Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[Yaoi] Clover

#10
Multumesc mult pentru comm si scuzati pentru intarziere. Scoala a inceput sa-mi manance pe bucati timpul liber. Sper sa va placa si acest capitol ^.^

Capitolul 4

Allen:
- Pentru a suta oara iti repet ca nu am ce cauta acolo! Urlu catre varul meu ce continua cu disperare sa imi ceara sa revin printre ingerii "puri", ca voi fi iertat si totul se va rezolva.
- Allen, stii prea bine ca nu a fost vina ta, de ce insisti sa ramai izgonit? Ochii sai de smarald- ca ai mei- ma priveau cu mila si regret, insa nu ma deranja. Eram oaia neagra a familiei, toti o stiau, un inger decazut, dar care nu are nici cea mai mica intentie de a ajunge printre ceilalti.
- Haruto, sunt constient de faptul ca esti cu adevarat disperat sa ma intorc, ai face orice pentru asta, dar nu se va intampla, pricepe odata pentru totdeauna! Tonul imi era calm, insa rece si distant, deja ma saturasem de discursurile lui interminabile despre cum totul ar putea sa redevina asa cum era.
- Faci cum vrei, dar n-am sa renunt atat de usor, verisoare. Voi ramane pe Pamant, batandu-te la cap pana ce te vei hotari sa faci cum zic.
O capusa in grija mea, vai ce grozav. Mi-am ridicat o spranceana intrebator privindu-l atent, analizandu-l parca pentru a-i vedea determinarea, iar spre oroarea mea se pare ca vorbea serios, nu se va da batut cu una, cu doua.
- Ma provoci... Interesant, sper ca ai o eternitate la dispozitie pentru ca atat iti va lua sa ma faci sa misc un deget spre... Calea cea drepta... Spun ironic incepand sa rad cand mi-am auzit propriile-mi cuvinte. Auzi la mine, calea cea dreapta, ma mir ca nu ma rostogolesc pe jos de ras.
- Stai linistit, am la dispozitie timpul necesar. Imi replica scurt si fara sa arate ca micuta mea ironie i-ar fi provocat vreun amuzament. Imi intoarse spatele, deschizandu-si aripile ce pareau parca de fulg, fiind un alb pur pe care parca iti doreai sa il atingi, parasind locul in care ne intalnisem in doar cateva secunde aruncand in urma un simplu Ne mai vedem.
Am inceput sa-mi tarasc picioarele practic catre casa. Eram satul de tot si toate. Nu intelegeam de ce aceasta vointa de fier a lui Haruto, nu am fost niciodata printre cei mai buni, insa poate ca el este cel care are o inima mult prea mare, in fond a fost primul ce a stiut ca nu era vina mea, cel ce m-a crezut fara sa-i pese de privirile dezaprobatoare ce-mi erau aruncate. Intr-un fel stiam ca-i sunt dator, numai ca de data asta nu o sa platesc acest ajutor cum vrea el, intoarcerea mea ar fi atras toata ura celorlalti asupra mea si asupra lui, de ceilalti din familie nu-mi pasa. Imi deschisesem aripile negre, lucioase, asemeni unui penaj de corb, la fel de moale precum puful. Aveam noroc caci locul in care am ales sa imi revad varul era foarte larg, astfel nu am avut niciunul problema spatiului inainte de a incerca sa ne ridicam de pe pamant. Am simtit o micuta picatura de apa pe fata, iar cand mi-am ridicat chipul am realizat ca cerul tocmai devenise gri- sau era asa de ceva vreme, doar ca nu am bagat in seama- acum incepand sa ploua cu galeata. Pot spune ca am cel mai mare ghinion. Am fost neovoit sa-mi restrang aripile deoarece nu puteam sa zbor in felul asta. Trecand prin fata unui magazin de moda am realizat in geamul acestuia ca aratam chiar jalnic- ud tot, parul negru precum taciunele stand lipit practic de cap, ochelarii avand rama atat de uda incat nici nu mai vedeam bine prin ea, iar pielea alba se completa perfect in tabloul portretului meu in caz ca as fi fost vreun mort viu. Mi i-am dat jos, aruncandu-i la intamplare prin buzunarul puloverului ce-l purtam. Daca nu era tricoul albastru de sub acesta, ce sa se vada deoarece lasasem fermoarul deschis, ai fi zis ca vin de la vreo inmormantare, blugii si jerseul fiindu-mi negre. Mi-am trecut plictisit mana prin par oftand usor nervos. Imi placea ploaia, era chiar superba, insa nu cand ma uda pana la piele si imi impiedica zborul. Am ajuns suficient de repede acasa, iubita mea sarindu-mi la gat, fara sa-i pese daca isi transforma hainele in burete imbibat cu apa. Lumea spunea ca ne completam foarte bine, avand in vedere ca si ea avea parul de culoare neagra- foarte lung dupa parerea mea- iar in afara ochilor albastrii-cobalt si a buzelor usor rosiatice nu o deosebea alt aspect.
- Cat ma bucur ca ai venit! Am pregatit masa, sper ca-ti place friptura si vinul rosu, cat despre desert avem tiramisu!
- Multumesc, Ame, sincer nu stiu ce m-as face fara tine.
Mi-am lipit buzele de ale pentru un scurt moment, zambindu-i cald. Ea era intotdeauna o alinare pentru mine si desii imi era doar o iubita se comporta ca o sotie. Intotdeauna imi gatea, facea curatenie, se ocupa de casa, imi ridica moralul cand era la pamant si niciodata nu imi reprosa nimic.
- Nu trebuie sa imi multumesti, iubitule. Stii ca fac totul pentru tine. Acum, mergi de te schimba, gaina plouata!
- Da, bine, mama demon! Spun chicotind alaturi de ea. Am avut mare noroc ca am dat peste cineva care nu era om, exact ca si mine. Fata isi freca nasul de al meu in joaca, apoi cu inca un mic sarut am urcat scarile mergand in camera mea si punand pe mine o camasa albastra, pantaloni largi de trening si o alta pereche de boxeri negrii, dupa care m-am indreptat spre bucatarie, asezandu-ma la masa ce era deja pusa.
- Pofta buna. Imi ura ca de obicei cu zambetul pe buze, incepand sa manance. Linistea s-a asternut destul de repede peste cina dand senzatia de calm si pace care ar trebui sa se regaseasca in orice casa dupa o zi de munca. Cand terminasem am hotarat sa o ajut, incepand sa strang masa, in timp ce ea se ocupa cu spalatul vaselor. Cam nazdravan din fire am prins-o prin spate, incolacindu-mi mainile in jurul taliei ei si o sarutam usor pe gat. Aceasta isi lasase capul pe spate, sprijinindu-l de umarul meu drept si scotea cateva gemete infundate de placere.
- Chef de nebunii, Allen? Imi spuse surazand, oprind apa de la chiuveta, intorcandu-se spre mine si prinzandu-si mainile in jurul gatului meu, acaparandu-mi buzele intr-un sarut. Mi-am trecut limba peste buzele ei moi, cercand permisiunea de a-i cerceta lacasul cald, ea permitandu-mi sa fac asta imediat. Limbile noastre continuau acel dans lubric in timp ce o ghidam catre canapeaua din sufragerie. O lasasem usor pe suprafata moale, reluandu-mi saruturile pe pielea fina a gatului ei, adaugand cateva muscaturi usoare, facand-o sa-mi incante auzul cu sunetele de placere. Daca ma intorceam la ei, urma sa pierd si aceasta parte frumoasa de viata deoarece legea lor indica foarte clar ca nu ai voie sa treci mai departe decat cu persoana care iti va fi alaturi pe veci- da sigur, iar eu am sa fiu prost si o sa respect. Nu vreau sa ma schimb, nu vreau sa parasesc aceasta viata, imi este foarte bine ca inger decazut...
[Imagine: semnatura_zps4673586a.png]
"You don't give people hope...You take it away..."
My yaoi blog ^.^



Răspunsuri în acest subiect
Clover - de Kimera - 12-07-2012, 01:52 PM
RE: Clover - de hiimera - 13-07-2012, 10:27 AM
RE: Clover - de Clau~ - 19-07-2012, 11:23 AM
RE: Clover - de Kimera - 06-08-2012, 12:40 PM
RE: Clover - de Nywa - 28-08-2012, 03:32 PM
RE: Clover - de Lexxu - 06-08-2012, 05:58 PM
RE: Clover - de hiimera - 20-08-2012, 11:52 AM
RE: Clover - de Kimera - 16-09-2012, 01:02 PM
RE: Clover - de Clau~ - 16-09-2012, 01:42 PM
RE: Clover - de Kimera - 16-11-2012, 01:00 AM
RE: Clover - de Clau~ - 16-11-2012, 04:44 PM
RE: Clover - de Kimera - 12-01-2013, 09:13 PM
RE: Clover - de Clau~ - 12-01-2013, 10:12 PM
RE: Clover - de Lexxu - 12-01-2013, 11:28 PM
RE: Clover - de Kira's Scarlet - 09-02-2013, 12:16 PM
RE: Clover - de Kimera - 17-03-2013, 11:05 PM
RE: Clover - de Clau~ - 18-03-2013, 11:29 PM
RE: Clover - de Kira's Scarlet - 23-03-2013, 10:03 AM
RE: Clover - de Kimera - 18-05-2013, 11:24 AM
RE: Clover - de Kira's Scarlet - 18-05-2013, 05:39 PM
RE: Clover - de Kimera - 18-07-2013, 03:18 PM
RE: Clover - de Kira's Scarlet - 10-08-2013, 07:05 PM
RE: Clover - de Kimera - 19-09-2013, 09:59 PM
RE: Clover - de Kira's Scarlet - 20-09-2013, 09:17 PM


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)