05-08-2012, 08:56 PM
hey
bun vad ca nu am nici macar un singur comentariu
mi-ar placea sa primesc macar unul - adica, referitor la poveste, personaje etc
oricum lectura placuta & astept comentarii
Cap II
Asta imi mai lipsea! Nu! Pur si simplu era imposibil! "Suspendata doua saptamani? " De parca discutia cu ai mei de aseara nu fusese destul de dificila. (Discutie? Fusese un dezastru. M-am straduit sa ii conving ca acest eveniment nu va avea repercursiuni asupra viitorului meu si acum? ) Dumnezeule ma vor omora! Ce ma fac? Daca sunt exmatriculata? Sunt distrusa, viata mea s-a terminat! Efectiv nu pot vedea mai departe de discutia cu parinti mei. Cat mi-as dori sa dispar acum! As vrea sa ma pot opri din plans pentru a putea iesi din scoala macar. Nu doream sa ma vada nimeni plansa, si asa nu aratam prea bine dupa o noapte plina de lacrimi. Cand l-am vazut intrand pe poarta scolii mi-am dat seama cat de mult imi doream sa-l imbratisez. Dar asta ar insemna ca sunt slaba, ca renunt la toata mandria mea si-l implor sa imi rezolve problema. O parte din mine se ruga „ Doamne fa-l sa ma scape! Te rog !” in timp ce cealalta imi limenta lacrimile cu fraze gen: „Da sigur doar asta-i mai lipseste, sa te ajute. Oricum dupa discutia de ieri nu te astepta la un mai mult decat un cuvant urat. Il stii deja bine.” Da il auzisem de zeci de ori aseara.
Aveam privirea intetosata de atata plans, il vedeam ca pe o umbra cum se apleaca la nivelul meu . Nu stiu ce spune, nu-l pot auzi. Stiu Doar ca incerca sa se apropie de mine, iar eu aveam alte griji. As da orice sa pot cadea acum in bratele lui si sa dorm, sa nu mai simt nimic. Mi-a luat mana apoi fara sa zica ceva m-a sarutat puternic si apasat. Nu era chiar atat de greu sa-ti dai seama ca nu dorea sa fie respins. Ma tinea atat de strans ca abia puteam respira.
- Imi pare rau! Eu nu trebuia sa iti vorbesc asa. Lasa-ma sa vorbesc cu parintii tai! I-as putea convinge ca...
- Ca ce? S-a terminat. Sunt terminata! Viata mea s-a dus de rapa! Nu spun ca e vina ta, dar cred ca mi-ai face mare favoare daca m-ai lasa in pace. spun eu indreptandu-ma spre casa.
Nu doream sa-i aud scuzele. Nu doream sa-mi vada lacrimile. Ma durea asa tare ce spusese ieri, iar sarutul de azi ma hipnotizase. Doamne, chiar trebuia sa-l evit! Altfel o sa sfarsesc iubindu-l patimas mai ceva ca pe Sui. Adevarul e ca simtisem asta de la inceput, dar acum cu toata sitoatia asta incepea sa-mi placa mai tare, sa vreau si mai mult ca el sa ma placa. Ce e cu mine, imi place sa sufar? Nuu, sunt doar orbita de .... De ce sunt orbita? Nici macar nu suna convingatoare scuza asta daca nici nu stiu de ce sunt orbita. De dragoste ar fi prea mult? Oare confund asa de usor pasiunea cu dragostea? Si de ce ma gandesc la prostia asta? Plangeam pentru ca fusesem suspendata, nu? Adica nu din cauza faptului ca nu primisem suportul lui, nu ? Dumnezeule oare chiar nu-mi pasa decat de viata mea sentimentala? Nu trebuie sa-mi pese si de scoala insa recunosc un pic mai superficial.
..............................................................................................................................................................
Am intrat tiptil in cladire. Nu observasem in prima noapte insa era un loc foarte scump. Pe jos era marmura si covoare rosii. Avea fotolii, masute de cafea si reviste chiar vizavi de receptie. Paseam speriata de moarte. Nu stiu de ce imi era asa frica, de oamenii care se agitau prin holul principal, sau de faptul ca voi fi respinsa. „ Buna ziua! Hidan Akatzov este aici?” intreb eu speriata de un eventual raspuns negativ. Daca ar spune nu aceasta doamna, ar trebui ori sa o rog sa-mi dea numarul lui de telefon ori sa-i spuna ca l-am cautat si sincer nu sunt sigura ca mi-as mai putea aduna desptul curaj pentru a vorbi cu el.” Da! E sus, tocmai a ajuns! Sa-i spun ca urcati?”Am dat dezaprobator din cap apoi i-am cerut doar etajul apartamentului sau. „Cinci.” Aveam cinci etaje sa-mi exersez discursul. Stiam exact ce trebuia sa-i spun. Trebuia sa-i multumesc pentru donatia oferita scolii insa nu-mi place sa fiu datoare, decii.... Usile liftului s-au deschis fulgerator. Asta e, nu pot da inapoi...
Flashback
Nu pot sa cred. Sunt asa fericita! Cum? Cum de directoarea a hotart sa renunte la exmatriculare?
- ... Trebuie sa-ti marturisesc ca prima data am crezut ca e un dobitoc, ca din cauza lui vei fi suspendata insa, este de apreciat. Nu oricine ar veni cu o suma atat de mare si cu un discurs atat de bine pregatit in fata directoarei.
- Hidan? Te referi la el? Dar de ce ar face asta?
- Nu stiu. Cert este ca suma e incredibila si modul in care a venit la directoare si i-a spus ca daca acest incident nu iti va afecta negativ rezultatele si modul in care esti privita, va dona inca o transa la final de an scolii. Era socant!
- Stai sa inteleg. A venit, a negociat cu directoarea, i-a dat banii si apoi a plecat?
- Da!
Endflashback
Ce sec! Plecase fara sa spuna nimic. La inceput am crezut ca e suparat si nu vrea sa ma mai vada dupa ce i-am spus ieri, apoi mi-am zis ca poate a facut-o ca sa nu se simta vinovat- dar atunci de ce m-ar fi sarutat? Trebuiau lamurite cateva lucruri, nu? De aceea sunt aici.
„Buna!” Spun eu zambitoare la auzul usii deschise. Asteptasem ceva vreme pentru a deschide usa. In prima faza credeam ca nu dorea sa-mi deschida insa trebuia sa vorbesc cu el. Am asteptat! A deschis.Era agitat. Ma analiza din cap pana in picioare.Ii vedeam ochii plimbandu-se pe mine si pot spune din mimica lui ca-i placea ce vede. Nu trebuia sa spuna ceva ca sa stiu ca isi reamintea imagini din acea noapte. Si-a oprit privirea pe buzele mele apoi pe camasa mea crem. Daca nu as fi deja pe tocuri m-as ridica pe varfuri pentru al face sa ma priveasca. Trebuie sa recunosc, chiar daca dau dovada de frivolitate, ca iubeam faptul ca ma privea in acel fel, ca isi amintea si ca ii placea ce vede. Mi-a luat mana asteptand o reactie. Dar ce puteam face inafara sa zambesc asa cum zambisem si atunci cand el ma luase prima data in brate. Acum mi se parea penibil dar nu stiam ce sa fac.„ Te rog, intra!” Vocea lui era rece, nu emana dragoste dar mie imi dadea fiori. Cred ca era imposibil sa negam ca fiecare gest ne aducea aminte de acea noapte.
Nu dadusem mare importanta apartamentului in prima seara. Atunci el fusese centrul universului meu. Apartamentul lui era mare, grandios, specific cladirilor din aceasta parte a orasuli, specific frantuzesc, cu usi duble din tavan pana-n podea frumos stilizate, cu pereti de culoarea perlelor cu detalii auri, ferestre mari si luminoase. Intrai si te intampinau trei usi pozitionate in semicerc, dintre care el a deschis-o pe cea din mijloc dintr-un gest cu ambele maini. Totul era asa pretios. Imi era jena ca priveam totul cu ochii mari, ca un salbatic pus pentru prima data in fata unui calculator. Cred ca in spatele zambetului acela smecheresc pe care-l afiseaza se amuza copios pe seama mea. Ciudat e ca nu-mi aduc nimic din tot ce ma inconjoara. Tot ce tin minte e el. As recunoaste oriunde - Taille d'Hercule. Maini mari, brate puternice, un spate perfect, inalt, grizonat, pasional.... " Ia loc!" si-mi face semn spre canapeaua alba din camera a care-i usa tocmai a deschis-o. Trebuie sa recunosc ca ma simteam ca o printesa. Mi-a luat paltonul si geanta si l-a asezat pe un fotoliu apoi mi-a cuprins din nou mana asteptand sa spun ce am de spus.
- Multumesc! Apreciez sincer ce ai facut pentru mine, insa acea suma e foarte mare. Nu stiu cum ti-o voi putea inapoia. spun eu incercand sa-i ignor privirea.
- Uite situatia este dificila, dar cred ca putem iesi din ea cu imaginea curata amandoi. Ce s-a intamplat intre noi afecteaza imaginea companiei. Eu te plac si ceea ce s-a intamplat aici ma face sa cred ca si tu ma placi sau cel putin ma placeai... Intrebarea e : Ce-ar fi daca mi-ai inapoia suma prin simpla ta prezenta la bratul meu?
Nu stiam ce sa spun. Stiam ca unele femei stau la bratul barbatilor pentru sume de bani, dar .... Eu? Da imi place de el si ma ajutase atat cu banii si nu numai, iar idea lui nu era rea deloc. Am dat afirmativ din cap apoi l-am lasat sa ma traga in brate. Era bine ce faceam? Imi placea, ba pot fi chiar curajoasa si sa spun ca il iubeam, dar ... Ce vor zice ai mei despre asta? Ce parere vor avea ai lui despre asta? De fapt ce cred ei despre mine? El ce crede? Ma saruta aparat, strangandu-ma puternic la piept. Ma luase in brate si acum ma plimba direct spre dormitorul lui. Da, de aceasta parte a apartamentului imi aduceam bine aminte. Era si acum intuneric, patul era si acum frumos aranjat. Il simteam cum se napusteste asupra mea. Incerca sa ma imbete in atata pasiune. Era prea devreme si totusi eram amandoi nerabdatori pe acelasi pat persistand in gresala noastra.
-De ce m-ai luat acasa atunci?
Nu ma asculta parea sa fie atat de procupat de nasturii camasii mele. Probabil nici nu auzea ce spun. Aici il cunosteam, parca de o viata. Stiam ca-i place sa ma sarute, sa ma admire si cand ma abandonam total in bratele lui. Imi placea si mie. Imi placea sa-l trag mai aproape, sa-i sarut umeri, sa-mi plimb mainile prin parul lui sau pe spatele lui - dar cel mai mult faptul ca ne potriveam atat de bine.
- Pentru ca trebuia! Imi placi! Am .... Adica.... Asta urma! Tu de ce ai plecat?
Socanta! Puteam spune ca eram atat de surprinsa intr-un sens pe care nu-l mai cunoscuse. Eram fericita si speriata si suparata - toate odata. Fericita pentru ca ma intrebase si-i vedeam ochii stralucind intrebatori. Speriata pentru ca buzele lui erau in pozitia de " Sunt nervos!" a tuturor barbatilor. Si suparata ( e adevarat intr-o mica masura) pentru ca plecasem. Dumnezeule cat ma bucuram ca spune asta, ca era atat de nervos.... Nu doream sa spun nimic, de fapt sa deschid gura pentru ca stiu ca primele cuvinte vor fi : "Te iubesc!". Imi muscam buzele si-i mangaiam usor fata transpirata. Brusc a inceput sa-mi faca complimente pe care le mai auzisem si atunci. "Frumoasa!", "Fragila", "Pasionala!" " Frantuzoaica mea!" Ma musca fara vlaga, ma intorcea de pe-o parte pe alta, se juca cu mine ca si cu un ursulet de plus. E bine sau macar acceptabil ca suntem brusc ata de intimi? Vreau sa spun ieri dimineata ii spusesem sa iasa din viata mea ,iar acum?
bun vad ca nu am nici macar un singur comentariu
mi-ar placea sa primesc macar unul - adica, referitor la poveste, personaje etc
oricum lectura placuta & astept comentarii
Cap II
Asta imi mai lipsea! Nu! Pur si simplu era imposibil! "Suspendata doua saptamani? " De parca discutia cu ai mei de aseara nu fusese destul de dificila. (Discutie? Fusese un dezastru. M-am straduit sa ii conving ca acest eveniment nu va avea repercursiuni asupra viitorului meu si acum? ) Dumnezeule ma vor omora! Ce ma fac? Daca sunt exmatriculata? Sunt distrusa, viata mea s-a terminat! Efectiv nu pot vedea mai departe de discutia cu parinti mei. Cat mi-as dori sa dispar acum! As vrea sa ma pot opri din plans pentru a putea iesi din scoala macar. Nu doream sa ma vada nimeni plansa, si asa nu aratam prea bine dupa o noapte plina de lacrimi. Cand l-am vazut intrand pe poarta scolii mi-am dat seama cat de mult imi doream sa-l imbratisez. Dar asta ar insemna ca sunt slaba, ca renunt la toata mandria mea si-l implor sa imi rezolve problema. O parte din mine se ruga „ Doamne fa-l sa ma scape! Te rog !” in timp ce cealalta imi limenta lacrimile cu fraze gen: „Da sigur doar asta-i mai lipseste, sa te ajute. Oricum dupa discutia de ieri nu te astepta la un mai mult decat un cuvant urat. Il stii deja bine.” Da il auzisem de zeci de ori aseara.
Aveam privirea intetosata de atata plans, il vedeam ca pe o umbra cum se apleaca la nivelul meu . Nu stiu ce spune, nu-l pot auzi. Stiu Doar ca incerca sa se apropie de mine, iar eu aveam alte griji. As da orice sa pot cadea acum in bratele lui si sa dorm, sa nu mai simt nimic. Mi-a luat mana apoi fara sa zica ceva m-a sarutat puternic si apasat. Nu era chiar atat de greu sa-ti dai seama ca nu dorea sa fie respins. Ma tinea atat de strans ca abia puteam respira.
- Imi pare rau! Eu nu trebuia sa iti vorbesc asa. Lasa-ma sa vorbesc cu parintii tai! I-as putea convinge ca...
- Ca ce? S-a terminat. Sunt terminata! Viata mea s-a dus de rapa! Nu spun ca e vina ta, dar cred ca mi-ai face mare favoare daca m-ai lasa in pace. spun eu indreptandu-ma spre casa.
Nu doream sa-i aud scuzele. Nu doream sa-mi vada lacrimile. Ma durea asa tare ce spusese ieri, iar sarutul de azi ma hipnotizase. Doamne, chiar trebuia sa-l evit! Altfel o sa sfarsesc iubindu-l patimas mai ceva ca pe Sui. Adevarul e ca simtisem asta de la inceput, dar acum cu toata sitoatia asta incepea sa-mi placa mai tare, sa vreau si mai mult ca el sa ma placa. Ce e cu mine, imi place sa sufar? Nuu, sunt doar orbita de .... De ce sunt orbita? Nici macar nu suna convingatoare scuza asta daca nici nu stiu de ce sunt orbita. De dragoste ar fi prea mult? Oare confund asa de usor pasiunea cu dragostea? Si de ce ma gandesc la prostia asta? Plangeam pentru ca fusesem suspendata, nu? Adica nu din cauza faptului ca nu primisem suportul lui, nu ? Dumnezeule oare chiar nu-mi pasa decat de viata mea sentimentala? Nu trebuie sa-mi pese si de scoala insa recunosc un pic mai superficial.
..............................................................................................................................................................
Am intrat tiptil in cladire. Nu observasem in prima noapte insa era un loc foarte scump. Pe jos era marmura si covoare rosii. Avea fotolii, masute de cafea si reviste chiar vizavi de receptie. Paseam speriata de moarte. Nu stiu de ce imi era asa frica, de oamenii care se agitau prin holul principal, sau de faptul ca voi fi respinsa. „ Buna ziua! Hidan Akatzov este aici?” intreb eu speriata de un eventual raspuns negativ. Daca ar spune nu aceasta doamna, ar trebui ori sa o rog sa-mi dea numarul lui de telefon ori sa-i spuna ca l-am cautat si sincer nu sunt sigura ca mi-as mai putea aduna desptul curaj pentru a vorbi cu el.” Da! E sus, tocmai a ajuns! Sa-i spun ca urcati?”Am dat dezaprobator din cap apoi i-am cerut doar etajul apartamentului sau. „Cinci.” Aveam cinci etaje sa-mi exersez discursul. Stiam exact ce trebuia sa-i spun. Trebuia sa-i multumesc pentru donatia oferita scolii insa nu-mi place sa fiu datoare, decii.... Usile liftului s-au deschis fulgerator. Asta e, nu pot da inapoi...
Flashback
Nu pot sa cred. Sunt asa fericita! Cum? Cum de directoarea a hotart sa renunte la exmatriculare?
- ... Trebuie sa-ti marturisesc ca prima data am crezut ca e un dobitoc, ca din cauza lui vei fi suspendata insa, este de apreciat. Nu oricine ar veni cu o suma atat de mare si cu un discurs atat de bine pregatit in fata directoarei.
- Hidan? Te referi la el? Dar de ce ar face asta?
- Nu stiu. Cert este ca suma e incredibila si modul in care a venit la directoare si i-a spus ca daca acest incident nu iti va afecta negativ rezultatele si modul in care esti privita, va dona inca o transa la final de an scolii. Era socant!
- Stai sa inteleg. A venit, a negociat cu directoarea, i-a dat banii si apoi a plecat?
- Da!
Endflashback
Ce sec! Plecase fara sa spuna nimic. La inceput am crezut ca e suparat si nu vrea sa ma mai vada dupa ce i-am spus ieri, apoi mi-am zis ca poate a facut-o ca sa nu se simta vinovat- dar atunci de ce m-ar fi sarutat? Trebuiau lamurite cateva lucruri, nu? De aceea sunt aici.
„Buna!” Spun eu zambitoare la auzul usii deschise. Asteptasem ceva vreme pentru a deschide usa. In prima faza credeam ca nu dorea sa-mi deschida insa trebuia sa vorbesc cu el. Am asteptat! A deschis.Era agitat. Ma analiza din cap pana in picioare.Ii vedeam ochii plimbandu-se pe mine si pot spune din mimica lui ca-i placea ce vede. Nu trebuia sa spuna ceva ca sa stiu ca isi reamintea imagini din acea noapte. Si-a oprit privirea pe buzele mele apoi pe camasa mea crem. Daca nu as fi deja pe tocuri m-as ridica pe varfuri pentru al face sa ma priveasca. Trebuie sa recunosc, chiar daca dau dovada de frivolitate, ca iubeam faptul ca ma privea in acel fel, ca isi amintea si ca ii placea ce vede. Mi-a luat mana asteptand o reactie. Dar ce puteam face inafara sa zambesc asa cum zambisem si atunci cand el ma luase prima data in brate. Acum mi se parea penibil dar nu stiam ce sa fac.„ Te rog, intra!” Vocea lui era rece, nu emana dragoste dar mie imi dadea fiori. Cred ca era imposibil sa negam ca fiecare gest ne aducea aminte de acea noapte.
Nu dadusem mare importanta apartamentului in prima seara. Atunci el fusese centrul universului meu. Apartamentul lui era mare, grandios, specific cladirilor din aceasta parte a orasuli, specific frantuzesc, cu usi duble din tavan pana-n podea frumos stilizate, cu pereti de culoarea perlelor cu detalii auri, ferestre mari si luminoase. Intrai si te intampinau trei usi pozitionate in semicerc, dintre care el a deschis-o pe cea din mijloc dintr-un gest cu ambele maini. Totul era asa pretios. Imi era jena ca priveam totul cu ochii mari, ca un salbatic pus pentru prima data in fata unui calculator. Cred ca in spatele zambetului acela smecheresc pe care-l afiseaza se amuza copios pe seama mea. Ciudat e ca nu-mi aduc nimic din tot ce ma inconjoara. Tot ce tin minte e el. As recunoaste oriunde - Taille d'Hercule. Maini mari, brate puternice, un spate perfect, inalt, grizonat, pasional.... " Ia loc!" si-mi face semn spre canapeaua alba din camera a care-i usa tocmai a deschis-o. Trebuie sa recunosc ca ma simteam ca o printesa. Mi-a luat paltonul si geanta si l-a asezat pe un fotoliu apoi mi-a cuprins din nou mana asteptand sa spun ce am de spus.
- Multumesc! Apreciez sincer ce ai facut pentru mine, insa acea suma e foarte mare. Nu stiu cum ti-o voi putea inapoia. spun eu incercand sa-i ignor privirea.
- Uite situatia este dificila, dar cred ca putem iesi din ea cu imaginea curata amandoi. Ce s-a intamplat intre noi afecteaza imaginea companiei. Eu te plac si ceea ce s-a intamplat aici ma face sa cred ca si tu ma placi sau cel putin ma placeai... Intrebarea e : Ce-ar fi daca mi-ai inapoia suma prin simpla ta prezenta la bratul meu?
Nu stiam ce sa spun. Stiam ca unele femei stau la bratul barbatilor pentru sume de bani, dar .... Eu? Da imi place de el si ma ajutase atat cu banii si nu numai, iar idea lui nu era rea deloc. Am dat afirmativ din cap apoi l-am lasat sa ma traga in brate. Era bine ce faceam? Imi placea, ba pot fi chiar curajoasa si sa spun ca il iubeam, dar ... Ce vor zice ai mei despre asta? Ce parere vor avea ai lui despre asta? De fapt ce cred ei despre mine? El ce crede? Ma saruta aparat, strangandu-ma puternic la piept. Ma luase in brate si acum ma plimba direct spre dormitorul lui. Da, de aceasta parte a apartamentului imi aduceam bine aminte. Era si acum intuneric, patul era si acum frumos aranjat. Il simteam cum se napusteste asupra mea. Incerca sa ma imbete in atata pasiune. Era prea devreme si totusi eram amandoi nerabdatori pe acelasi pat persistand in gresala noastra.
-De ce m-ai luat acasa atunci?
Nu ma asculta parea sa fie atat de procupat de nasturii camasii mele. Probabil nici nu auzea ce spun. Aici il cunosteam, parca de o viata. Stiam ca-i place sa ma sarute, sa ma admire si cand ma abandonam total in bratele lui. Imi placea si mie. Imi placea sa-l trag mai aproape, sa-i sarut umeri, sa-mi plimb mainile prin parul lui sau pe spatele lui - dar cel mai mult faptul ca ne potriveam atat de bine.
- Pentru ca trebuia! Imi placi! Am .... Adica.... Asta urma! Tu de ce ai plecat?
Socanta! Puteam spune ca eram atat de surprinsa intr-un sens pe care nu-l mai cunoscuse. Eram fericita si speriata si suparata - toate odata. Fericita pentru ca ma intrebase si-i vedeam ochii stralucind intrebatori. Speriata pentru ca buzele lui erau in pozitia de " Sunt nervos!" a tuturor barbatilor. Si suparata ( e adevarat intr-o mica masura) pentru ca plecasem. Dumnezeule cat ma bucuram ca spune asta, ca era atat de nervos.... Nu doream sa spun nimic, de fapt sa deschid gura pentru ca stiu ca primele cuvinte vor fi : "Te iubesc!". Imi muscam buzele si-i mangaiam usor fata transpirata. Brusc a inceput sa-mi faca complimente pe care le mai auzisem si atunci. "Frumoasa!", "Fragila", "Pasionala!" " Frantuzoaica mea!" Ma musca fara vlaga, ma intorcea de pe-o parte pe alta, se juca cu mine ca si cu un ursulet de plus. E bine sau macar acceptabil ca suntem brusc ata de intimi? Vreau sa spun ieri dimineata ii spusesem sa iasa din viata mea ,iar acum?