orice parinte pun fericirea copilului mai presus decat a lor. Trebuie doar sa ii convingem ca e cela frumos intre noi si cel mai important stabil.Te rog, incearca sa-i intelegi daca spun ceva ce te deranjeaza o fac sa ma apere. ” continu-i eu asezandu-ma pe canapea si mangaindu-i usor bratele.
EndFlashback
- Stim amandoi ce repercursiuni risca fica mea, vreau sa stiu daca a meritat. Credeti ca relatia voastra e stabila? Ce te face sa crezi ca nu va trece la urmatoarea peste o luna? Intreaba tata intorcandu-se spre mine. Ce ma face pe mine ca parinte sa cred ca fica mea nu va fi presata sa accepte o relatie nesanatoasa? Uite ai fost responsabil si ti-ai asumat raspunderea asupra acelei seri, dar intelege ca ceea ce ma ingrijoreaza e viitorul fetei mele care nici acum nu cred ca intelege intru totul incontienta de care a dat dovada in acea seara.
Incontienta asta ma omoara, doar asta auzeam de o saptamana de la mama si tata. Asa era, stiam ca putea sa ma omoare, sa ma drogheze, Hidan putuse sa-mi faca orice, dar in acea seara nu existaru aceste pericole. Ricasem si castigasem desi Doamne mare era sansa sa sfarsesc tragic. Ce se intamplase cu mine in acea noapte nu inteleg. De obicei ma speriu cand un barbat ajunge prea aproape de mine si-i fac vand, dar cu el ma simtisem atat de confortabil.
- Domnule Haruno fica dumneavoastra inseamna mult pentru mine si va rog sa nu va indoiti de bunele mele intenti. Stiu ca Sakura a dat dovada de naivitate in acea seara dar nici eu nu am fost mai contient de situatie, puteam sa iau cine stie ce boli, ce siguranta aveam ca persoana pe care o aduc in casa e una decenta? Motivul pentru care am riscat amandoi e ca ne-am placut, iar eu inca o plac pe Sakura. De aceea vreau sa va asigur ca vreau o relatie stabila cu ea. Spune Hidan zambind si luandu-mi mana intr-a lui.
- Dar nu crezi ca e prea tanara pentru tine ai 29 de ani, asa ne-a spus Sakura. Sa fim sinceri ai alte nevoi cand ea nu doreste decat sa se distreze, vei vrea seriozitate iar nu va stii ce sa-ti ofere. Trebuie sa intelegi ca relatia nu o sa reziste iar tu si fica mea ati pierde timp din a va gasi adevarata fericire.
Il priveam pe Hidan, nu stia ce sa spuna . Nici eu nu prea stiam ce ar putea el sa spuna sau ce as putea sa spun eu dar am deschis gura pentru ca nu doream ca lucrurile sa se termine asa. Mama ma privea curioasa, simteam emotiile ei. Acea privire calda era o atentionare din partea ei, stia ca situatia poate deveni tare complicata. Mama avea talentul asta special de a fi doamna, de a fi extraordinara. Avea niste ochi mari frumosi, o fata perfecta, neatinsa de ani si mai presus de corpul ei formidabil, avea o un temperament foarte bine cenzurat. O iubeam asa mult, aveam atata noroc ca era langa mine la masa. Imi araja rochita pe care o ridicam precum o fetita de trei ani sub masa si imi facea semne de cum se mananca, cum se bea, cred ca eram dependenta de ea. Puteam eu oare sa spun aceum ceva fara sa o raneasca.
- Da poate ca ai dreptate in privinta varstei dar relatia este consumata, ne e un secret pentru nimeni.spun eu oprindu-mi privirea pe mana lui Hidan si a mea. Il plac, sincer, si as vrea sa incerc.
Il vdeam pe tata uitandu-se la mine nu dorea sa sufar o dezamagire dar eu doream sa incerc. „ Va dau cuvantul meu domnule ca viitorul Sakurei nu va avea de suferit din cauza acestei relati.” Tata si-a plecat capul apoi a spus ganditor : „ Faceti cum considerati ca e bine copii!” .
imi pare rau sa-i dezamagesc pe fanii sasusaku dar sasuke nici nu apare in acest fic
ah aproape am uitat: nu l-am imbatranit pe Hidan groaznic ( veti vedea mai tarziu varsta lui)
cu aceste lucruri spuse : Lectura placuta!
Cap III
- Un frappe de capsuni ! spun eu zambindu-i prietenos noului meu " iubit".
Saptamana asta eram suspendata, asa ca ma invitase sa iesim azi. Ieri imi promisese dirigintele la telefon ca imi va trimite zilnic lectiile. Cum sa explic eu? Scoala incerca sa prinda doi iepuri de-odata; sa ma suspende pentru a arata luni cat de pedepsita sunt si sa ma protejeze pentru a primi cea de-a doua transa de la Hidan. Poate ca pana la urma eu iesisem cea mai avantajata din toata treaba asta. Adica nu mergeam doua saptamani la scoala, nu pateam nimic, ba mai mult ieseam cu el care parea sa nu se mai sature de mine. Azi am dorit sa mergem la Louvre, tocmai veneam de la Turnul Eiffel cand a inceput sa se innoreze si sa ploua. " Je connais un petit restau sympa!" i-am zis apoi m-a urmat pana la ea. Uite asa am intrat amandoi in local si am atras toate privirile. El dadea vina pe mine. Spunea ca eram eleganta, si frumoasa si aveam parul vopsit roz - nu vedeai asta zilnic. Dar nu cred ca asta era. Cred ca toti vazusera pozele cu noi; doar era destul de greu sa nu - mai ales ca toata lumea isi dadea cu parerea despre situatia noastra. Lui Hidan nu-i placea asta. Ii vedeam obrazul tremurand - era nervos. "Toti se uita la tine!" spune el ducandu-mi mana la buzele lui. Dadeam din cap negativ zambidu-i si aratandu-i parul meu.
- Ti se pare! Doar tu te uiti! Cei de-aici sunt obisnuiti cu parul meu.
- M-am nascut in Sankt Petersburg, dar locuiam la un conac int-un satuc apropiat. Am trei frati, din cele trei casatori diferite ale tatei. Unul e mai mare si e casatorit, are si un baietel de trei ani. Ceilalti doi sunt mai mici. " Tatal tau a fost casatorit de atatea ori? "- intreb eu sorbind din bautura. Da, nu prea are noroc in dragoste. Toate l-au parasit pentru diversi parteneri de afaceri, si toate au plecat fara sa ceara custodia copilului ei. Am studiat la Moscova si dupa i-am cerut tatei sa lucrez intr-una din filialele firmei lui si asa am ajuns in Paris. Tu?
- Ah, o sa te plictisesti! Totul e normal! M-am nascut aici si locuiesc intr-un cartier normal. Tatal meu e brancardier la spital, iar mama lucreaza la receptia unui cabinet medical particular. Eu invat la un liceu de arte. Si cam atat! " Nu eu am spus tot, spune si tu! Ce cautai in club in seara aia? ". Era aniversarea mea si in fond eu si patronul ne cunoastem asa ca mi-a facut cinste de ziua mea. Ne distram destul de bine impreuna.
Am stat si ne-am privit cateva momente fara sa scoatem un sunet. El ma privea asteptand sa spun ceva dar eu habar n-aveam ce subiect sa abordez. Singurul lucru pe care imi venea acum in cap era :" Zambeste!". Si uite asa ii zambeam ca o proasta asteptandu-mi frappeul. Ok trebuia sa spun ceva nu? Dumnezeule nu aveam nici macar cea mai penibila intrebare in cap. "Te macina ceva? " intreaba el sarutandu-mi tandru mana. Da faptul sunt confuza. Stiu ca am ajuns la un grad de intimitate mare din prima seara, dar de discutat despre ce putem discuta? Ce-i place? Ce se intampla aici? Cum sa-i vorbesc? Ii place de mine si dupa ce deschid gura sau ...."Oh, nimic. E doar situatia asta usor ciudata. Nu prea inteleg nimic, si acum pot sa spun ca ii inteleg pe ai mei care sunt in ceata total. "A ridicat o spranceana apoi confuz, dar m-a intrebat daca ma putea ajuta cu ceva. In prima faza am dat negativ din cap doar ca aveam nevoie de putin ajutor si in fond il privea in mod direct. Parintii mei sunt singurii care ne puteau impiedica intalnirile. " Lasa asta pe seama mea!"
..........................................................................................................................................................
Flashback
"Nu cred ca aveam voie sa trecem pe aici." spune Hidan usor speriat de modul in care treceam strada. Era asa de dragut. Mergeam amandoi spre Ladurée Bonaparte o patiserie extraodinara si scumpa in care imi dorisem sa intru de mult timp. Era frumos si scump aici, nu imi permiteam decat o cutie de Macarons pe luna. Mi s-a luminat fata cand l-am vazut iesind cu 4 cutii. " Ciocolata, menta, lamaie si fructe de padure, nu? " "Si eu care credeam ca nu ai bagat in seama ce spun."
EndFlasback
Asa retinuse si placerile parintilor mei. Facuse programare la restaurantul Maxim’s. "Dumnezeule!" , spun eu vazandu-ma in fata restaurantului. Hidan era deja acolo, ne astepta cu un zambet calduros pe fata. Le-a zambit si parintilor mei apoi s-a prezentat singur pentru ca eu eram inca vrajita de coada din fata restaurantului. „C'est un rêve!” (E un vis!) Spun eu lasandu-i undeva in urma. Acum constientizam ca ajunsesem in fata unui restaurant scump, cu prestigiu, acum nu conta ce mutre faceau parinti mei, nici ce credea Hidan despre ei, nimic nu conta. Eram eu intr-un palton negru, o rochita rosie, cu pantofii mei negri eleganta gata sa traiesc ceva extraodinar. Te iubesc Hidan! Nu o sa pot niciodata sa iti multumesc indeajuns pentru toate oportunitatile pe care mi le oferi. Sunt oportunista? As da orice sa stie .... „ Ma bucur ca-ti place!” spune el oferindu-mi bratul lui. Cum sa nu-ti placa? Decoratiunile erau adevarate bijuterii, muzica era extraordinara, meniul era scump dar bun si chiar cand crezi ca totul merge bine de-o saptamana in coace apare intrebarea: „ Ce fel de relatie aveti?” As fi vrut ca tata sa taca, sa nu scoata un sunet precum facea familia fetei in „Amantul” de Marghuerite Duras. Sa taca si sa inghita situatia asa cum e, pentru ca amantul asta era puternic, si pregatit de orice. Il vedeam ca ma priveste cu un zambet obraznic. Imi era frica de o scena, de reactia lui Hidan – nu ar fi aplecat capul cu nici un pret desi ii explicasem ca eu eram genul care sa fuga de acasa sau sa treaca peste cuvantul parintilor.
Flashback
Ar trebui sa mergem la George al V-lea? Cum ar trebui sa ma comport? Sa-i iau flori mamei tale? Cum sa-i spun tatalui tau? Atatea intrebari fara raspuns. Habar n-aveam ce ar trebui sa faca, daca ar trebui sa-i dea flori sau ce flori sa-i dea mamei, cu atat mai putin cum sa-i spuna tatei; tot ce stiam e ca trebuie sa-l placa sau macar sa-l inghita. „Nu stiu!” spun eu incet aruncand cutia goala de macarons cu crema de lamaie. „ Dar trebuie sa te placa! Trebuie sa intelegi ca parinti mei ma iubesc si asa ca orice parinte pun fericirea copilului mai presus decat a lor. Trebuie doar sa ii convingem ca e cela frumos intre noi si cel mai important stabil.Te rog, incearca sa-i intelegi daca spun ceva ce te deranjeaza o fac sa ma apere. ” continu-i eu asezandu-ma pe canapea si mangaindu-i usor bratele.
EndFlashback
- Stim amandoi ce repercursiuni risca fica mea, vreau sa stiu daca a meritat. Credeti ca relatia voastra e stabila? Ce te face sa crezi ca nu va trece la urmatoarea peste o luna? Intreaba tata intorcandu-se spre mine. Ce ma face pe mine ca parinte sa cred ca fica mea nu va fi presata sa accepte o relatie nesanatoasa? Uite ai fost responsabil si ti-ai asumat raspunderea asupra acelei seri, dar intelege ca ceea ce ma ingrijoreaza e viitorul fetei mele care nici acum nu cred ca intelege intru totul incontienta de care a dat dovada in acea seara.
Incontienta asta ma omoara, doar asta auzeam de o saptamana de la mama si tata. Asa era, stiam ca putea sa ma omoare, sa ma drogheze, Hidan putuse sa-mi faca orice, dar in acea seara nu existaru aceste pericole. Ricasem si castigasem desi Doamne mare era sansa sa sfarsesc tragic. Ce se intamplase cu mine in acea noapte nu inteleg. De obicei ma speriu cand un barbat ajunge prea aproape de mine si-i fac vand, dar cu el ma simtisem atat de confortabil.
- Domnule Haruno fica dumneavoastra inseamna mult pentru mine si va rog sa nu va indoiti de bunele mele intenti. Stiu ca Sakura a dat dovada de naivitate in acea seara dar nici eu nu am fost mai contient de situatie, puteam sa iau cine stie ce boli, ce siguranta aveam ca persoana pe care o aduc in casa e una decenta? Motivul pentru care am riscat amandoi e ca ne-am placut, iar eu inca o plac pe Sakura. De aceea vreau sa va asigur ca vreau o relatie stabila cu ea. Spune Hidan zambind si luandu-mi mana intr-a lui.
- Dar nu crezi ca e prea tanara pentru tine ai 29 de ani, asa ne-a spus Sakura. Sa fim sinceri ai alte nevoi cand ea nu doreste decat sa se distreze, vei vrea seriozitate iar nu va stii ce sa-ti ofere. Trebuie sa intelegi ca relatia nu o sa reziste iar tu si fica mea ati pierde timp din a va gasi adevarata fericire.
Il priveam pe Hidan, nu stia ce sa spuna . Nici eu nu prea stiam ce ar putea el sa spuna sau ce as putea sa spun eu dar am deschis gura pentru ca nu doream ca lucrurile sa se termine asa. Mama ma privea curioasa, simteam emotiile ei. Acea privire calda era o atentionare din partea ei, stia ca situatia poate deveni tare complicata. Mama avea talentul asta special de a fi doamna, de a fi extraordinara. Avea niste ochi mari frumosi, o fata perfecta, neatinsa de ani si mai presus de corpul ei formidabil, avea o un temperament foarte bine cenzurat. O iubeam asa mult, aveam atata noroc ca era langa mine la masa. Imi araja rochita pe care o ridicam precum o fetita de trei ani sub masa si imi facea semne de cum se mananca, cum se bea, cred ca eram dependenta de ea. Puteam eu oare sa spun aceum ceva fara sa o raneasca.
- Da poate ca ai dreptate in privinta varstei dar relatia este consumata, ne e un secret pentru nimeni.spun eu oprindu-mi privirea pe mana lui Hidan si a mea. Il plac, sincer, si as vrea sa incerc.
Il vdeam pe tata uitandu-se la mine nu dorea sa sufar o dezamagire dar eu doream sa incerc. „ Va dau cuvantul meu domnule ca viitorul Sakurei nu va avea de suferit din cauza acestei relati.” Tata si-a plecat capul apoi a spus ganditor : „ Faceti cum considerati ca e bine copii!” .